Contemplarea lunii

 

Într-o noapte, poetul Awhadi din Kerman stătea pe veranda casei sale, aplecat deasupra unui vas.

Tocmai atunci, pe drum trecea sufitul Sham-e-Tabrizi.

– Ce faci? l-a întrebat el pe poet.

– Contemplu luna într-un vas cu apă, a venit răspunsul.

– Dacă nu cumva ai probleme cu gâtul, de ce nu o contempli direct pe cer?

Cuvintele nu sunt decât reflexii deformate ale realităţii. De pildă, cineva care a văzut o bucată de marmură din Taj Mahal a rămas convins că ştie cum arată acesta, crezând că este o colecţie de bucăţi de marmură. Altcineva a rămas convins că ştie cum arată cascada Niagara numai pentru că cineva i-a adus nişte apă din ea, într-o găleată.

Text de: Anthony de Mello