skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Puterea optimismului

 

“Literatura Succesului” conţine nenumărate exemple de oameni care au atins niveluri înalte privind “încrederea în sine”, desigur şi datorită situaţiilor limită pe care le-au trăit şi au supraviaţuit . Recitirea lor este extrem de mobilizatoare şi aceasta ne dă o motivaţie reală să acţionăm permanent pentru cultivarea acestei paradigme fundamentale de succes.

Să retrăim povestea emoţionantă a căpitanului aviator Gerard Coffee:
Anii războiului din Vietnam au fost o perioadă tulbure pentru politica externă a Americii, făcând ca suferinţa celor care participau la război să fie tragică. În această perioadă s-a născut şi povestea extraordinară a Căpitanului Gerard Coffee.
Avionul lui, un F 4 Phanton 2 în luptă cu 3 Mig 19 a fost doborât deasupra coastei Mării Chinei la data de 3 februarie 1966 şi următorii 7 ani i-a petrecut în diferite lagăre de prizonieri.
“Prizonierii de război care au supravieţuit, spune el, au reuşit asta printr-un regim special de exerciţii fizice, rugăciuni şi comunicarea prin orice mijloace cu ceilalţi. După zile întregi de tortură, Gerard a semnat declaraţia cerută de vietnamezi. Apoi a fost aruncat în celulă, singur, doar cu durerea lui. Dar ce-l durea cel mai tare era sentimentul de vinovăţie pentru că nu rezistase torturilor. Nu avea idee dacă mai erau şi alţi prizonieri americani în alte celule, când se auzi o voce:
“Hei, omul din celula 6, hei tu, cel cu mâna ruptă, mă auzi ?”
Era colonelul Robinson Risner.
“Poţi să vorbeşti. Nu-ţi face griji. Bine ai venit la Hotelul Inimilor Sfărâmate”.
“Colonele, ştii ceva , nu am rezistat şi am trădat !”
“Lasă asta , Jerry, trebuie să înveţi să comunici bătând în pereţi. Este singura legătură pe care o putem stabili între noi.
Reisner zisese “Noi !”. Asta însemna că mai erau şi alţii. “Mulţumesc lui Dumnezeu că nu sunt singur”.
“Te-au torturat, Jerry ?”
“Da. Şi mă simt îngrozitor pentru că au scos totul de la mine”.
“Ascultă, o dată ce se hotărăsc să distrugă un om, reuşesc. Lucrul cel mai important este cum îţi revii după asta. Rezistă cum poţi. Dacă te distrug nu rămâne aşa. Linge-ţi rănile şi vino-ţi în fire. Vorbeşte cu cineva dacă poţi. Nu te lăsa doborât. Trebuie să avem grijă unul de altul”.
Zile la rând Coffee a fost pedepsit pentru fleacuri, fiind legat cu frânghii şi apoi întins pe jos. Prietenul lui din celula alăturată obişnuia să-i transmită prin pereţi cuvinte încurajatoare: “Ţine-te Jerry”, “Mă rog pentru tine”.
“Apoi el a fost cel pedepsit”, spune mult mai târziu Coffee. “Şi-am făcut şi eu ce făcuse şi celălalt pentru mine”…
Coffee mai povesteşte despre orele lungi în care prizonierii îşi imaginau scenarii întregi, scene în care mergeau din cameră în cameră prin casele lor, şi totul foarte detaliat. Tot timpul aveau aceste scene în cap, despre cum o să fie când se vor întoarce acasă. Coffee mai spune că l-au ajutat să reziste prietenii, încrederea şi credinţa în Dumnezeu. În fiecare duminică, şeful neoficial al fiecărei barăci dădea un semnal – chemarea la slujbă. Se ridicau în picioare, fiecare în celula lui, dacă mai erau în stare, apoi, cu un sentiment de înfrăţire, recitau Psalmul 23 : “Şi au pregătit o masă şi-au pus-o în faţa mea, în prezenţa duşmanilor mei, şi mi-au uns capul cu ulei; cana mea dăduse pe afară“.
“Mi-am dat seama că, în ciuda faptului de a fi încarcerat într-un loc atât de oribil, totuşi, într-o zi mă voi întoarce sigur acasă”
Mai târziu, când tratatul de pace a fost semnat pe 3 februarie 1973, în al 7-lea an de închisoare, Coffee a fost chemat în faţa a 2 tineri ofiţeri vietnamezi.
“Astăzi este de datoria noastră să-ţi înapoiem bunurile“, spuse unul.
“Ce bunuri?”
“Asta”.
Înghiţi cu greu şi întinse mâna să-şi ia verigheta dintre degetele ofiterului. Da, era a lui. Şi-o puse pe deget. Era puţin prea largă, dar era verigheta lui. Nu se aşteptase s-o mai vadă vreodată… “Şi atunci m-am gândit la Bea şi la copii. Voi mai fi eu acelaşi pentru ei ? Mă mai iubea Bea ? Ştia ea ce mult însemnase ființa ei pentru mine în toţi aceşti ani ?”
Călătoria cu autobuzul până la aeroportul din Hanoi a fost o zăpăceală, dar un singur lucru ia rămas în mintea lui: steagul american desenat pe coada enormului Air Force C-141 care strălucea în soare, aşteptând prima încărcătură de prizonieri eliberaţi.
Lângă avion se mai aflau şi alţi prizonieri de război care le zâmbeau prin gardul de sârmă ghimpată şi care le făceau cu mâna semnul victoriei. După ce s-au aliniat pe două rânduri, ofiţerul vietnamez le-a strigat numele, rangul şi ordinul.
“Comandor Gerard L. Coffee, Air Force” ! (primise două grade în absenţă)
În timp ce făcu un pas înainte, atenţia i-a fost atrasă de un colonel care purta uniforma şi însemnele Air Force. Era prima uniformă americană pe care o vedea după atâţia ani. Colonelul a răspuns la salutul lui Coffee.
“Comandor Gerard Coffee la datorie, domnule !”.
“Bine ai venit înapoi Jerry !”. Acesta a întins ambele mâini şi a strâns cu putere mâna lui Coffee.
Prima escală au făcut-o la baza aeriană Clark din Filipine. Mulţimea ţinea pancarde pe care scria “Bine aţi venit acasă! Vă iubim! Dumnezeu să vă binecuvânteze!”

După mult aşteptata reîntâlnire cu soţia şi copii, în următoarea duminică, Gerard a luat parte la slujba de dimineaţă. Ca răspuns la întâmpinarea călduroasă a preotului, iată ce a spus Coffee; cuvintele lui rezumă perfect tot ceea ce ştim cu toţii despre codul optimismului:
“Încrederea a fost cheia supravieţuirii mele în toţi aceşti ani. Încrederea în mine şi în simpla idee de a-mi face datoria cât pot eu de bine, încrederea în întoarcerea mea acasă. Încrederea în semenii mei, începând cu voi cei de aici, ştiind că veţi avea grijă de familia mea, şi încrederea în camarazii mei din celulele alăturate, oameni de care am depins şi care au depins de mine la rândul lor, câteodată în situaţii disperate. Încrederea în ţara mea şi în instituţiile ei… Şi bineînţeles, credinţa în Dumnezeu – cu adevărat, aşa cum ştiţi şi voi toţi, baza tuturor lucrurilor !”

David Mc. Nally
Supa de pui pentru suflet

Comentarii (14)
  1. Dupa terminarea Celui de-al doilea Razboi Mondial , stramoasa mea l-a asteptat cu incredere pe bunicul meu, convinsa fiind ca traieste si ca se intoarce vre-o 3 ani. Era dat disparut, apoi s-a auzit ca ar fi fost intr-un lagar, apoi nimic. Familia dorea sa i se faca pomenile dar…. ea a ramas neclintita. I s-a propus un avantajos mariaj cu etc…..nu a auzit si nu a interesat-o nimic. A ajutat oameni si a asteptat convinsa fiind de simtamintele lor mai presus de orice si oricine. Il vedea venind si stia ca asa va fi. A ajutat multe femei singure, copii, bolnavi, animale, cu credinta ca desi erau multi si poate ii era si ei greu asta il va aduce pe el acasa viu si nevatamat. Fiica lor care se nascuse cand el a plecat pe front ii fusese omorata in fata de un soldat sovietic pentru ca nu vrut sa tradeze pe cei ce ii ingrijea si apoi a fost torturata dar… Prietena ei cu care ingrijea oameni raniti a tradat-o si consecintele au fost….. dar asta a facut-o sa se inchida in ea si sa faca ceea ce stia mai bine, convinsa fiind ca nimic nu va dura la nesfarsit. Peste ani spunea ca asa cum ea a ingrijit soldati straini, avea convingerea ca si bunicul era ingrijit de cineva care poate si-a riscat viata pentru el . Vremurile erau grele si oamenii ca si azi, dupa cum le dictau interesele si cugetele. Era un eveniment de familie cand bunicul a intrat pe poarta casei lor. In primul rand s-au privit intens si fara nici un cuvant, doar s-au imbratisat plangand. Intotdeauna intre ei era o bucurie si o liniste care emana iubire, intelepciune, respect, onoare, demnitate, bucurie, intelegere incat aveai impresia ca in prejma lor orice minune se poate intampla. Asa au fost mereu . Ciudat a fost, povesteau amandoi ca intradevar ceea ce simtea ea ca i se intampla lui chiar se intamplau si ceea ce el ii transmitea in gand, ea simtea. S-au sustinut unul pe altul ca si cum ar fi comunicat si in realitate. Intr-o zi pe poarta a intrat o femeie din Rusia care l-a ingrijit si care ar fi vrut ca el sa ramana cu ea,.avand de mana un baietel de vre-o cinci, sase anisori. Stramoasa mea povestea ca in acel moment i-a stat inima in loc simtind iubirea femeii cat si la gandul ca acel baietel putea fi al bunicului. A primit-o si a invitat-o la masa, ca pe orice oaspete de la drum. Femeia venise sa vada cu ochii ei ce ii povestise el si cat isi iubea de mult familia de acasa, adica stramosa mea si cei doi fii. A povestit apoi ca baietelul era cu atcineva – era vizibil ca semana cu ea si mai deloc cu bunicul, dar a sperat ca daca vine dupa el si poate …….Bunicul a fost recunoscator pentru iubirea celor doua femei care i-au salvat viata – una in Romania asteptandu-l cu iubire si credinta si una care l-a salvat de la inghet si de la a fii linsat trei ani dupa ce a evadat din lagarele rusesti. Au ajutat-o sa isi gaseasca un loc al ei in Bucuresti si au pastrat o legatura de bun simt. De altfel ea s-a casatorit repede si au plecat apoi la Brasov de unde era noul ei sot. S-au vizitat ani multi in fiecare vara, onorandu-si fiecare familia si relatia de prietenie. Alte timpuri si alti oameni. Acum se intalnesc la o cafea si pana seara ….si cea mai buna prietena e intotdeauna disponibila… Este adevarat ca acum suntem plini de toate credintele, dar omenia este cam pe loc repaus. Pe propria-mi piele am constatat ca nici o fapta buna nu ramane nepedepsita. Dar poate sunt si oameni neatinsi si traiesc firesc si normal in aceste vremuri cu respect reciproc si prietenii adevarate. Sunt optimista si am credinta ca toate sunt pe cel mai bun drum.

     
    1. Dragii mei, am ajuns la o etate impresionata si imi place tare mult de voi. Citesc cu placere orice imi cade in palme. Imi plac mult romanele siropoase si telenovele. Le urmaresc cu drag.
      Am avut si eu darul povestirii, spuneam povesti la toata lumea, dar cea mai draga imi era o nepoata. Spre deosebire de altii, cand ii povesteam din telenovela de la televizor sau din romanele de dragoste, ea credea tot. Credea ca mi s-au intamplat mie… O, Doamne, ce-mi place de ea, e tare naiva. Din pacate, acum rade lumea de ea cand se apuca la randul ei sa povesteasca… ce sa-i faci? Asa e viata.
      In ziua cand ne-am despartit, (ea a plecat la casa ei) eram bolnava tare si a venit la capul patului. M-a rugat sa-i dau o ultima indrumare care s-o ajute in viata, in anii ce vor veni. Atunci, dragii mei i-am aratat o bucatica de staniol ce-l aveam pe lavita. Am rugat-o sa o impatureasca bine-bine.
      Ea m-a ascultat si s-a dovedit a fi extrem de harnica si rabdatoare asa ca mi-a adus-o impaturita frumos. Ce ma inveti stramoasa mea? m-a intrebat privindu-ma cu ochii ei mari de copil. I-am spus atunci ca trebuie sa ia aminte pentru ca asa si marmotele invelesc ciocolata.
      Nu stiu daca a inteles, dar ea si astazi crede ca vacile sunt mov cu alb.

       
  2. ….. Salut voios si luminos dragii mei luminosi …. O poveste emotionanta … Un alt fragment din
    minunata carte ” Supa de pui pentru suflet ” …. Un exceptional exemplu pentru noi toti … O lectie de viata ….
    ….. Imaginile mentale pe care reusesti sa ti le creezi in mintea ta … Acele imagini a ceea ce ti doresti cu
    adevarat … Acele imagini in care crezi cu putere … In care crezi cu o putere de nezdruncinat … Ei bine , asta
    e calea spre orice realizare …. Pentru cei cu un scop clar obstacolele devin transparente …. Nimic nu poate
    sta in calea unui Om cu un Vis …. Cand cineva stie cu adevarat ce si doreste , cand are o magine clara a ceea
    ce vrea … si …. o dorinta arzatoare in interiorul sau …. totul devine posibil pentru el … Totul …. Cand crezi cu
    putere poti obtine ….
    …. Asta i a ajutat pe multi prizonieri sa reziste … Asta l a ajutat si pe omul din aceasta poveste …. in mintea
    sa si a imaginat ca va ajunge acasa … Si a dorit cu toata fiinta sa asta …. Si a crezut cu putere ca totul se va
    intampla …. Ei bine , chiar s a intamplat ….
    …. O gandire orientata Solutie , o gandire axata pe Posibilitate ajuta enorm … Pe mine personal m au ajutat
    foarte mult toate aceste lucruri …. Viata mea s a schimbat cand eu m am schimbat … Ar fi mult de povestit …. dar…
    asta e o alta poveste pentru o alta data ….
    …. Va iubesc dragii mei luminosi … Si … Va doresc numai Bine ! …

     
  3. Multumesc,
    Ma duce cu gandul la Jurnalul Fericirii al lui Steinhardt si Omul in cautarea sensului vietii de Frankl.
    Credinta adevarata,acceptarea fac minuni,mai ales sa stii ca orice iti poate fi luat in afara de puterea mintii.

     
  4. Suferinţa are un rol semnificativ in evolutia spirituala a omului … Este o rampa de lansare catre cunoasterea vietii … Durerea te caleste , devii mai puternic , frica te face mai curajos iar suferinta mai intelept … Cred ca , in fata mortii , omul pretuieste viata cu adevarat ! Atunci regreta anumite lucruri pe care nu le-a facut din lipsa de timp sau pe care le-a ignorat … Situatia ne constringe sa ne schimbam modul de gandire …
    Un om care iubeste viata , tot ceea ce inseamna Creatie Divina , gandeste si actioneaza intotdeauna pozitiv ….
    Acesti oameni nu si-au pierdut speranta . Au continuat sa incerce chiar si cand totul parea ca nu mai este nici o speranta …
    Mi-am adus aminte de o veche zicala romaneasca , transmisa din batrani :
    Omul sfinteste locul, nu locul pe om !
    Indiferent de ceea ce se intampla in jurul nostru trebuie sa gandim si sa actionam intotdeauna pozitiv si sa daruim iubire neconditionata celor de langa noi .
    Oamenii, își lasă în fiecare moment ”amprentele energetice ,, peste tot în jurul lor , care ,pot fi benefice sau malefice, în funcție de gandurile , emise , în acel loc, la acel moment…
    Acesti oameni au acționaț benefic, optimisti , cu credință în DUMNEZEU .
    Un exemplu de urmat : Trebuie să mergem mai departe in orice situatie !
    Trupul poate fi ucis dar sufletul ba !
    Credinta in Dumnezeu este mult mai puternica decat orice creatie umana gresita !
    Emotionanta poveste ! Va multumesc mult !
    O seara binecuvantata ! :)

     
  5. Batranii nostri aveau o Vorba : ” Cu nadejdea , orice necaz il petreci ” . Consider ca stiau ei Ceva . Depinde numai daca noi dorim cu Adevarat sa reDescoperim acel Ceva …..pe care tot noi l-am acoperit cu Fricile noastre .Va imbratisez.

     
  6. Va imbratisez din nou , si cu ocazia Zilei Imbratisarilor . Consider ca daca am sarbatori aceasta zi ,practic ….in fiecare zi nu ne-ar dauna sanatatii. Va imbratisez.

     
  7. Draga Abramburica in fiecare familie de romani exista si best selleruri de bun simt firesti si nepromovate, nu doar prin cartile americane despre familiile lor. Eu am avut sansa de ai cunoaste si de a trai in spiritul valorilor lor, pe care ca orice copil si apoi tanar le-am considerat a fi normale. Trist este ca am constatat in viata ca ei sunt exceptii, desi in vremea lor cunosteam mai multe familii similare comportamental lor. Dar asta este, unii au fost crescuti pe unde s-a nimerit fara bunici si nu ii condamn daca cartile lor de referinta erau scrise de Sandra Brown sau au doar o experienta de viata crescand fiecare pe unde si cu cine a apucat. Fiecare familie are propriul sistem de valori pe care il manifesta zilnic. Este adevarat ca dupa „revolutie ” am fost invadati de fete de succesuri cu comportamente de succesuri care aveau alte tehnici de folosire a pixului dar vorbeau destul de bine si limba. Cu siguranta au urmarit si serialele de succesuri numite telenovele dar ….probabil pentru familia ta aceste valori iti sunt cunoscute si ai imbatranit cu demnitate criticand si mancand ciocolata urmarind cu drag reclamele. Ce nu stii, n-ai cum sa ai pareri. Este adevarat ca la ceea ce se intampla azi comportamental, este greu de crezut ca in acest neam a existat si demnitate si respect dar…. desi nu este atat de promovat a existat si exista. Din ce in ce mai rar ca nu este nici modern , nici trendy si nu face ratting. Si culmea apartine poporului roman care … cand americanismele sunt la moda … la ce ne foloseste mai ales ca nu sunt folosite expresii mai dinamice si un comportament XXX . Ne batem cu caramida in piept ca dorim sa ne cunoastem valorile romanesti care constau si in comportamente civilizate dar suntem malitiosi si ramanem la un sistem de valori propriu dupa educatia fiecaruia. Sincer va doresc succes in a comenta foarte optimist si pozitiv si sa va manifestati experienta conform numelui.

     
  8. Ma uitam astazi dupa o musca. Nu-i curios ca am vazut o musca in timpul iernii? E tare ciudat, zau.
    Cum zbura ea asa bezmetica, eu eram manata de curiozitate, doream sa stiu pe a cui caciula se aseaza. Daaa… e un joc foarte interesant. Omul cand se simte cu musca pe caciula are un comportament imprevizibil, uneori loveste cu pumnul, alteori injura, sau daca il impiedica educatia, incepe sa devina ironic si sa arunce vina pe altii. Asa ca am vazut unde s-a asezat musca si am inceput sa rad.
    Oricum, sa revin la cele scrise de tine.
    E dragut ca mi-ai alimentat amintirile cu Sandra Brown. Da, e o persoana minunata, mi-a oferit multe bucurii, sper ca si tu, draga mea le-ai simtit la fel de adanc, daca le pomenesti aici. Cat despre bunici si amintirile lor de succes, asa era in vremurile noastre. Fara televizor, fara prea multe distractii, nu aveam Internet, si pentru ca romanul s-a nascut poet, veneam cu tot felul de povesti, doar trebuia sa ne adormim copii intr-un fel oarecare. Din pacate unii, precum si nepoata mea nu s-au maturizat nici azi, il asteapta pe Fat Frumos ca sa-i dea sa manance jeratic – mai incurca povestile, ce sa-i faci.
    Apropos, am observat ca te supara telenovelele, nu-mi dau seama de ce, pentru ca povestile tale sunt o telenovela. Mie imi plac mult si le urmaresc cu drag. Rareori le gasesc scrise, de obicei sunt pe televizor, dar nu-i nimic, le urmaresc si asa.

     
  9. Contemporane sunt toate fiintele lumii numai ca se numesc si traiesc diferit. In realitate unii nu se intalnesc, pe un site orice este posibil.Sunt avantaje si dezavantaje. Riscul de a scrie, dar asa se vad toate mai bine pentru fiecare. Simplu. Cine a spus ca aceasi limba inseamna aceleasi valori ? Fiecare e ceea ce e, nimic mai mult, suma tuturor evenimentelor traite pana in prezent. Cunoasterea si experienta fiecaruia este diferita si e foarte bine ca este asa. Avem toti loc – daca planeta ne suporta. Noi insa unii pe altii nu si asta este bine, inca evoluam.

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top