Oferă flori – poţi schimba viaţa unei persoane
… Banca din parc era liberă aşa că tânara femeie s-a aşezat să citească. Deasupra ei atârnau ramurile lungi ale unei sălcii bătrâne. Femeia era încruntată, ba chiar dezamagită de viaţa pe care o avea şi considera că avea motive întemeiate să gândească aşa.
De parcă asta nu ar fi fost suficient pentru a avea o zi neplăcuta, a observat că un băieţel se apropie de ea, obosit de atâta alergat.
Băieţelul s-a aşezat în faţa ei ţinând capul înclinat în jos: “Uite ce am găsit!“. În mână lui era o floare.
“Ce imagine demnă de milă…“, îşi spuse femeia. Floarea avea petalele ofilite – probabil prea puţină lumină sau insuficientă apă de ploaie.
Dorind ca băieţelul să-şi ia floarea ofilită şi să plece la joacă, femeia a schiţat un zâmbet fals, după care s-a prefăcut că citeşte din carte.
În loc să se retragă, băieţelul s-a aşezat pe bancă lângă ea şi a declarat cu entuziasm: “Cu siguranţă miroase minunat şi este şi frumoasă! De aceea am şi cules-o. Uite, este pentru tine!“.
“Buruiana” din faţa ei, aşa cum o vedea femeia, părea să fie la capătul existenţei ei şi n-avea culori aprinse, roşu, galben sau portocaliu… Ştia totuşi că trebuie să o ia, asta fiind singura şansă ca băieţelul să plece.
Aşa că a întins mâna şi a spus: “Mulţumesc, este exact ceea ce aveam nevoie!“. Însă în loc ca băieţelul să-i întindă floarea, el continua să o ţină în aer. Atunci a observat pentru prima oară că băieţelul “culegător de buruieni” nu putea să vadă. Era orb.
Femeia şi-a auzit vocea tremurând, iar lacrimi străluceau în soare în timp ce îi mulţumea că a ales cea mai frumoasă floare pentru ea.
“Cu plăcere!“ a zâmbit băieţelul şi a plecat din nou la joacă, fără să înţeleagă impactul pe care l-a avut asupra femeii.
Ea a rămas ţintuită locului, întrebându-se cum a reuşit copilul să vadă o femeie ce-şi plângea singură de milă sub o salcie cu crengile plecate.
Oare ştia de starea pe care ea însăşi şi-o provocase? Poate că în inima lui, el fusese binecuvântat cu o vedere clară… Astea erau gândurile femeii acum.
Prin ochii copilului fără vedere, femeia a putut să vadă în sfârşit că problema nu era lumea din jurul ei, ci felul în care ea vedea lumea.
Şi-a promis atunci că pentru toate momentele în care a fost oarbă, să vadă de-acum înainte frumuseţea vieţii şi să aprecieze fiecare secundă care-i aparţine. A dus apoi floarea ofilită la nas şi a inspirat parfumul unui minunat trandafir.
Zâmbetul i-a apărut pe buze când l-a văzut pe băieţel ţinând o altă floare ofilită în mână. Micuţul se îndrepta acum să schimbe viaţa unui bătrânel de pe o altă bancă, bătrânel ce nici măcar nu suspecta ce-l aşteaptă.
Primeşte florile pe care viaţa ţi le oferă în această zi specială indiferent de aspectul lor. Întinde mâna şi spune: “Mulţumesc, este exact ceea ce aveam nevoie!”.
Oferă flori pentru că nu ştii niciodată când poţi schimba viaţa unei persoane. Poţi să dai florilor orice formă doreşti tu.
Zâmbeşte şi fă din această zi o sărbătoare!
Autor: necunoscut
Comentarii (8)
Dă-i un răspuns lui Rosa Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Minunat,interesant si emotionant articol….!!! Intr-adevar…a darui ceva,cuiva…din toata inima,chiar daca este un fleac…sau o simpla floare,poate aduce un strop de bucurie in sufletul cuiva…..!!! Nimic mai frumos…!!! O vorba,un gest,o floare pot intr-adevar aduce o raza de lumina in sufletele semenilor nostri…iar noi…vom fi…fericiti..!!! Multumim..!!!
“Mulţumesc, este exact ceea ce aveam nevoie!”.
Avem cu totii ingerul nostru pazitor trimis de Dumnezeu sa aiba grija de noi in momentele noastre bune sau cele mai putin bune !
Sa aveti o saptamana plina de zambete si de momente frumoase !
Dalia – floarea recunostintei si a respectului
– alba inseamna recunostina si respect, fapt care o recomanda in a fi oferita parintilor sau persoanelor fata de care avem o datorie sufleteasca.
– galbena este o floare a iubirii, al carei mesaj este: „Sunt fericit-a ca ma iubesti” iar
– floarea de culoare rosie exprima dorul arzator fata de persoana iubita.
Nimic nu este intamplator !
,, Astazi, 24 august sau marea oportunitate…
Azi, avem un aspect mai special, si anume, piramida de foc, intre Luna in Sagetator, Venus Rx in Leu si Uranus Rx in Berbec.
Aceasta piramida va lucra in interiorul nostru si ne va ajuta sa ne dam seama care este drumul de urmat. Efectele sale nu vor fi neaparat vizibile in lumea materiala, datorita retrogradarii a doua dintre planetele implicate, iar Luna reprezinta si ea, natura noastra interioara, sufletul.
Ni se deschide un nou drum, o noua oportunitate, este una de foc, fapt ce ne arata dorinta arzatoare a sufletului nostru de a-si realiza misiunea in aceasta viata. Venus ne indica ceea ce ne place, iar Luna, ceea ce sufletul nostru isi doreste cel mai mult, iar Uranus ne va aduce elementul surpriza…Asadar, care este marea oportunitate pentru fiecare dintre noi?…Facem ceea ce sufletul nostru isi doreste cel mai mult? sunt doar cateva intrebari la care suntem datori sa ne gandim mai mult…
Stiinta Stelelor ,,
Povestirea are multe talcuri in cuvinte simple ..care descriu o aparent simpla, banala actiune…dar…tocmai in asta de fapt, sta esenta. In natura …pe bancile unui parc fiecare cautam sa ne regasim…la umbra unor copaci ce parca ne ocrotesc….ceea ce real o fac…. Copiii ne simt si ne iubesc asa cum suntem…si vor …sa fim fericiti…de noi si de prezenta lor in viata noastra…ne readuc normalitatea, firescul ,umanitatea si adevarata bucurie sincera prin tot ce fac…si mai bune…si mai putin bune …dupa standardele si cunostintele noastre de adulti de multe ori foarte limitative si deloc utile. O floare …e frumoasa ca si orice suflet care se ofera integral asumandu-si trecerea timpului si inflorirea si trecerea…Dar cat timp exista ..ne ofera totul… Intelepciunea, educatia, cultura, bunul simt al tinerei femei…sau poate intuitia a facut sa spuna acele cuvinte „Multumesc, este exact ceea ce avem nevoie !” sau poate …asta a subliniat autorul ….importanta unor cuvinte simple in viata noastra,…sa putem aprecia nu doar in expresie ci si in cateva cuvinte…unii poate nu vad…alti poate…nu inteleg ce vad. Si da, zambetul este universal de inteles si de „citit”, apreciat…infrumusetand orice chip, la orice vasta si luminand viata si drumul fiecaruia cu sau fara flori. Flori care….ne invata gingasia, creativitatea, unicitatea, parfumul, ne simt durerea si ne rasplatesc grija, invatandu-ne efemeritatea …si puterea de a se darui integral..Dar…ce vedem si intelegem oare ? Ce stim noi sa daruim….ce este frumos cu adevarat, ce este bun cu adevarat din ceea ce simtim sau pretindem de la alti fata de noi…de ce ranim sau suntem raniti …din dragoste de viata ? Ne acceptam oare la varsta si adevarate nostre valori ? De ce mintim cand natura nu ne minte…si stim si simtim…??? In viata putem copia unii dupa altii…dar…faptele, sentimentele adevarate….sunt la noi, in noi…in constiinta noastra …chiar daca vrem sa o trimitem in tacere…ea ne vorbeste despre noi atat noua cat si oricarei alte fiinte ce au viata si mii de alte forme de comunicare a empatiei. Am invatat asta in copilarie..cand udam florile si vorbeam cu ele…apoi pasarilor din curte, cainelui, pisicii, copacelului nou plantat…fluturelui ce mi se aseza pe par…copiilor mici care raspund mereu la forma gand de comunicare mai repede decat la vorbe insasi…..la oamenii pe care ii plac sau nu fara ai cunoaste…si care….traiesc contemporani cu mine in cursul unei zile…Multumesc…ca in fiecare zi este o sarbatoare a primiri unui mesaj…de drag….de la cineva care iubeste toate lumea, asa cum este ea. Cu drag si cu respect.
Si totusi ….consider ca DIVINITATEA se manifesta de multe ori prin FIINTELE terestre cu care ne intersectam EXISTENTA. Daca noi avem CURAJUL sa oprim pentru o CLIPA vartejul gandurilor , o sa incepem sa CONSTIENTIZAM ca ATITUDINEA noastra ne influenteaza VIATA noastra . Va imbratisez.
Am primit ceva frumos si va dau si voua
Articol nou pe Daiana Pîrgaru
Oameni care îmi plac.
by daianapirgaru
people_by_vankevich
Îmi plac oamenii care plîng..
Oamenii care greșesc și întotdeauna își v-or recunoaște asta, seara , pe la trei sau dimineața pe la șase, în genunchi și la pămînt cu sufletul în mînă, plîngînd pănă la epuizare, de durere, de dezamăgire, de pierdere.
Îmi plac oamenii care se pierd și se regăsesc..
Oamenii care urmăresc natura, și se conectează cu ea , așa încît prin venele lui trece sîngele ei , viața ei și se complecteză, cu o respirație.Oamenii care iubesc natura.Întotdeauna.
Îmi plac oamenii care mint și îți recunosc adevărul.
Oamenii care știu, și înțeleg că uneori se ascund după perfecțiune.Apoi renunță repede, și înțeleg că perfecțiunea e în existența lui, lumina din ochi e mai strălucitoare cînd este redată simplu.Atît de simplu.
Îmi plac oamenii care tac..
Oamenii care știu să tacă , sunt atît de puternici.Uneori te poți îndrăgosti și fără de cuvinte.
Îmi plac oamenii care râd..
Și sub periferiile localurilor, zîmbetele care te zguduie , sunt cele mai sincere , chiar dacă sunt atît de rare.
îmi plac oamenii care cîntă la pian , vioară , chitară..
Oamenii care aleg să vorbească prin muzică, prin strune de chitară, și clape de pian.Ei știu cel mai sensibil să îți intre în suflet.
Îmi plac oamenii care privesc dincolo de mecanisme.
Oamenii care mereu își aruncă privirile în lărgimea lumii, uneori cu capul sus, alteori cu capul în pămînt.
Îmi plac oamenii triști , și cu un colț de zîmbet.
Oamenii triști care port în spinare un bagaj cu experiență de viață , capabili să treacă fără să fie observați.
Îmi plac oamenii care nu cerșesc atenție.
Da , îmi plac oamenii simpli , care nu-i preocupă niciodată părerea trecătorilor.
Îmi plac oamenii care nu râd atunci cînd cineva a căzut.
Îmi plac oamenii care îți acordă ajutor , fără a aștepta în schimb absolutul.
Îmi plac oamenii care scriu.
Oameni care au nevoie să plîngă, să cadă în genuchi și să plîngă, aceasta fiind uneori unica șansă de-a ține sufletul în ei.
Îmi plac oamenii care iubesc ploaia, fără umbrele.
Și simt durere pentru înțelepciunile de bunici.
Da , îmi plac oamenii.