“Aveam 16 ani şi locuiam cu părinţii mei în Institutul pe care bunicul meu l-a fondat în afară, la 18 mile de Durban, Sudafrica, în mijlocul plantaţiilor de zahăr.
Locuiam destul de departe de oraş şi nu aveam vecini, aşa că pe mine şi pe cele două surori ale mele, ne entuziasma posibilitatea de a merge în oraş să ne vizităm prietenii sau să mergem la cinema.
Într-o zi tatăl meu mi-a cerut să-l duc la oraş pentru a asista la o conferinţă care dura o zi întreagă şi eu am profitat de această oportunitate.
Cum mergeam la oraş, mama mi-a dat o listă cu cumpărături de la supermarket şi cum aveam o zi întreagă la dispoziţie, tata mi-a cerut să caut nişte lucruri necesare şi să duc maşina la atelier. Când m-am despărţit de tata el mi-a spus:
– Ne vedem aici la 5 după masă şi ne întoarcem împreună acasă.
După ce am terminat foarte repede toate sarcinile pe care le aveam, m-am dus la cinematograful cel mai apropiat. M-a absorbit atâta filmul, un film lung cu John Wayne, încât am uitat de timp.
Era 5,30 când mi-am amintit. Am fugit la atelier, am luat maşina şi m-am grăbit către locul unde mă aştepta tatăl meu. Era aproape 6 după masă.
El m-a întrebat neliniştit:
- De ce ai ajuns târziu ?
M-am simţit prost din cauza asta şi nu puteam să-i spun că fusesem la cinema să văd un film cu John Wayne; atunci i-am spus că maşina nu fusese gata şi a trebuit să aştept… asta i-am spus fără să ştiu că tata întrebase deja la atelier.
Când şi-a dat seama că l-am minţit, mi-a spus:
– Ceva nu merge bine în felul în care te-am crescut, poate că nu ţi-am acordat destulă încredere ca să-mi spui adevărul. O să reflectez la ceea ce am făcut rău cu tine. O să merg pe jos cele 18 mile până acasă şi mă voi gândi la asta.
Aşa că, îmbrăcat cu costumul şi pantofii lui eleganţi, începu să meargă până acasă pe jos, pe un drum neasfaltat şi întunecat. Nu puteam să-l las singur… Aşa că am condus 5 ore şi jumătate în spatele lui…văzându-l pe tatăl meu suferind agonia unei minciuni stupide pe care i-o spusesem.
De atunci m-am decis să nu mai mint niciodată. De multe ori mi-am amintit acest episod şi m-am gândit… Dacă m-ar fi pedepsit aşa cum îi pedepsim noi pe copiii noştri, aş fi învăţat lecţia ?
Nu cred. Aş fi suferit pedeapsa şi aş fi continuat să fac acelaşi lucru. Dar atitudinea asta de nonviolenţă a fost aşa de puternică încât o am întipărită în memorie ca şi cum ar fi fost ieri.
Aceasta este puterea vieţii fără violenţă!
La 16 ani deja mi-se pare foarte tarziu sa mai incerci sa iti educi copilul in spiritul cinstei si al adevarului….
Stiu vor apare destui ,,specialisti” care vor cauta adevarul subtil , talcul ascuns al spuselor doctorului Arun…dar parerea mea e ca …..unde da mama creste …asta e valabil si pentru o palma…Iar o palma la fund , urca mintea la cap….Lasand gluma la o parte , am mai citit despre asta – educatia non violenta – si sincer mi-se pare pierdere de vreme…Nu sunt vreun expert dar am si eu copiii , am fost crescut de parintii mei copil fiind si sincer uneori imi venea sa ma bat singur…..de prostiile pe care le faceam…
Nu zice nimeni ca un copil sau copiii trebuie crescuti – sa stie de frica – nu , ei trebuie crescuti si educati in asa fel incat ca de la varste fragede -dupa cei sapte ani de ex – atunci cand merg la scoala ca viata lor devine una constienta si mai ales responsabila…Ca nu vor deveni nici constienti si nici responsabili imediat e alta poveste , dar asta e rolul nostru ca parinti sa fim langa ei sa ii incurajam sau sa ii si pedepsim ….Astfel ii pregatim pentru viata reala adevarata viata care e compusa din succese dar si din insuccese …
Cunosc un caz real in care un copil a terminat examenul de Bacalaureat cu o nota de 9,80…(sa fi fost copilul meu as fi plutit de fericire…)..in schimb parintii lui au avut niste crize de nervi cu tipete si amenintari….Copilul a facut o puternica depresie are nevoie de consiliere psihologica..in timpul liceului avea aproape numai 10 pe linie…la examen a fost alceva – alti profesori examinatori -atat.
Revenind la lectia dr.Arun , daca la cei 16 ani nu se purta ca un barbat matur asa cum poate parintii lui il considerau – si il tratau ca atare -el sau tatal lui au ,,sarit ” peste niste etape importante ale educatiei…Ce inseamna notiunea timpului , respectul pentru cineva cu care ai stabilit o intalnire…si asumarea responsabilitati – sa spui adevarul in orice imprejurare .Adevarul doare uneori dar se iarta mult mai usor decat o minciuna ….
O zi buna.
Iubesc Adevarul , oricat de crud ar fi el , il iubesc cu toata fiinta mea !
Cand eram copil eram nevoita sa mint pentru a putea scapa de pedeapsa … Durerea ca trebuia sa mint era mult mai mare ca pedeapsa ..Minteam pentru a-mi proteja parintii..Singurele certuri intre ai mei erau din cauza noastra ..
Cand la randul meu am avut copii, nu am mai vrut sa repet greseala parintilor ..Mi-am luat rand pe rand copii ( e diferenta de noua ani intre ei ) si le-am spus ..
– Aveti voie sa faceti orice dar eu trebuie sa stiu ! Trebuie sa stiu cand vreti sa ,, chiuliti ,, de la scoala , trebuie sa stiu unde mergeti , cu cine , si oricare lucru vreti sa faceti .. Le-am explicat ca trebuie , ii rog sa procedeze asa pentru a sti de ei in cazul ca ar avea nevoie de ajutorul meu …
In a sti totul era si referitor la a-mi spune cand vor avea un ( o ) prieten-a , promitindu-le ca nu-mi voi da cu parerea despre alegerea facuta de ei …
… Imi aduc aminte cum veneau colegii, colegele de clasa la noi acasa care imi povesteau multe din secretele lor ..O nota proasta , despre prieteni-e …. Le spuneam de fiecare data .. _ De ce nu vorbiti si cu parintii vostri , macar unul din ei ce-mi spuneti mie ?
. .. Asa ceva este imposibil ..Parintii nu ar intelege … imi raspundeau … Daca am fi avut o mama ca d-voastra !
.. Ca parinte am facut si eu multe greseli .. Am norocul ca am copii care nu mi-au reprosat niciodata ..
Ce pot spune ..Multumesc lui Dumnezeu ca am ajuns in acest moment , cu bune si cu rele .. Ca suntem o famile cum putine exista ..Si o spun din toata inima .. Fiecare gresim , asta f rar , unul fata de altul , fiecare ne cerem scuze ,.. ne respectam .. ne iubim ..
Este minunat asa cum suntem !
… Si cel mai important lucru ..nu ne mintim ! Spunem oricand ceea ce simtim !
…………………………………………
….. Consider ca fiecare persoana este unica in felul ei .. Nu sunt de acord cu educatia la ,, pachet ,, ..
Nu am iubit si nu iubesc violenta ! Dar .. daca viata mi-ar fi in pericol .. sunt sigura ca as incerca sa ma salvez !
… Invatam , invatam cat traim .. Imi place aceasta scoala continua ..la curs de zi !
… Imi place la nebunie sa ma analizez , sa analizez pe cei de lanaga mine ..cum se comporta , ce vorbesc .. De la fiecare am cate ceva de invatat ..
..
……………………………….
Apreciez comportamentul tatalui din povestire !
Va doresc o duminica frumoasa si plina de iubire alaturi de cei dragi !
Copii se educa, nu se dreseaza. Nu sunt de acord cu educatia prin violenta. Asimov zicea ca „Violenta este ultimul refugiu al celor incompetenti”. Se potriveste in orice situatie: cand nu mai ai argumente, sa apelezi la violenta….
Pe mine m-au crescut bunicii si sistemele de valori pentru viata le-am invatat de la ei. Cand greseam prin neascultare si facem boacane…ca de, copilarie fara boacane..inseamna ca esti copil…. fara copilarie…prima data imi explicau si ma intrebau ce vreau sa descopar…sau …sa simt…si daca pot sa suport si sa accept consecintele care…..erau si julituri, si dureri si ….jumulitul degeaba al gastelor imbatate de mine cu visine din visnata pe care le-am gasit de pus la gunoi…dar….am avut idei. Am facut eu multe traznai…dar aveau rabdare si tact sa ma responsabilizeze fata de urmari atat pentru mine cat si pentru ceilalti..in asa fel incat simtul masurii sa vina si de la mine dar fara a imi infrana curiozitatea sau creativitatea . Cea mai grea pedepsa pentru mine era sa nu imi vorbeasca pentru ca nu merit. Insemna ca am gresit grav si pur si simplu ma ignorau un timp…pana reveneam la un comportament si atitudine prin care dadeam dovada ca mi-am insusit lectia si ….consecintele. Oricum urma o perioada in care …aveam retrase multe drepturi….si avem de facut mai multe activitati ….care sa compenseze. Culmea este ca mi le explicau a le face cu drag astfel ca …nu erau tocmai o pedeapsa …era un fel de obligatie de maturizare ..intr-o forma practica…ca sa inteleg si unde am gresit si cum sa indrept in masura in care se mai poate. Cand auzeam „nu vorbesc cu tine pentru ca….asta sau asta ai facut sau nu ai facut „se prabusea cerul. De mintit bineinteles ca minteam si eu pentru a …mai cosmetiza din traznai si motivatii…dar…ca orice minciuna…si experienta lor…repede se afla adevarul. Si mai ales detestau sa spun ca X e de vina si eu nu…era grav. Asa am invatat inca ceva…ca poti pierde tot ce ai construit ca relatie un timp pentru ceva ce…nu merita…. Parintii mei au fost altfel..nu ascultau nimic din ce spuneam eu, conta ce spun altii si…altii au dreptate pe principiul ca sunt mari. A fost perioada in care am invatat sa ma ascund ce vreau , ce simt , ce cred si sa …zambesc…sau sa ma inchid in camera in universul meu, al cartilor, al picturii sau al lucrului de mana….univers la care tainele si accesul mi l-au deschis tot bunicii. Cand am devenit parinte am cautat sa imi educ fetele pe aceleasi valori pe care si eu am fost educata pentru a fi o persoana integra si intrega oricum ar fi vremurile si timpurile..Am fost si sunt un parinte uneori cam dur pentru ca …exemplificam in viata directa efectele unor……neascultari la moda…democratice. Asa mi-am dus fetele de mana sa asiste la o intrerupere de sarcina cu acceptul medicului si al unei prietene dragi, au vazut consecintele si efectele drogurilor duse la a vizita…un alt loc, …efectele violului la o sectie de politie si cauzele….efectele clubului …fata nevazuta dar stiuta ….si discutii libere privind scoala, valori, realitatii, atitudini, comportamente personale si sociale, acordandu-le toata libertatea de a decide din realitate nu din povesti. Ca parinte nu poti fi langa copilul tau ce…creste si relationeaza ….intr-un oras….mare cu toate avantajele si dezavantajele lui. Le-am oferit tot ce am crezut ca le este util a stii si a se descurca in viata cu si fara mine. Am avut un accident stupid in care….am scapat cu viata si am inteles inca o data ca….intre a fi si a nu fi …e doar o secunda. Au invatat multe cam in sistem turbo ( invatare accelerata de voie, de nevoie) , eu fiind prin natura activitatii destul de mult timp plecata. Am ajutat multi oameni, putini care sa ….mai repede ma saluta un caine decat un om …dar de unde nu e, ..nu ai ce sa ceri. Am crezut ca a investind in oameni educatie…va fi un avantaj social pe termen lung pentru toti…dar fiecare cum a inteles si cum s-a gandit a il manifesta. Copiii sunt structural ceea ce invata de la noi de multe ori prin copiere…nu neparat rational…astfel incat ei ne reprezinta nu doar calitatile cat mai ales defectele noastre pe care noi le consideram calitati, intransigenta, atitudinea in fata unor evenimente, lipsa sau prezenta exacerbata a empatiei, inchistarea si lipsa de comunicare sau excesul de comunicare, nesinceritatea sau sinceritatea infantila cand nu trebuie, lezand persoane sau momente cu pareri, furia si discutiile aprinse sau capul plecat in fata celui ce te raneste sub toate aspectele, credinta in ajutorul….justificata de religie sau imaginatie, viciile vazute ca forma de …maturitate, valorile si comportamentele zilnice fata de tot ce ne inconjoara din plan personal si sau social sau mediul inconjurator, stima de sine sau lipsa acesteia. Stabilitatea mentala, fizica si emotionala a viitorului adult…are la baza….modul cum este crescut si educat de tot ce il inconjoara si ii afecteaza sistemele de valori fizice si/sau sociale comportamentale. Astfel …a fi parinte…este o forma de autoeducare pentru a fi real si util un bun partener si mentor fata de copiii tai ce sunt singura si reala ta mostenire si nemurire prin ceea ce invata de la tine, sa fie oameni si sa faca fata realitatilor. Si a fi parinte este o activitate in doi asa cum si copilul nu poate veni pe lume decat daca doi se unesc…si efectele pe termen scurt si lung sunt tot impreuna, copilul avand nevoie de ambii parinti toate viata sau cat mai mult – echilibrat si armonios. A fi domn e o intamplare – a fi om e lucru mare. Si diploma de om o iei zilnic cu fiecare fapta sau o pierzi cu fiecare fapta…esti tot tu..un simplu dar magic om, in realitatea timpului prezent. Dificil este cand..din diverse motive ramai singurul parinte…si aici …altcineva poate fi altcineva..dar nimeni niciodata nu inlocuieste parintele plecat sau disparut. Ca adult poate iti refaci viata…copilul…va avea diferite perioade si timpi de acomodare sau nu, fiind afectat real toata viata. Cu respect.
O vorba „batraneasca ” spune : O vorba buna …atunci cand este ascultata , mult BINE aduce !. Consider ca metamorfozarea acestei „vorbe ” o intalnim in aceasta povestioara adevarata . Va imbratisez