Drumul magilor spre peştera Bethleemului
Astazi vrem sa aducem un omagiu tuturor celor care ne-au trimis fragmente din propriile lor ganduri si trairi spre a fi publicate in revista noastra. Le multumim si ii invitam sa ne ramana aproape si in viitor. Munca lor este extrem de pretioasa. Iar astazi ne-am decis sa prezentam gandurile unei cititoare consecvente cu ocazia sarbatorilor de iarna.
de Carmen Marin
Conform evanghelistului Matei, spre peştera Bethleemului s-au îndreptat acum două mii de ani, trei magi sau crai, veniţi din ţări îndepărtate. Aceştia au văzut steaua mare şi luminoasă care a vestit naşterea Mântuitorului lumii. Se presupune, că ei au văzut un fenomen cosmic care le-a atras atenţia, şi anume, o stea mare care a apărut pe cer şi care se mişca. Se ştie că stelele fiind la o mare distanţă de pământ, nu-şi schimbă poziţia, cu siguranţă a fost vorba de o cometă.
Numele celor trei magi Melchior,cel bătrân cu părul alb, Baltazar cel matur și Gașpar cel mai tânăr este menţionat de către Biserica Armeană, într-o evanghelie. Tot aici este precizat şi rangul lor: Melchior regele Persiei, Baltazar regele Indiei şi Gaşpar regele Arabiei. Misterul este şi mai profund, dat fiind faptul că aceştia ştiau de venirea pe lume a lui Mesia, de la prooroci şi mânaţi de credinţă au vrut să fie martori la acest eveniment. Există o legendă care afirmă că de fapt au existat patru magi, dar unul dintre ei s-a rătăcit pe drum, şi a călătorit atât de mult timp, încât a ajuns să se închine Domnului, când acesta era pe cruce. Darurile ce le avuse pentru El, le dăruise altora, salvând de la moarte vieţi.
Scriitorul Lew Walace, în romanul ,,Ben Hur’’ îmbracă într-o aureolă de legendă acest drum parcurs de magi. Este scos în evidenţă drumul anevoios parcurs prin deşertul Siriei, fiecare mergând cu cămila sa, iar punctul de întâlnire aflându-se în apropiere de hotarul Ammon. În Domul din Koln se păstrează relicvele celor trei magi, construcţia ridicându-se tocmai în cinstea lor.
Ajunşi în peştera Bethleemului, magii au intrat în staulul luminat de steaua călăuzitoare şi au văzut-o pe Maica Sfântă cu pruncul în braţe. S-au închinat Pruncului Sfânt oferindu-i darurile deja cunoscute: aur, smirnă şi tămâie. Darurile aduse de ei, nu erau daruri obişnuite, ci daruri cu o semnificaţie profundă. Aurul simbolizând regalitatea, smirna-sacrificiul, iar tămâia – spiritualitatea. Aceşti trei magi sunt consideraţi primii care au crezut în profeţiile Vechiului Testament, şi de asemenea primii care I-au recunoscut planul divin, Mântuitorului Iisus Hristos.
De asemenea, se cunoaşte din paginile Evangheliei de crima care a urmat, din porunca regelui Irod. Magii însă erau departe, deoarece au fost anunţaţi de îngerul Domnului, să meargă spre ţările lor, pe alt drum.
În unele ţări cu majoritate romano-catolică, în special în ţările Americii Latine, regii magi aduceau daruri copiilor, Moş Crăciun fiind de dată recentă.
Pentru ca sǎrbǎtorile sǎ prind contur, în fiecare an ne amintim de prezenţa celor trei magi. Darurile lor sunt de fapt darurile pe care le aducem şi noi în faţa peşerii din Bethleem şi asemeni lor ne închinǎm cu drag, Pruncului Sfânt. Cǎlǎtoria pe care o facem este spre peştera sufletului nostru în care se naşte Hristos facem împreunǎ cu magii, în fiecare an.
De sărbători
De sărbători, mă aşez cu gândul la masă,
Îl servesc cu tacâm de argint şi fin porţelan,
Îl poftesc să guste bucată aleasă,
Din tava vieţii umplută an de an.
De sărbători, colind pe la case uitate
De amintiri şi speranţe care mor,
Sunt primită cu colaci şi cu cupe de vin vărsate,
De bătrâni tremurând de anii ce dor.
De sărbători îl aştept pe Hristos să vină,
Aşa cum vine în fiecare an,
Steaua Sa va fi pe cer din nou senină,
Văzută iar de Melcheor, Gaşpar şi Baltazar.
De sărbători, aştept dimineţi mai senine,
Cu zăpezi şi cu rouă de gheaţă,
Voi culege în palmele pline
Visuri, gânduri şi pofta de viaţă.
Comentarii (2)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
……………………………………
……………………….. Perioada sarbatorilor de iarna , ma duc intotdeauna cu gandul la copilarie ,,,amintiri ..amintiri ..Amintiri pe care nu le voi putea uita niciodata … Nu pot sa le uit ! …
…………………………………
Istoricul şi Crăciunul în vechime
*
Crăciunul e una din sărbătorile cele mai mari ale bisericii creştine de toate riturile, cea mai veche din câte are creştinismul. Originea lui se confundă cu originea bisericii creştine.
Se zice că, întâi şi întâi, ea a fost stabilită de episcopul Teslefor, în anul 138. Ziua însă era schimbătoare: când se sărbătorea în Ianuarie, când în Mai. În secolul IV, Ciriliu, episcopul de Ierusalim, a rugat pe Papa Jules I să orânduiască o anchetă de teologi, care să caute ziua adevărată a naşterii Mântuitorului. Teologii au găsit ziua de 25 Decembrie şi, de atunci, Crăciunul se sărbătoreşte la ziua asta. Carol cel Mare al Franciei hotărâse chiar ca anul să se înceapă din ziua de Crăciun.
La început, o parte dintre părinţii bisericii au contestat data aceasta, dar pe urmă au primit-o.
În veacul de mijloc, în bisericile catolice, sărbătoarea Crăciunului era reprezentată, chiar în biserici, prin jocuri scenice; diferite persoane recitau poezii religioase, lângă ieslele improvizate, în care se afla Iisus Cristos, iar alături, Iosif şi Maria. Figurile lor erau făcute sau din ceară, sau din lemn. Spectacolul acesta a degenerat, mai târziu, în bufonerie şi a fost oprit de autorităţile ecleziastice.
Aceasta este una din legende.
A doua e următoarea şi care are importanta ei, căci reiese că Crăciunul ar fi o serbare mai veche decât creştinismul.
Iat-o: Crăciunul este sărbătoarea Naşterii Domnului. La catolici numele chiar spune aceasta: „Noël”, la francezi, „Natale”, la italieni, vine de la cuvântul latin „natalis” (dies), ziua naşterii.
Totuşi, Crăciunul e mai vechi decât creştinismul. Religia dragostei, aceea care recunoaşte de cap pe divinul Iisus, a dat numai alt conţinut acestei străvechi sărbători. La greci, „Dyonisia”, la romani, „Saturnalia”, la vechii teutoni şi normanzi, cele „12 nopţi sfinte” (Weihnachten) celebrau sosirea solstiţiului de iarnă. Poporul se deda, atunci, la tot felul de veselii neînfrânate şi excesive. Azi încă au rămas multe reminiscenţe păgâne în obiceiurile şi simbolistica sărbătorilor Crăciunului.
Aşa, de pildă, bătrânul cu barbă albă, pe care îl vedeţi pe toate chromolitografiile de ocazie, nu este altul decât bătrânul Saturn, sărbătoritul „Saturnaliilor” romane, sau Thor, zeul vechilor germani. O rămăşiţă şi mai caracteristică este aşa-numita „căpriţă”, care joacă un rol foarte însemnat în obiceiurile de Crăciun ale multor popoare (şi în Moldova). Această căpriţă este o reminiscenţă directă a „Dionisiilor” greceşti, cu faunii, cu ţapul de sacrificiu (care a dat numele său tragoniei „Cântecul ţapului”), cu Silanus, bătrânul cu barba şi poftele de ţap…
În Austria sudică, capra se numeşte „Krampus”, spaima copiilor. În Hanovra, Holstein şi Mecklenberg se cheamă „Clas” (o derivare din din St. Niclas), În Silezia, „Joseph”. În unele părţi ale Germaniei, poartă numele de „Budelfrau”, în Suabia, „Bertchel”, în Rusia, „Babuşca”, în Italia, „Befana” (corupt din Epiphania).
(Foaia populară, No. 43 din 27 decembrie 1898).
http://dragusanul.ro/istoricul-si-craciunul-in-vechime/?fb_action_ids=805282626284733&fb_action_types=og.likes
…………………………
Iubesc fiecare zi ..dar Sarbatorile de iarna …..au un parfum aparte !
Gândul zilei de miercuri 23 decembrie 2015
Multumesc File de lumina , Multumesc Razvan , Multumesc Carmen Marin..Multumesc la nesfarsit !
…………………………
„Urmați-vă lucrarea cu convingere, fără să vă preocupați de timpul necesar pentru realizarea idealului vostru divin. Aveți cheile, aveți puterile. Toate acele voci interioare care vă încurajează: „Trezește-te, mergi spre lumină !” reprezintă deja un capital adunat de mult timp, datorită strădaniilor ce le-ați depus. Această nevoie ce o resimțiți să înaintați pe calea înțelepciunii, a iubirii, a adevărului, este rezultatul acestor eforturi.
Ce se întâmplă când realizați un progres, oricât de mic ar fi, în planul spiritual? Niște forțe împrăștiate, neorganizate, ce dormitau în voi de milenii, se trezesc, ca și cum ar răspunde la o chemare. Așadar, dintr-odată, vă dați seama că sunteți locuiți de o adevărată armată ce aștepta să fie mobilizată pentru a vă sări în ajutor. Analizați-vă bine: în clipa în care obțineți un succes, descoperiți în voi prezența unor forțe ce nu le bănuiați.”
Omraam Mikhaël Aïvanhov
…………..
Sarbatorile Craciunului si Anului Nou sa ne aduca tot ce-i mai bun pe lume, iubire, fericire si prosperitate …infinite !
La Mulți Ani !
Ca orice poveste si aceasta a reusit sa infierbinte gandurile si emotiile ascultatorilor,mai ales ca a fost introdusa in dogma.o constiinta treaza realizeaza fantasticul injghebat pentru a atrage adepti.Povestile au incitat intotdeauna ,au starnit interesul ,dar in acelasi timp,au indus in eroare fiind luate drept adevaruri manifestate aievea.Constiinta omenirii s-a trezit acum si oamenii nu mai pot fi dusi asa usor de nas (cei care vor sa priveasca lucrurile direct in fata prin propria lor dezmeticire).Am vazut aseara pe ecranul televizorului un titlu care m-a facut atenta si m-am oprit sa aud comentariile.Titlul suna cam astfel:”Tinerii de azi se rusineaza sa mai poarte cu ei simboluri crestine”.Sincer,m-am bucurat.Aceasta generatie nu mai vrea sa ramana prizoniera unei mentalitati a minciunii si a fricii.Hipnoza in care au cazut generatiile vechi crezand,din cauza fricii,ca un simbol oarecare ii salveaza de la rele,este pur si simplu persiflata de generatiile noi,pentru ca si-au dat seama ca astfel de credinta inradacinata in mintea celor care cred in asa ceva,le-a furat acelora increderea in Sine,initiativa,mersul „pe propriile picioare” si le-a inoculat frica de aproape orice.Cei tineri,dotati din nastere cu altfel de calitati (necesare acestor timpuri de trezire)nu mai dau doi bani pe plictisitoarele traditii si datini (din cauza prea multei repetitii),care includ mai de fiecare data temeri de pedeapsa,pe „asa se face”,pe „trebuie”.Dar dece toate momentele de bucurie sa fie hotarate de altii?Ce e aceea sa fii nevoit sa te bucuri la comanda,la o data fixa si,mai ales,asa cum au procedat si altii mereu si mereu?.Paranoia sarbatorilor a reusit de multe ori sa fie un prilej de oboseala,lehamete,plictiseala,…pentru a te inscrie neaparat „in randul lumii”.Daca strabunii ,inconstienti fara voie,au tremurat in fata simbolurilor si a traditiilor,pedepsind cu vorba sau cu fapta chiar ,pe cei ce nu le respectau ,considerau ,infricosati ca schimbarea este de neconceput,altfel stau lucrurile cu generatiile de azi.Da,ma bucur ca acestea nu se mai lasa invaluite de minciuna chiar si atunci cand vor sa se bucure si nu mai accepta sa se bucure la comanda.Bravo lor!Din prostie si frica prea au fost transformate si momentele de sarbatoare in impuneri,obligatii si nu in cele din urma,legi.Hai,sa traim liberi ,fara constrangeri de orice fel ar fi.Toata stima pentru cei ce au curajul sa rupa zagazurile !