skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Trăiri zâmbitoare

 

Astazi, ne face o mare bucurie sa va prezentam o scurta poezie. Aceasta este menita a va aduce bucurie in suflete si a va indemna sa meditati la cele mai frumoase momente din viata. Este o poezie cu o sensibilitate aparte, care are doua mari calitati.
Prima dintre acestea este ca e scrisa de una dintre cititoarele noastre, si cea de-a doua calitate a poeziei este aceea ca ne-a placut foarte mult.
Nu suntem critici literari, dar aceste doua calitati ne-au convins definitiv sa-i oferim o prezentare placuta acestei poezii.
Speram sa va placa si dumneavoastra.
Vizionare placuta!

Comentarii (15)
  1. Da, daaa…
    …”Fereshte-tzi gindul de aripi obosite”…
    Cit de frumos…
    Si cit de placut, ziditor si stenic! Mai ales dupa o noapte de cenushii ginduri…
    Multzumesc, Carmen. :Pleasure:
    Cu sigurantza ca versurile tale sint cu totul altceva decit ‘dialogul’ neprincipial de ieri… Dialog ce m-a intristat nespus…
    Tuturor celor care s-au simtzit poate si ei la fel de mihnitzi ca mine le ofer, personal, scuzele de rigoare…
    Banuiesc ca ‘interventzia’ publica ce ar fi trebuit sa fie facuta doar pe e-mail-ul privat a aparut public dintr-o regretabila eroare, datorata acumularii obosealii si prea tzinutei ‘la capac’ excedari…
    Fara site-ul lui Razvan insa am avea un loc mai putzin in care sa ne ‘adapostim’ si sa ne simtzim IMPREUNA. Iar fara lungile (ades) rinduri si gindurile neindoios sincere, ‘albastre’, descumpanite, deconcertante da’ nu de putzine ori adevarate ale Luizei, am fi cu totzii … MAI SARACI.
    Nu ar trebui sa uitam nici un moment (atunci cind avem vreo disputa sau doar ‘certam’ pe altul) ca gindurile fiecaruia cit si rindurile (bune, rele) ce le insotesc, ne schimba infinitezimal si ne IMBOGATZESC plenar chiar fara s-o stim… :Heart:
    P.S. Carmen, fie ca esti la virsta la care versurile tale sint date de sperantza, fie ca ai ajuns la acei ani la care tristetzea / melancolia ne domina gindurile, stii cu sigurantza atunci ca orice alte comentarii … literare, stilistice sau doar informale din partea noastra stii pur si simplu … absolut inutile…
    :Approve:

     
    1. Stimate domn,

      VA MULTUMESC!Un mare multumesc si pentru Razvan care mi-a ,,modelat”cateva versuri care scartiau si la fel UN MARE MULTUMESC intregii echipe care mi-a imbracat poezia intr-o rochie de gala.

      NU STIU despre ce dialog vorbiti stimate domn!Imi pare rau daca v-ati intristat dar nu din pricina mea.Eu sunt o cititoare a site si v-am felicitat si pe dumneavoastra pentru frumoasa lectura prezentata.Aprecierea mea sincera inca o data.Eu comentez aici,cam rara,dar numele meu cu care imi astern parerile este un diminutiv.I-am explicat lui Razvan care este motivul(‘:Happy:’).

      Sunt la varsta ,,nici prea prea,nici foarte,foarte.(‘:Happy-Grin:’)

      DEDIC cu tot sufletul tuturor cititorilor acestui site versurile scrise de mine in dimineata zilei de duminica.

      Carmen Marin

       
    2. Doamne Dumnezeule Carmen, nu sint sub nici o forma mihnit pe tine! :Amazed:
      In nici un caz ‘adaosul’ meu de comentariu de mai sus nu avea vreo legatura cu tine!… Pur si simplu constatam ca infinit mai ‘file de lumina’ sint versurile tale decit unele ‘comentarii’ raspunsuri neprincipiale facute la articolul „Infinitul – Calatoria Suprema” postat in 12.05.2015…
      Scuze daca n-am fost suficient de explicit… :Happy:
      Multzumesc frumos pt. comentariul tau cit si pt. melodie…
      P.S. Din ‘gustul’ muzical pt. Romina si Albano deduc totushi ca mijlocul ‘distantzei’ aleia nu e chiar laaa … 35 de ani ci e mai mult inspre … primul ‘foarte’, nu?!? :Wink:
      Multa sanatate si toate cele bune!…

       
      1. Atunci m-am linistit.Stiti, muzica ascultata de mine e cea a anilor ’80’dar am si melodii mai noi care le prefer.Da, nu mai am 35,la acestia mai adaug vreo 6 si gata.

        Noapte frumoasa!

        C.M

         
        1. O virsta absolut minunata… :Pleasure:
          Recomandarea mea e saaa … te tzii zdravan cu dintzii de ea! :Happy-Grin:
          Acum, pina nu vin restul anilor ‘gramada’ peste tine…
          …Fii cit mai activa, cit mai creativa si chiar cit mai … reactiva. Umpletzi adica zilele si sufletul cu lucrarile ale mintzii si ale miinilor cit sa ai ce sa-tzi aduci aminte cu bucurie, mai tirziu. Si sa nu-tzi pese deloc peste ani de gindul ala hid, ‘albastru’ si nimicitor ce ne-mpresoara pe totzi:

          …”Ce-am facut, Doamne, pina acum ?!?” :Tears:

           
          1. Nu ziceti rau deloc! Asa este.Mi-as dori sa apuc batranetea, spun asta pentru ca nu stiu ce planuri are Dumnezeu cu mine. Nu gandesc negativ deloc,insa, ufffff….,am avut o experienta nu tocmai placuta,nu foarte demult.

            Scrisul imi da aripi si ma face sa zambesc.Nu mai scriu atat de mult asa cum o faceam altadata.

            Va multumesc si ma simt onorata pentru sfaturile primite.
            Va doresc sanatate si multa inspiratie.
            Va mai astept cu o noua poveste de istorie, chiar va rog sa scrieti Inca una.

            C.M

             
  2. :) TRAIRI ZAMBITOARE …
    Surprinde-ti viata cu un suras
    Poate si cu-n strop de petale
    Ancoreaza-te in timp cerand parca loc
    De gand , de vis si poate de alba intrebare .
    Ofera din plin inimii tale un dar
    Un dar parasit la o poarta de suflet
    Priveste in zi spre un soare mai bland
    Si mangaie-ti pletele ude
    Cheama un inger de veghe
    Atunci cand te rogi
    Fereste-ti gandul de aripi obosite
    Ofera din plin inimii tale culori
    Arunca-ti chemarile prin dese paduri
    Si nu implora vantului mangaierea
    Presara-ti pe talpi , poteci cu multe flori
    Si canta , si canta , cantece tacute
    Carmen Marin
    …………………………………
    Nimic nu este intamplator .Totul este interconectat la Tot …M-am lasat dusa de val …Am savurat fiecare silaba, fiecare cuvant , fiecare imagine in parte …A fost mesajul venit la momentul potrivit !
    Am primit totul ca pe un gest de mangaiere , de incurajare , de bataie pe umar care te face sa mergi mai departe …
    .. Un moment de intensa traire sufleteasca , un moment special pentru un suflet de om deschis spre lucruri frumoase …
    O clipa de magie …
    Multumesc Carmen..Multumesc Razvan ..Multumesc File de Lumina …
    Va imbratisez cu tot sufletul ! :)

     
  3. Consider ca titlul ” TRAIRI ZAMBITOARE ” , exprima o pilda demna de urmat ce nu dauneaza SANATATII mintii , trupului si sufletului : „Traieste DETASAT si ZAMBESTE , indiferent ce ti se intampla , deoarece …TRECE SI ASTA ! Va multumesc Dumneavoastra si lui Razvan pentru ce ati realizat impreuna . Va imbratisez.

     
  4. Superba,superba,superba melodia!

    VA MULTUMESC!

    Nu degeaba cred eu in ingeri si ma rog lor.Intrasem cu intentia de a scrie un mesaj de ,,impacare”si de invitatie la calm si la a ne da mana cu totii.Viata e prea frumoasa pentru jigniri si lovituri sub centura!Asa cum e viata fiecaruia din noi,sa o facem frumoasa iar daca ne-am cunoscut aici,e pacat,mare pacat sa fim intr-o relatie tensionata si sa ne vanam unii altora greselile.Cu totii gresim,cu totii facem lucruri extraordinare.SA FIM MAI TOLERANTI.

    MULTUMESC pentru versuri si pentru melodie inca o data.

    Va doresc ca aripile ingerului pazitor sa va acopere de fiecare data cand aveti de infruntat vreo problema.

    Lumina si o zi de duminica frumoasa tuturor!(‘:Heart:’)

     
    1. De bucurie ti-am presarat pe chip,
      Sunt cu un strop mai fericit!
      ….
      Si da, subscriu:
      SA FIM MAI TOLERANTI
      SA FIM MAI INTELEGATORI
      Si de ce nu…MAI IUBITORI CU APROAPELE NOSTRU.

       
      1. Străinul

        E noapte rece; vântul bate cu şueratul lui prelung,
        şi din ecouri depărtate, atâtea gânduri mă ajung.
        Ce bine e să fiu în casă, să ştiu că am destul
        câştig,
        Să nu mă chinuie nici foamea, nici să nu rabd pe drum de frig.

        şi bun a fost cu mine Domnul, că nu ştiu cum să-I
        mulţumesc,
        Cum L-aş primi să ştiu că vine, să-mi fie oaspete ceresc.
        şi-n focul straniu de lumină, a flăcărilor din cuptor,
        Pe gene-mi cade toropeala, cu zvonul unui somn uşor.

        Deodată o bătaie-n poartă şi încă alte, două, trei,
        şi strig atunci: „Cine-i acolo? E cam târziu acum, ce vrei?”
        şi încă o bătaie-n poartă, tresar… E cineva pe drum;
        Mă uit la oră: E târzie. Numai tâlharii umbla-acum�

        Răsună încă o bătaie, şi încă alte
        două-trei.
        îi strig din nou: „Cine-i acolo? E cam târziu acum, ce vrei?”
        Un glas de-afară îmi răspunde: „Vin dintr-un loc îndepărtat;
        Umblatam cale lungă astăzi; sunt obosit şi s-a-noptat.

        N-ai vrea căldura dinlăuntru s-o-mparţi cu mine pân� la zi?
        ţi-aş mulţumi cum ştiu mai bine, şi-n rugăciuni te-
        aşi pomeni.
        Primeşte-mă doar până mâine că am �nainte un drum
        lung�
        N-ai vrea din colţul tău de pâine, să-mi dai şi foamea
        să-mi alung?”

        Mă strecura-i lângă fereastră, să-l văd prin geamul
        aburit;
        Era urât şi plin de zdrenţe, murdar şi foarte obosit.
        „Nu cer decât un colţ de pâine, uscată fie, să mi-o dai;
        Să dorm pe jos pe-o rogojină, doar milă rogu-te să ai!”

        Gânditu-m-am o clipă lungă, şi i-am strigat atunci răstit:
        „Străine, du-te mai departe, aici nu-i han de găzduit!
        Ce n-ai gândit mai dinainte, unde-ai să dormi, ce-ai să
        mănânci?
        E prea târziu să baţi la poartă, e prea târziu să mi te
        plângi.”

        şi-am auzit cum paşii afară, încet, încet s-au
        depărtat…
        Până ce-n linişte doar vântul, a mai rămas stăpân
        pe sat.
        Eu, mulţumit, în patul moale am adormit apoi curând…
        Dar am avut o neagră noapte; un vis ce nu-l mai uit nicicând.

        Parcă din norul de lumină, Domnul Isus se cobora,
        şi-n casa mea venea să-Mi spună, ce nimeni altul nu ştia.
        Credeam că-mi va vorbi de bine; va lăuda tot ce-am muncit….
        Dar, s-a apropiat de mine şi trist cu lacrimi mi-a vorbit:

        „Prietene, am vrut azi noapte să înoptez în casa ta;
        Am vrut din pâinea de la cină să iau un colţ din partea Mea.
        şi mi-ai răspuns că pentru Mine, tu n-ai nici pâine şi nici
        pat,
        şi m-ai lăsat în frig afară, să plec flămând
        şi întristat.

        Căsuţa ta nu e prea mică să-ncap şi eu să dorm
        în ea;
        De ce n-ai vrut să ai la masă, un ostenit în casa ta?”
        şi am privit cu ochii umezi până ce norul L-a luat…
        şi-am înţeles că El fusese, pribeagul ce L-am alungat.

        Trezit din somn şi disperare, m-am repezit afară-n frig…
        şi-am început în gura mare, străinul înapoi să-l strig.
        Dar vai, demult plecase omul în întunerecul pustiu…
        Doar vântul îmi striga din ramuri, că m-am trezit, dar prea târziu

        https://www.youtube.com/watch?v=TH5A1Cy2sZg

         

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top