Când mi s-a născut Durerea
Atunci când mi s-a născut Durerea, am hrănit-o cu grijă, şi am vegheat asupra sa cu tandreţe.
Iar Durerea mea a crescut, asemeni a tot ce trăieşte, puternică, frumoasă şi plină de minunate delicii.
Ne iubeam unul pe celălalt, Durerea mea şi cu mine, şi iubeam lumea din preajma noastră; căci Durerea avea o inima bună, şi inima mea era bună împreună cu Durerea mea.
Şi atunci când cântam amândoi, Durerea mea şi cu mine, vecinii noştri stăteau la ferestre şi ne ascultau; căci cântecele noastre erau profunde precum marea şi melodiile noastre erau pline de ciudate amintiri.
Iar atunci când ne plimbam împreună, Durerea mea şi cu mine, oamenii ne priveau cu ochi buni şi şopteau despre noi cuvinte de o mare dulceaţă. Şi existau unii care se uitau la noi cu invidie, căci Durerea mea era ceva nobil, iar eu eram mândru cu ea.
Durerea mea a murit însă, asemeni a tot ce trăieşte, şi am rămas singur în cugetare şi chibzuire.
Iar acum, când vorbesc, cuvintele mele se prăbuşesc greoi peste ale mele urechi.
Şi atunci când cânt, vecinii nu mai vin să-mi asculte melodiile.
Iar când umblu pe străzi, nimeni nu se mai uită la mine.
Doar în somn aud voci, spunând cu milă, „Vezi, aici stă omul a cărui Durere a murit.”
de Kahlil Gibran
Comentarii (4)
Dă-i un răspuns lui carmen Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Daca este atat de greu cand iti moare Durerea , oare cat de greu ar fi sa-ti moara Iubirea din suflet ? Cred ca mai bine sa nu aflam ..Asa ca ..Sa iubim ..Sa iubim si iar Sa iubim !
Nu conteaza daca esti iubit-a ..conteaza cat de mult iubesti ! .. Atunci si croncanitul unei ciori ti se pare cel mai frumos triilu !!
Sa aveti o zi minunata si ..curajul sa iubiti !
Cum sa ne fie greu cand ne moare durerea?
Cand ne moare durerea suntem mai intelepti, am ajuns la o anumita intelegere.
Dar cand ne moare durerea nu mai suntem asemenea celorlalti care traiesc durerea.
Si din aceasta cauza nimeni nu ne mai baga in seama .
Cand dispare durerea se arata la orizont linistea si bucuria.
Si cand ele ne tin de mana, ceilalti oameni ne privesc ca pe niste straini.
Nu mai suntem asemenea tuturor.
De aceea cultivam durerea, o crestem si o ingrijim , ca sa ne compatimeasca ceilalti.Sa ne fie alaturi, sa ne dea atentie.
Asa credem ca nu suntem singuri .
Cand suntem fericiti si nu ne doare nimic ceilalti isi vad de treburile lor .
Lipsa durerii ne-o traim singuri , impreuna cu Fiinta noastra, impreuna cu noi insine, impreuna cu lumina si intunericul din noi.
Si nu exista implinire mai mare decat sa devii un nimeni in imensitatea frumusetii si a lipsei durerii.
Tocmai ca durerea te face sa te retragi din lume, sa stai retras si introvertit, durerea este samanta din care poetii isi extrag seva celor mai zguduitoare poeme ale vietii lor. Bucuria si extazul sunt cele care te unesc cu lumea, ele sunt expansive. Cand esti fericit poti lua in brate pe oricine si poti dansa cu el in mijlocul strazii ca la carnaval, fara sa-ti pese de restul lumii. Fericirea se striga in gura mare exulta si se rostogoleste peste ceilalti precum valurile marii, pe cand durerea te face sa stai ascuns, ghemuit in tine, retras din lume, asemenea unui „caine batut”. Durerea iti aduce singuratate si multa introspectie.
O zi minunata
Este exact ceea ce am spus si eu.
Durerea te izoleaza de ceilalti , dar ceilalti nu se izoleaza de tine.
Fericirea te uneste pe tine cu ceilalti si Tu reversi asupra lor fericirea Ta.
Asta nu inseamna ca lumea se uneste cu tine.Tu te unesti cu lumea.
Eu spun doar ca lumea se uita la tine si la singuratatea TA la insingurarea ta , in durere. Si ii place sa priveasca. Ii place sa rascoleasca in durerea ta.
Pe cand la fericirea ta nu se uita lumea . Doar tu esti lumea , cand esti fericit.
Oamenii, lumea se strange in jurul durerii , nu al fericirii.
Fericirea se revarsa din tine si lumea nu poate face nimic in privinta asta.
Oamenii dau atentie prea putin fericirii si prea mult durerii.De aceea am ajuns sa traim aceste vremuri .
O zi frumoasa !