Circul elefanților

Un tanar, ce abia trecuse de varsta pubertatii, s-a trezit intr-o buna zi cu un afis atarnat in fata portii. In satul lui, unde nu se intampla niciodata nimic, astazi era zi mare. Pentru prima data in istoria acestui mic catun sosea un circ pe campul din spatele primariei.
Tanarul nostru era atat de incantat si era ferm convins ca cel mai mare circ din lume va fi cel care va avea in aceasta seara spectacol la el in sat.
Evident, pentru cineva care nu mai vazuse niciodata un circ, si care nu a depasit niciodata bariera celor trei sate din apropiere, acesta era cel mai mare si mai minunat dintre circurile lumii.
In afisul mare si colorat se vorbea de Minunatul Sabattini si elefantii africani, de Gambetta magiciana trapezului si se mai promiteau multe alte surprize. Tanarul era vrajit si cu siguranta nu avea de gand sa rateze un asemenea eveniment maret.
De fapt, circul era unul obosit, la final de cariera pentru majoritatea artistilor si animalelor. Zgarcenia patronului a facut ca intreaga reprezentatie sa ramana neschimbata peste zece ani, si nicio noutate nu mai intervenea in acest spectacol. Singurul lucru care se mai modifica era doar peisajul din jurul cortului.
Odata cu seara, tanarul se duse sa-si lege caii cei naravasi. Se asigura ca ii priponise bine, ca frangiile sunt suficient de trainice si de solide, si luă calea primariei.
In scurt timp, tanarul, vazu toata lumea din sat cum se bulucea sa vada animalele, cortul si chiar personajele care-i vor incanta in spectacolul din aceasta seara. De fapt, erau mai multi, sosisera oameni din toate trei satele. Va fi un spectacol maret se gandi el.
Curios, incepu si el sa admire noutatile si observa elefantii. Marimea lor il impresiona profund. Citise in carti despre ei, dar atunci cand esti in fata lor perspectiva ti se schimba, abia atunci realizezi dimensiunea si puterea unor asemenea animale.
Mare ii fu mirarea cand constata ca erau priponiti cu o sfoara subtire si roasa in mai multe locuri. Cum era posibil asa ceva? Caii lui ar fi fugit de mult daca ar fi avut o franghie atat de subtire ca sa-i impiedice sa-si recastige libertatea. La animale se pricepea, dar asta nu putea intelege sub niciun chip.
– Nu va suparati! strigă el la ingrijitor, De ce nu fug? Franghia aceea nu-i poate tine intr-un loc.
Ingrijitorul se apropie si cu un ton sfatos spuse:
– Tinere, au renuntat sa incerce sa fuga. Au incercat si ei cand erau mici si nu au reusit. Era aceeasi franghie, nu am schimbat-o niciodata. Atunci erau prea mici sa o rupa, acum, cand au crescut, nici nuvse mai gandesc la asta cu toate ca acum ar fi foarte usor pentru ei.

Daca nu ti-a iesit un lucru din prima, abandonezi asemenea elefantului?
Fiecare esec te face mai puternic si sfoara se slabeste la fiecare incercare.
Esti gata sa rupi sfoara si sa devii omul care trebuie sa fii?

Autor: Razvan
dupa o poveste indiana