skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

În tren

 

Într-un tren, care circulă prin Perth – Australia, un tânăr a reușit un lucru uimitor. I-a făcut pe călători să renunțe la statul cu ochii în telefoanele mobile și i-a trezit la viață. Cum a reușit să facă acest lucru? Foarte simplu, a spus câteva cuvinte și urmarea o veți vedea în clipul de mai jos.
Doamnelor și domnilor, mi se pare mie sau acest tren aeste doar un tunel din care orice emoție lipsește?
Oamenii s-au oprit din a comunica unul cu altul.
Eu cred că viața poate fi mult mai interesantă decât este acum. Singura persoană care ne oprește în a avea un pic mai multă distracție, este chiar persoana noastră.
Deci, ce voi face eu?
Voi începe să dansez, iar oricare dintre dumneavoastră va dori să mi se alăture sunteți mai mult decât binevenit.

Vizionare plăcută!

Comentarii (4)
  1. Cei ce au „apucat” inainte de 1989 va aduceti aminte de „ceaiurile” de sambata seara…mai ales cand se tineau la cineva care statea la curte….cand dansam de multe ori cateva generatii daca erau si parintii sau bunicii acasa pana dimineata ?? Intrau in jocul nostru si erau…cei mai buni DJ …avem amintiri cu prajiturele si sandvicele….si dans….asa am invatat toate stilurile….pe langa ce invatam la Casa de cultura, la Casa pionierilor si soimilor patriei – cursuri gratuite ….culmea e ca desi aparent nu aveam…ce avem azi…eram foarte dispusi a ne simti bine impreuna…Asa am stricat cateva perechi de pantofi rupandu-le tocurile sau tocindu-i…dar ce frumoase amintiri. Un timp le-am pastrat ca obiceiuri….pana cand …petrecerile acasa au devenit demodate…asa ca acum mai conversam pe …SMS sau FB cand si cand, mai mult in gand. Adica incet, incetisor, pe loc si deloc. Si atunci ne lipseau multe, dar nu cheful de a fi impreuna cu ce avem si ce putem…intotdeauna erau surprize. Deci let’s dance.

     
  2. Cata dreptate aveti, doamna Luiza Bratu! Din pacate eu nu am prins acele vremuri, dar am mai auzit vorbindu-se despre ele. Astazi parca nu mai stim sa traim, sa simtim, sa ne bucuram unul de celalalt…

     
  3. Asa este , cate mese si petreceri ,cum ne adunam cu toti prietenii iar noi gospodinele ne intreceam in aperetive,dulciuri ,fripturi … si multe altele . Acum stam ascunsi si facem comentarii,socializam dar daca ar fi sa ne intalnim …. vai ce retinere . Oare cine mai da o masa acasa ? cine mai serbeaza onomastica ori ziua de nastere la serviciu ,impreuna cu colegii ? Ce mese ce pregatiri ? na ca asta este deja nostalgie , dar de vina este doamna Luiza Bratu ,care mi-a rascolit amintirile .

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top