Fiintei umane

 

Astazi va-am pregatit o poezie trimisa de unul dintre cititorii nostri. Ne-au placut versurile si mesajul si atunci le-am pus intr-un clip care speram sa va placa.
Vizionare placuta!

De-ai şti tu oare, om cel sfânt,
Ce mult din tine ai uitat…
Nu mai auzi eternul cânt,
Iubirea care te-a creat?

Mai ştii tu oare, cine eşti,
Sau cine ai fost vreodată?
Cunoaşterea o moşteneşti
De la începuturi, toată.

Eşti spirit pur. Al tău cuvânt,
Mereu literă de lege.
Mergi înainte cu avânt,
Cu dorinţa de-a-nţelege.

Făptură-ntreag-ai fost creat,
Tot ce-ţi trebuie e-n tine.
Credinţa de ne-nduplecat
Este-ncrederea în sine.

De-ai căuta un ultim vers
Firii tale nesfârşite,
Ai mai găsi un univers…
Dans de strofe infinite.

Acum că ştii, ce ai să faci,
Iubit om, mai mult cu tine?
Uita-vei iar şi ai să taci,
Sau vei preaslăvi pe sine?