skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Circul elefanților

 

Un tanar, ce abia trecuse de varsta pubertatii, s-a trezit intr-o buna zi cu un afis atarnat in fata portii. In satul lui, unde nu se intampla niciodata nimic, astazi era zi mare. Pentru prima data in istoria acestui mic catun sosea un circ pe campul din spatele primariei.
Tanarul nostru era atat de incantat si era ferm convins ca cel mai mare circ din lume va fi cel care va avea in aceasta seara spectacol la el in sat.
Evident, pentru cineva care nu mai vazuse niciodata un circ, si care nu a depasit niciodata bariera celor trei sate din apropiere, acesta era cel mai mare si mai minunat dintre circurile lumii.
In afisul mare si colorat se vorbea de Minunatul Sabattini si elefantii africani, de Gambetta magiciana trapezului si se mai promiteau multe alte surprize. Tanarul era vrajit si cu siguranta nu avea de gand sa rateze un asemenea eveniment maret.
De fapt, circul era unul obosit, la final de cariera pentru majoritatea artistilor si animalelor. Zgarcenia patronului a facut ca intreaga reprezentatie sa ramana neschimbata peste zece ani, si nicio noutate nu mai intervenea in acest spectacol. Singurul lucru care se mai modifica era doar peisajul din jurul cortului.
Odata cu seara, tanarul se duse sa-si lege caii cei naravasi. Se asigura ca ii priponise bine, ca frangiile sunt suficient de trainice si de solide, si luă calea primariei.
In scurt timp, tanarul, vazu toata lumea din sat cum se bulucea sa vada animalele, cortul si chiar personajele care-i vor incanta in spectacolul din aceasta seara. De fapt, erau mai multi, sosisera oameni din toate trei satele. Va fi un spectacol maret se gandi el.
Curios, incepu si el sa admire noutatile si observa elefantii. Marimea lor il impresiona profund. Citise in carti despre ei, dar atunci cand esti in fata lor perspectiva ti se schimba, abia atunci realizezi dimensiunea si puterea unor asemenea animale.
Mare ii fu mirarea cand constata ca erau priponiti cu o sfoara subtire si roasa in mai multe locuri. Cum era posibil asa ceva? Caii lui ar fi fugit de mult daca ar fi avut o franghie atat de subtire ca sa-i impiedice sa-si recastige libertatea. La animale se pricepea, dar asta nu putea intelege sub niciun chip.
– Nu va suparati! strigă el la ingrijitor, De ce nu fug? Franghia aceea nu-i poate tine intr-un loc.
Ingrijitorul se apropie si cu un ton sfatos spuse:
– Tinere, au renuntat sa incerce sa fuga. Au incercat si ei cand erau mici si nu au reusit. Era aceeasi franghie, nu am schimbat-o niciodata. Atunci erau prea mici sa o rupa, acum, cand au crescut, nici nuvse mai gandesc la asta cu toate ca acum ar fi foarte usor pentru ei.

Daca nu ti-a iesit un lucru din prima, abandonezi asemenea elefantului?
Fiecare esec te face mai puternic si sfoara se slabeste la fiecare incercare.
Esti gata sa rupi sfoara si sa devii omul care trebuie sa fii?

Autor: Razvan
dupa o poveste indiana

Un comentariu până acum
  1. Pentru OM,care-si este Stapanul si Suveranul,odata ce si-a inteles Existenta in Creatie,legaturile sunt o iluzie.El poate iesi din iluzie,fiind perfect liber,chiar daca aparent (pentru ochii fizici) este legat (sunt exemple de Maestri care au iesit din catuse chiar ,eliberandu-se).

    luni, 24 octombrie 2011
    Altarul
    fluid ma locuiesc crescand
    in trupul meu-altarul sfant
    si fara gand
    ma-ntind
    in necuprins,
    destins
    de-mi vine sa imbratisez
    pe toti
    fie si distractivi,si chiar si tonti
    ca nu mai poti
    sa ii socoti
    dupa ce fac
    sunt pe pamant ca intr-un sac
    in care jocuri joaca ne-ncetat
    luindu-le mai deseori incrancenat
    crezand ca nu-i a buna sa zambesti
    si ca in sac ai sa gasesti
    cea mai perfecta libertate
    c-asa e scrisa in legalitate
    sa se supuna sacului prea stramt
    luind de unica doar viata pe pamant.
    si cum sa poti a nu-i imbratisa
    cand chiar imbratisarea ta
    e cel ce esti
    cel nevazut de ochii lor lumesti
    si-n care se petrece totul
    ce e creat
    de-a lungul-latul si inalt!?

    altarul tau de pe pamant
    e trupul sfant
    ce-ti tine in acest aranjament
    de impletiri de energie-angajament
    in a-ti fi casa efemera de serviciu
    in care in lumina si in viciu
    te joci de-a locuitul in uitare
    pana ce suna goarn-a desteptare
    si-atunci,sfintit de propria-ti prezenta
    mintea
    iti face reverenta
    si te cunoaste ca stapan
    lasand alura de jupan
    pe care a purtat-o mult prea mult
    si-astfel primeste cerul in pamant
    si-nvaluiti intr-un vesmant
    cu un nou gand
    extinsi in Cel Ce Sunt
    gandesc cu cer si cu pamant
    in chipul sfant
    cel sinplu,suplu si profund
    de care n-am avut habar
    pana ce nu mi-am fost altar
    si-o spun ACUM:
    SUNT DUMNEZEU,CA ALTFEL NU AM CUM
    SI-ASA E ORISICINE,ORISICUM,
    chiar daca de mirare se opreste-n drum
    ca chiar de sta,sau umbla tot mereu
    ORICE EXISTA E ALTAR DE DUMNEZEU.

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top