Luna albastra
– Nu uita sa il uzi dimineata si seara dar nu prea mult, ca se ineaca.
– Da mami dar crezi ca o sa creasca mare si frumos?
– O sa creasca, daca stii sa il ingrijesti, ii spuse mama pupand-o de noapte buna.
Pe vata de pe capacul cutiei de margarina, semintele de grau asteptau acum lumina zilei pentru a incepe sa creasca Andreea aseza grausorul pe marginea ferestrei si se baga in pat la caldurica Plapuma cu Mickey Mouse si alte personaje Disney o invaluia de fiecare data cu o caldura primitoare, si totul in jur devenea atat de calm si linistit fara nicio grija, fara nicio durere
Razele lunii intrau prin geam pana pe fata ei, creand de multe ori o legatura luminoasa intre ele doua. Ii placea Luna. Mereu o facea sa se intrebe ce se ascunde acolo sus si de multe ori o facea sa viseze.
De aceasta data, pe Luna de argint era pustiu o campie intinsa si rece, fara urma de viata, si niste munti la departare Soarele era foarte stralucitor, dar stralucirea lui nu reusea niciodata sa atraga atentia fetei prea mult, pentru ca ceea ce o fascina de fiecare data era imaginea Pamantului pe care il lasase in urma, undeva intr-un dormitor tapetat cu desene animate.
– Ar trebui sa vii cand e Pamant plin e de 1000 de ori mai frumos atunci ii spuse o voce care o facu sa tresara. Intorcandu-se, langa ea vazu un baietel care statea jos pe un bolovan si se uita la Pamant. Fata ramase cu privirea tinta la el, ca si cand astepta ca acesta sa ii explice cine este si ce vrea, dar baietelul ramase cu privirea catre Pamant. Parca nici nu o vedea. In cele din urma, o invita sa ia loc langa el
– Bolovanul e destul de mare pentru amandoi ii spuse, si fetita se aseza.
– Cine esti? intreba Andreea.
– Stiai ca atunci cand e Pamant plin, poti sa citesti ziarul la lumina lui? isi continua baiatul minunea De fapt, nu e lumina lui el nu poate sa straluceasca singur, are nevoie de Soare sa il faca atat de frumos. Altfel nici nu s-ar vedea. E greu sa vezi o planeta, fie ea si una asa mare si frumoasa ca Pamantul, daca nu e nimic care sa o lumineze. Doar stelele se vad singure.
Fetita nu intelegea prea bine ce ii spunea baiatul, dar reusi sa isi stapaneasca putin curiozitatea in ceea ce-l privea, si isi intoarse privirea catre Pamant.
– Pamantul pare mai frumos de aici de sus nu e asa multa galagie, oamenii nu se vad asa rai si mereu ocupati cu tot felul de treburi care nu ii fac fericiti. De aici totul pare acoperit de dragoste Cred ca dragostea are culoarea albastra! rase Andreea.
– Eu nu ii inteleg uneori pe oamenii mari. Ei chiar nu stiu cat de frumoasa poate fi dragostea? De ce fug de ea?
– Pai daca nu au fost niciodata pe Luna, ca sa o vada de la inaltime sopti fata putin intimidata de spusele lui
– Eu ma plictisesc aici singur. Vad totul de la inaltime si vad cat de frumos poate sa fie, dar nu ma pot bucura singur cu adevarat de nimic. Nu vrei sa ramai cu mine? o ruga baiatul apropiindu-se si mai mult de ea
– Nu pot sa raman acum, dar iti promit ca ma voi intoarce si maine, ii zambi ea si se urca pe raza Lunii, plecand inapoi catre patutul ei calduros.
– Mi-ar placea sa ramai totul ar fi atat de frumos am avea toata Luna la dispozitie. Am putea sa facem asa multe impreuna. Singur nu pot. Mereu mi-am dorit sa vad un curcubeu. Pe Luna nu sunt curcubee, dar daca ai fi si tu, cred ca am putea sa facem unul spuse baiatul intristat de plecarea ei. Dar ea era deja departe.
Grausorul incepuse sa incolteasca, lucru ce o minuna pe Andreea din ce in ce mai mult simtea cum ceva ce ea face, prinde viata.
Trecura mai multe nopti, si acum era o noapte fara Luna. Asta era insa momentul pe care Andreea il asteptase. Pentru ca uneori, acolo unde nu vezi nimic din ceea ce stiai, gasesti cea mai mare frumusete. Asa cum atunci cand de pe Pamant nu se vede Luna, pe Luna e Pamant plin si visul continua.
– Te-ai intors! spuse baiatul cu sclipiri in ochi Ce bine ca te-ai intors! E Pamant plin, si de cand te-am cunoscut si ai plecat, nu ma mai pot bucura de nimic mi-era teama ca pentru prima oara, Pamantul plin nu ma va mai face sa zambesc dar ai venit.
– Ti-am spus ca o sa vin trebuia doar sa ud grausorul e puiutul meu, nu il puteam lasa sa moara. Te superi daca il asez aici langa noi?
– L-ai adus cu tine? Dar asta inseamna.
– Da! spuse ea emotionata.
Baiatul simtea prea multa fericire in interior ca sa mai vorbeasca, dar reusi sa o ia de mana si sa o tina strans. Extrem de fericita de alegerea pe care o facuse, Andreea isi deschisese acum sufletul catre simtire, lasandu-l liber pentru el. Si ceea ce venea catre ea, impins cu toata forta de baietelul singuratic, era lucrul cel mai minunat pe care il simtise vreodata.
Vazuta de pe Pamant, Luna incepea acum sa devina albastra.
Superb!!
Pamant plin.
Haideti sa ne urcam pe o raza de luna , ca sa vedem un Pamant plin.
Haideti sa inchidem ochii si sa ne umplem de cel mai intunecat intuneric, pentru ca atunci cand ii vom deschide , sa vedem stralucirea luminii pe Pamantul plin.
Mintea isi cauta linistea.
Ce ar mai putea mintea sa gandeasca aici sus?
In aceasta contemplare a nemiscarii mintea tace.
Numai inima este cea care explodeaza in simtire.
Urcand in spirala catre extaz, inima transforma perceptia noastra COPLESINDU-NE CU NEVINOVATIA COPILARIEI.
Ochii nostri vad pentru prima data si nu exista nici gand si nici cuvinte, nu exista nimic care sa poata ingradi simtirea.
Existam pur si simlu noi si Pamantul plin.
Plin de liniste,de vise scanteind in lumina.
MULTUMESC PENTRU ACEASTA CALATORIE!
Frumos ! Nu ne-ai spus autorul…
A sosit nesemnata la redactie… Autorul este anonim Pana il gaseste cineva, il inhață de inițiale, îl târăște de litere, ni-l aduce nouă ca să-l batem în cuie la sfârșitul textului.
,, Baiatul simtea prea multa fericire in interior ca sa mai vorbeasca, dar reusi sa o ia de mana si sa o tina strans. Extrem de fericita de alegerea pe care o facuse, Andreea isi deschisese acum sufletul catre simtire, lasandu-l liber pentru el. Si ceea ce venea catre ea, impins cu toata forta de baietelul singuratic, era lucrul cel mai minunat pe care il simtise vreodata.
Vazuta de pe Pamant, Luna incepea acum sa devina albastra ,, ….
……………………………………….
… Inca imi plac povestile ! … Indeosebi cele cu final fericit .. … Inca imi place sa visez cu ochii deschisi ! … ,, Simt fluturi in stomac ! ,, …
Traiesc ! ..Inca sunt vie ! .. Ce poate fi mai frumos decat aceasta simtire ?
……………………………………………………………
„Cine sunt? ” de „Unde venim”? „Incotro ne indreptam? ” .. sunt o parte din multele intrebari pe care multi dintre noi ni le punem …
Cand ne-am nascut, o samanta de origine divina a fost plantata in noi , urmand ca noi s-o ingrijim cu multa dragoste si multa atentie pentru ca aceasta sa infloreasca in toata splendoarea ei… Este o parte din noi …
………………………..
Am venit in aceasta lume pentru a ne descoperi . La inceput vom incepe prin a cuceri exteriorul … apoi ..vine un timp pentru fiecare , cand , in sfarsit realizam , ca , lucrul cel mai important este sa ne descoperim pe sine …
……………………………….
“Cine s-a învrednicit a se vedea pe sine însuşi este mai bun decât cel ce s-a învrednicit a vedea îngeri.” – Sfântul Isaac Sirul
………………………..
Ajuta samanta divina din tine , sa iasa la lumina, sa infloreasca ca orice floare si sa lase in urma ei fructe pentru ca si altii sa se bucure de venirea ei pe aceasta lume…
………………………………………
” Într-o bună dimineață, Dumnezeu și-a privit cei 12 copii întrebându-se ce le mai lipsește. Deodată dorința de a-i înzestra cu voință omenească i-a luminat fața. Unul câte unul, fiii au pășit pentru a-și primi darul divin:
– Ție, Berbecule, îți hărăzesc prima mea sămânță pe care o poți sădi cu onoare. Pentru fiecare sămânță care va rodi, încă un milion va rodi în mâna ta. Tu nu vei avea timp să vezi crescând nici una dintre acestea pentru că tot ce însămânțezi va rodi cu prisosință. Tu vei fi primul care va sădi în mintea umană Ideea Mea. Dar nu este datoria ta să hrănești Ideea. Viața ta este acțiune și singurul tău scop este să-l faci conștient pe om de Creația Mea. Celui care își îndeplinește menirea, îi dăruiesc virtutea respectului de sine! Tăcut, Berbecul a pășit spre locul său.
– Pe tine, Taurule, te înzestrez cu puterea de a preface sămânța în substanță. Munca ta este măreață și are nevoie de răbdare. Tu trebuie să împlinești tot ce a fost început, altfel semințele vor fi risipite în vânt. Nu te vei îndoi niciodată de puterea ta, nu-ți vei schimba gândul la mijlocul drumului și nu vei depinde de alții pentru a-ți desăvârși opera. Îți ofer tăria, folosește-o întelept! Și Taurul reveni supus la locul său.
-Ție, Geamănule, îți sunt sortite întrebările fără răspuns, ca să poți arăta tuturor ceea ce vede și simte omul în jurul sau. Tu nu vei ști niciodată de ce acesta vorbește sau ascultă, dar în căutarea înțelesurilor adânci ale lumii vei afla darul Meu: cunoașterea! Iar Geamănul, îngandurat, plecă.
– Pe tine, Racule, te învestesc cu datoria de a-ți învăța semenii ce este emoția. Tu vei stârni râsul sau lacrimile; astfel, tot ceea ce ei vor vedea și vor gândi, le va trezi mulțumire și bucurie sufletească. Pentru aceasta primește în dar familia pe care tu o poți înmulți! Și Racul se retrase timid.
– Tu, Leule, ai menirea să arăți întregii lumi, creația Mea plină de strălucire. Dar să te îngrijești de mândria ta și întotdeauna să îți dai seama că este opera Mea, iar Creatorul este unic. Dacă vei uita aceasta, oamenii te vor disprețui. Tu vei îndeplini totul cu ardoare și orice vei face va fi spre binele tuturor. Pentru aceasta ai nevoie de noblețea cu care te înzestrez! Leul păși maiestuos spre locul său.
-Ție, Fecioară, îți este dat să cercetezi tot ceea ce omul a făurit în lumea pe care I-am dăruit-o. Tu vei scruta pătrunzătoare drumurile sale și-l vei preveni când greșește. Astfel, creația poate atinge desăvârșirea prin tine. Pentru aceasta vei primi puritatea gândirii ! Fecioara plecă privind atentă în jurul său.
-Tu, Balanță, ai misiunea de a-l ajuta pe om să fie conștient de îndatoririle sale față de ceilalți. Așa, el poate învăța să trăiască sentimentul fraternitații și va căpăta deprinderea de a descoperi fața ascunsă a acțiunilor sale. Te voi trimite oriunde este dezbinare, iar pentru strădania ta infinită de a readuce semenilor ordinea și calmul, îți voi dărui dragoste! Și Balanța se retrase umilă spre locul său.
-Tu, Scorpionule, ai o însărcinare foarte dificilă.Vei avea iscusința să pătrunzi mințile oamenilor, dar nu îți va fi permis să vorbești despre ceea ce înveți. De multe ori vei fi cuprins de amărăciune din cauza celor pe care le descoperi. Aceasta te va apropia însă de Mine și nu vei uita niciodată că acolo unde nu sunt Eu, va fi doar pervertirea Ideii Mele. Tu vei vedea atât de mulți oameni trăind asemeni animalelor și vei lupta atât de mult cu instinctele lor, încât uneori vei păși alături de cale. Totuși, mai devreme sau mai târziu, te vei întoarce la Mine și de aceea primește supremul dar al hotărârii! Scorpionul păși ferm spre locul său.
-Săgetatorule, tu ai misiunea de a-i face pe oameni sa râdă, căci atunci când înțeleg greșit Ideea Mea, devin posaci. Umorul tău le va reda speranța și astfel își vor întoarce privirea spre Mine. Vei trece prin multe încercări și vei cunoaște neastâmpărul. Îți hărăzesc darul infinitei abundențe pe care o vei răspândi pretutindeni, iradiind lumina! Săgetatorul se retrase jovial la locul său.
-De la tine, Capricornule, vreau străduința și sudoarea frunții, pentru că tu ai menirea de a-i învăța pe oameni să muncească. Misiunea ta nu este ușoară, căci vei purta toată truda oamenilor pe umerii tăi. Însă pentru jugul poverilor tale eu îți dăruiesc întreaga responsabilitate a omului! Iar Capricornul plecă devotat spre locul său.
-Tu, Vărsătorule, ești vizionarul omenirii, privirea ta deslușeste toate posibilitățile glorioase. Vei trăi însă durerea singurătății pentru că aceasta viziune nu-ți permite să personifici Dragostea Mea. Dar pentru a-i întoarce pe oameni către noile șanse primește darul libertății pentru a servi omenirea, oricând va avea nevoie de tine! Vărsătorul păși încrezător spre locul său.
-Tu, Pește, ai cea mai grea misiune dintre toate. Îți cer să ridici pe umerii tăi toată suferința omului. Lacrimile tale sunt menite să fie lacrimile Mele. Durerea aceasta este rodul înțelegerii greșite a Odei Mele, dar tu exiști, ca să-i aduci omului compasiunea. De aceea îți hărăzesc darul cel mai de preț: vei fi singurul dintre cei 12 copii ai Mei care Mă va înțelege. Iar puterea cuprinderii divine este pentru tine felul în care te vei apropia de oameni și vei răspândi credința! Și Peștele se retrase emoționat la locul său.
……………………………………….
…. Minunat ! .. Multumesc File de lumina ..Multumesc Razvan ..Multumesc ,, Autor: necunoscu ! ,,
… Este cea mai frumoasa ,, descriere ,, a fotografiei de perete de pe pagina mea de facebook !
…. Cred ca o voi pastra mult timp de acum incolo … sa-mi aduca aminte de povestea postata de astazi care ..mi-a uns sufletul !
… Va imbratisez cu drag pe toti !