skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Suntem creatori

 

Lumea a fost construită de creatori — inventatori amatori curioşi, entuziaşti ale căror obiceiuri au scăpărat noi industrii. Editorul revistei MAKE, Dale Dougherty spune că suntem cu toţii creatori în adâncul inimiii; el arată noi unelte grozave cu care te poţi juca, precum Aduinos, imprimante 3D ieftine şi chiar sateliţi pe care-i poţi face tu însuți.

Voi avea o idee destul de simplă pe care-o voi repeta mereu până o veţi crede, şi anume că toţi suntem creatori. Chiar cred asta. Toţi suntem creatori. Suntem născuţi să facem lucruri. Avem această abilitate de a construi lucruri, de a descifra lucruri cu mâinile noastre. Folosim cuvinte ca “a descifra” metaforic pentru a include și înţelegerea lucrurilor. Nu doar trăim, ci și facem; creăm lucruri. Ei bine, vă voi arăta un grup de creatori de la târgul Maker Faire şi din alte locuri. Nu se vede foarte bine, dar asta e o bicicletă extrem de înaltă. Se numește bicicletă racletă — din Oakland. Şi ăsta e un scooter extrem de mic pentru un domn de mărimea asta. Dar el încearcă să-l alimenteze, să-l motorizeze cu un acumulator de burghiu electric. Întrebarea pe care și-a pus-o, “Pot s-o fac? Poate fi făcută?” Se pare că da. Deci creatorii sunt entuziaşti, sunt amatori, sunt oameni cărora le place să facă ceea ce fac. Nu ştiu întotdeauna de ce fac ce fac.

Am început să organizăm creatorii la târgul nostru Maker Faire. S-a ținut unul aici în Detroit vara trecută, şi va mai fi ţinut vara viitoare la Henry Ford. Dar le ţinem în San Francisco – şi în New York. E un eveniment fantastic să te întâlneşti şi să vorbeşti cu aceşti oameni care construiesc lucruri şi care vin acolo doar ca să le prezinte şi să vorbească despre ele şi să aibă conversaţii grozave.

(Video) Om: S-ar putea să-mi iau una din astea.

Dale Dougherty: Acestea sunt brioşe electrice.

Om: De unde le-aţi luat?

Muffin: Vrei să plutești cu noi? (Om: Nu.)

DD: Ştiu că Ford va scoate noi vehicule electrice . Dar noi am reușit primii.

Doamnă: Vrei să aluneci cu noi?

DD: Ăsta-i ceva ce eu numesc legănat în ploaie. Se distinge cu greu, dar… — un panou în vârf recirculă apa lasând-o să cadă chiar înainte şi după ce traversezi baza arcului. Deci imaginaţi-vă un copil: “O să mă ud? O să mă stropească? Nu, nu m-a udat. Mă va uda? Mă va ploua?” Asta-i experienţa unui leagăn isteț. Şi desigur, avem moda. Oamenii transformă lucruri în modă. Nu ştiu dacă ăsta se numeşte corset basket, dar trebuie să fie ceva de genul ăsta. Avem studenţi la arte culegând, luând părţi din radiatoare vechi şi turnându-le pentru a face ceva nou din ele. Au făcut asta vara şi era foarte cald.

Ei bine, acesta necesită explicaţii. Ştiţi ce sunt alea, nu? Billy-Bob, sau Billy Bass, sau ceva asemănător. În fundalul e tipul care a făcut asta, e un fizician. Şi aici va explica puţin despre ce face.

(Video) Richard Carter: Sunt Richard Carter, şi ăsta e Corul Sashimi Tabernacle.

Cor: Când mă ţii în braţele tale

RC: Totul e controlat de calculator într-un Volvo vechi.

Cor: Sunt suspendat de un sentiment
Atârn în credința
Că eşti îndrăgostit de mine

DD: Deci Richard a venit din Houston anul trecut să ne viziteze aici în Detroit şi să ne arate minunatul Cor Sashimi Tabernacle. Deci, eşti un creator? Câți oameni de-aici ar spune că sunt creatori, vă rog ridicaţi mâna? Destul de bine — Dar sunt unii din voi care nu vor să admită că fac lucruri. Dar mai gândiți-vă. Suntem creatori de mâncare, suntem creatori de adăpost, suntem creatori de multe lucruri diferite. Şi în parte, ce mă interesează azi, e că sunteţi creatori ai propriei voastre lumi, şi mai ales rolul pe care tehnologia îl are în viaţa voastră. Sunteţi de fapt un şofer sau un pasager, ca să folosesc o expresie de la Volkswagen. Creatorii sunt în control. Asta e ceea ce-i fascinează; de-asta fac ce fac. Vor să-şi dea seama cum funcţionează lucrurile, vor să aibă acces la ele, vor să le controleze; vor să le folosească în scopuri personale.

Creatorii azi, într-o oarecare măsură, sunt pe margine. Nu fac parte din curentul principal. Sunt puţin radicali. Sunt puţin subversivi în ceea ce fac. Dar mai de mult, era obişnuit să te imaginezi făcând lucruri cu propriile mâini. Nu era ceva ieşit din comun. Am găsit acest film vechi. Şi vă voi spune mai multe despre el, dar …

Narator: Din toate câte suntem, noi americanii suntem creatori. Cu calitățile, minţile şi spiritul nostru, adunăm, formăm, modelăm — constructori şi modelatori şi reparatori.

DD: Deci asta vă arată oameni care fac lucruri din lemn, un bunic făcând o corabie într-o sticlă, o femeie făcând o plăcintă — într-un fel, obișnuitul zilei. Dar a fost un sentiment de mândrie că am făcut lucruri, că lumea din jurul nostru a fost făcută de noi. Nu a existat doar; noi am făcut-o, şi am fost conectaţi la ea în acest fel. Şi cred că asta e extrem de important. Acum, vă voi povesti un lucru amuzant. Această rolă — e un film industrial — dar a fost arătat în cinematografe cu vizionare din parcare în 1961 — în zona Detroit, de fapt — şi a precedat “Psycho” al lui Alfred Hitchcock. Deci îmi place să cred că s-a întâmplat ceva acolo în noua generaţie de creatori care au ieşit din asta plus “Psycho”.

Acesta e Andrew Archer. L-am întâlnit pe Andrew la una din întâlnirile comunităţii noastre când organizam Maker Faire. Andrew se mutase în Detroit din Duluth, Minnesota. Şi am vorbit cu mama lui, şi am ajuns să scriu un articol despre el pentru o revistă numita Kidrobot. El e doar un copil care a crescut jucându-se cu unelte în loc de jucării. Îi plăcea să desfacă lucruri. Mama lui i-a dat o parte din garaj, şi el colecta lucruri vândute în curţi şi făcea chestii. Şi apoi nu i-a plăcut şcoala foarte mult, dar s-a implicat în concursuri de robotică, şi şi-a dat seama că avea talent, dar, mai important, era foarte pasionat. Şi a început să construiască roboţi. Şi când am stat lângă el, îmi spunea despre o companie pe care a făcut-o, şi construia roboţi pentru uzinele de automobile pentru a muta lucrurile prin uzină. Şi de-asta s-a mutat în Michigan. Dar s-a mutat aici şi pentru a întâlni alţi oameni care fac ce face el. Şi asta ne duce la această idee importantă de azi.

Aceştia sunt Jeff Bilal şi câţiva alţii aici într-un spaţiu de entuziaști. Sunt trei sau mai multe asemenea spaţii în Detroit. Există probabil unele noi de când am fost aici ultima oară. Dar astea sunt ca nişte cluburi. Folosesc în comun unelte, spaţiu, împărtăşesc expertiza în ce fac. Şi astfel e un fenomen foarte interesant care se răspândește peste tot în lume. Dar, în esență, aceştia sunt oameni care se joacă cu tehnologia. Dați-mi voie să mai spun o dată — se joacă. Nu ştiu neapărat ce fac sau de ce fac acel lucru. Se joacă pentru a descoperi ce poate face tehnologia, şi probabil să descopere ce pot face ei înşişi, care sunt capacităţile lor.

Acum, altceva care cred că decolează rapid, un alt motiv pentru care crearea se dezvoltă rapid azi, e că există niște unelte noi şi grozave. Nu puteţi vedea foarte bine pe ecran, dar Arduino: Arduino e o platformă open-source pentru hardware. E un micro-controlor. Dacă nu ştiţi ce sunt acelea, sunt doar creierele. Sunt creierele proiectelor creatorilor. Şi aici e un exmplu. Nu ştiu dacă se vede bine, dar asta e o cutie poştală — deci o cutie poştală obişnuită şi un Arduino. Deci descoperi cum să o programezi şi o pui în cutia ta poştală. Şi când cineva îţi deschide cutia poştală, primeşti o notificare; un mesaj alertă merge la iPhone-ul tău. Acum, asta poate fi o uşă de câine, poate fi cineva care intră undeva unde n-ar trebui, ca de exemplu un frăţior în camera surioarei lui. Există foarte multe lucruri pe care ţi le poţi imagina pentru asta.

Ăsta e alt exemplu — o imprimantă 3D. E o altă unealtă care a devenit populară — foarte, foarte interesantă. Asta e Makerbot. Există și versiuni industriale — [costând] aproape 20.000$. Aceşti tipi au făcut o versiune pentru 750$. Şi asta înseamnă că cei cu acest hobby şi oamenii obişnuiţi pot s-o cumpere şi să se joace cu imprimante 3D. Acum, ei nu ştiu ce vor să facă cu ea, dar îşi vor da seama. Îşi vor da seama construind-o cu mâinile lor şi jucându-se cu ea. Unul din lucrurile cele mai tari e că Makerbot a trimis o îmbunătăţire, nişte paranteze noi pentru cutie. Ei bine, ai tipărit parantezele şi apoi le-ai înlocuit pe cele vechi cu cele noi. Nu e grozav?

Deci creatorii culeg tehnologia de peste tot din jurul nostru. Acesta e un detector de radar care a fost conceput dintr-o jucărie Hotweels. Şi ei fac lucruri interesante. Creează într-adevăr arii noi şi explorează lucruri pe care ţi le poţi doar imagina. Armata face avioane teleghidate. Ei bine, există o întreagă comunitate de oameni care construiesc avioane autonome, sau vehicule — ceva pe care-l poţi programa să zboare de unul singur, fără un băţ sau altceva, pentru a afla ce cale va urma. Fac o muncă fascinantă.

Am avut o problemă legată de explorarea spaţiului, explorarea de către amatori. Ăsta e probabil cel mai bun timp în istoria omenirii pentru a fi fascinat de spaţiu. Ți-ai putea construi și lansa în spaţiu propriul satelit pentru aprox. 8.000$. Gândiţi-vă cât de mulţi bani şi câţi ani le-a luat celor de la NASA să trimită sateliţi în spaţiu. De fapt, aceşti oameni chiar lucrează pentru NASA, şi încearcă să iniţieze o mişcare, folosind componente disponibile, lucruri ieftine care nu sunt specializate pe care le pot combina şi le pot trimite în spaţiu.

Amatorii sunt o sursă de inovaţie, şi cred că ne duce cu gândul la cazuri ca naşterea industriei calculatorului personal. Acesta e Steve Wozniak. Unde învaţă el despre calculatoare? Este Clubul Homebrew Computer — ca un spaţiu special. Şi el spune, “Aş putea merge acolo toată ziua şi să vorbesc cu oamenii şi să împărtăşesc idei gratis.” Ei bine, a ajuns mai bine decât gratis. Dar e important să înţelegem că multe din originile industriilor noastre — chiar şi Henry Ford — vin cu această idee de joacă şi de descoperire a lucrurilor în grupuri.

Ei bine, dacă nu v-am convins că sunteţi un creator, sper însă că v-am convins că generaţia următoare ar trebui să fie de creatori, că copiii sunt interesaţi în mod special de asta, de această abilitate de a controla lumea fizică şi de a putea folosi componente ca micro-controlori pentru a construi roboţi. Şi trebuie să introducem lucrurile astea în şcoli, sau în comunităţi în multe, multe moduri — abilitatea de a te juca, de a modela şi a remodela lumea din jur. Există o mare oportunitate azi — şi ce mă interesează într-adevăr cel mai mult — e răspunsul la întrebarea: Ce va face America? Mai mulţi creatori.

Mulţumesc foarte mult.

Comentarii (15)
  1. Este un mod foarte sanatos de a privi realiatea, prezentul, lumea, viitorul. Suntem co-creatori ai propriei realitati si avem ceva propriu doar al nostru de manifestat si de daruit lumii. Ne schimbam, evoluam sau involuam aparent , fiind si in momentele de aparenta relaxare de fapt intr-o reconstructie a noastra. Daca acest mod l-am aborda si in scoli , tinerii ar fi fascinati de cunoastere pe care ar cauta-o singuri. Experimentand realitatea si testand diverse activitati practice si-ar cauta solutiile stiintifice si chiar ar putea descoperii solutii noi, care ar revolutiona stiinta. Cand iti gasesti ceva ce te fascineaza , curiozitatea te impinge sa cauti si credinta ca ceva special va iesi, iti da puterea creatiei. Credinta ta va muta si muntii din loc si asta s-a dovedit si practic de multi oameni care au schimbat lumea prin ceea ce si-au asumat a fi cunoscut, chiar daca pentru asta au platit cu libertatea sau chiar cu viata si operele lor un timp au fost ascunse (Galileo Galilei, Giordano Bruno s.a). Odata ideea lansata, ea a devenit realitate – vezi Nicolaus Tesla, Jules Verne si multi altii. Datorita dorintei lor de a transforma lumea si viata oamenilor in ceva mai practic pentru toti, ei au avut curajul de a transforma o idee, intr-o poveste si apoi in realitate. Dar ei au atras atentia si asupra modului de folosinta pro-viata. Dintr-o intamplare tehnologiile avansate sunt folosite in primul rand de armate si apoi ajung la oameni. Daca stiinta lumii adunata s-ar folosi cu adevarat pro-viata nu am mai avea razboaie, foamete, saracie, distrugeri si disperare. Poate vom folosi cu adevarat stiinta pentru o viata mai buna, mai echilibrata si armonioasa intre toate speciile care traiesc si convietuiesc pe acesta planeta albastra, leaganul vietii. Si este adevarat, in fiecare zi cu tot ceea ce gandim , ce facem si noi suntem creatori ai realitatii noastre de fiecare zi chiar daca ne asumam sau nu consecintele – oricum zilnic schimbam si ne schimbam cu ceva, schimband ceva si in viata celor apropiati noua. Acest site si temele prezentate si mie mi-au schimbat viata si mi-au propus teme de analiza, care m-au facut sa ma repozitionez in realitatea pe care o traiesc si a modului cum o abordez. Cu respect.

     
  2. Buna Razvan. De ceva timp nu mai apare numele si Email-ul care erau presetate. Apoi nu mai apar comentariile. Aseara era mesajul ca textul urmeaza a fi preaprobat. Azi nu a aparut. Probabil ca nu sunt singura care are acesta problema tehnica. Sunt sigura ca se reintra in normalitate – desi poate doar pe acest site sa mai existe asa ceva. Daca este doar pentru mine, imi cunosti mail-ul si poti sa imi trimiti un mesaj prin care sa inteleg ca nu este dorita prezenta mea si ma retrag in a mai comenta. Cu respect.

     
    1. Buna ziua Luiza,
      Deocamdata avem unele probleme tehnice. Site-ul este atacat continuu de 3-4 zile si incercam sa-l tinem in picioare. Unele module functioneaza cu erori, dar cautam sa le remediem pe toate cat mai repede.
      Ne cerem scuze pentru eventualele neplaceri.
      O zi minunata!

       
    2. D-na Luiza Bratu,tin sa va citez : „Acest site si temele prezentate si mie mi-au schimbat viata si mi-au propus teme de analiza, care m-au facut sa ma repozitionez in realitatea pe care o traiesc si a modului cum o abordez.” Deci dvs. faceti doar teorie, dar incercati sa o si puneti in practica !!! Vorbiti de „teme de analiza” si ” sa ma repozitionez in realitatea pe care o traiesc” dar dvs faceti exact invers iar merituosii comentatori de pana acum au „dat bir cu fugitii” in fata invaziei comentariilor dvs. Analizati-va un pic, rapotat la acest site, la ceea ce scrieti, e doar maculatura si nimic din ceea ce ar trebui sa simtiti si sa intelegeti din profunditatea mesajelor ce le cititi. Da, va inteleg, acesta e modul dvs. de abordare, dar vazand ca ceilalti comentatori s-au retras, nu va da de gandit, fiind o intelectuala ? Si culmea culmilor, incheiati fiecare comentariu, citez „Cu respect”, care mie mi se pare lipsit de semnificatie, ceva de genul „Hai ca v-am ziso si pe asta”
      „Cu respect”

       
      1. Ati strans in suflet si acum ati rabufnit. :)
        Acum putem cu totii sa zambim si sa mergem mai departe in armonie. Va multumesc!

         
  3. Orice persoana e creatorul propriei realitati,indiferent ca acea creatie e inedita,sau insusita din creatia altuia.Realizand sincer aceasta,niciodata nu vom mai da vina pe altcineva si nici nu vom mai atribui altcuiva desfasurarea experientelor noaste de viata.Ineditul,totusi,are un loc aparte ,fiind nascut din imginatia proprie careia ii place joaca,probele spre care te duc „intamplarea”,schimbarea caii de realizare,conform cu ceea ce cere situatia.Un creator de noutate nu urmeaza un proiect fix, ci isi da libertatea sa schimbe mereu modalitatea de realizare prin „vazand si facand”,ajungand la un final neprognozat si cu atat mai mult neasteptat de surpinzator.Daca-ti dai voie sa te joci,nu sa fii incrancenat intr-un proiect prestabilit,poate intra intuitia care-i mult mai ceativa decat mintea singura.Toate maretele creatii s-au nascut dincolo de minte din Sursa inepuizabila de potentiale si au folosit aceasta unealta ,mintea ,(care e caracterizata prin rigoare si seriozitate,deci lipsita de imaginatie-caracteristica a Sinelu Divin din fiecare-) pentru exprimarea lor fizica.Astfel ca,imaginatia creativa,care e o joaca ,isi da mana cu mintea executiva pentru a pune la dispozitie in plan fizic,manifestarea creatiei.Pasiunea e cea care dezlantuie joaca si mentine bucuria intampinarii la orice pas a noutatii,a ineditului ce duce la un rezultat-surpriza ;un dar pentru creator si pentu utilizator.

     
  4. Stimata doamna Ana Paula Popa nu va impiedica prezenta mea sa comentati parerea dvs. Fiecare dintre cei ce comenteaza isi spun parerile lor asa cum considera fiecare ca il impresioneaza mesajul tema prezentat. Parerea dvs. fata de mine este un atac la persoana. Nu am remarcat pana acum nici o parere a dvs. fata de vre-un text expus. Rubrica comentarii este nesfarsita si acolo unde s-a dorit sunt si 40-50 de comentarii pro si contra. Si au avut loc toate parerile. Motivele pentru care s-au retras spuneti dvs. ceilalti comentatori ar fi comentariile mele – i-ati intrebat personal si asta v-au confirmat ei – tinand cont ca majoritatea scriu doar cu prenumele sau …. credeti ca daca cineva are ceva de comentat, cineva il poate oprii ? De asemenea comentariile nu fac parte din tema, cine vrea le citeste , cine nu, le ignora, fiecare comentariu reprezentand doar parerea unui om. Daca sunteti atat de convinsa de spusele dvs. nu imi cititi parerile. Cu respect inseamna cu respect si este o forma de politete pentru ca iti expui parerea. Este adevarat este o forma invechita care apartine unor categorii de intelectuali. Nu voi dezvolta subiectul pentru ca nu este cazul, daca aveti curiozitatea mai cititi si la un moment dat veti afla singura raspunsul. Acest raspuns nu este un atac la persoana, este o forma de respect la faptul ca mesajul dvs. mi-a fost adresat. De asemenea acesta va fi singurul raspuns pe care il veti primi din partea mea.

     
    1. Dv vorbiti de atac la persoana, cand de fapt dv jigniti toate categoriile de oameni. Si eu sunt o intelectuala dar nu ma bat cu pumnul in piept cu asta, si vorbiti (jigniti) spunand ca acea forma „Cu respect” este „o forma invechita care apartine unor categorii de intelectuali.” Poate ca celelalte categorii „neintelectuale” sunt cu mult mai respectuoase!
      „Cu respect”

       
  5. Despre CREAŢIE
    Motto:
    „În adâncul inimii, suntem creatori
    De mii de ori!”
    Suntem creatori
    De mii de ori.
    Suntem creatori
    De când am creat,
    Acel gând minunat,
    Despre creaţie
    Plină de multă graţie.
    Suntem creatori,
    De când ne trezim
    Până adormim,
    Chiar şi-atunci când dormim,
    Creând în vis
    Lumii de nedescris.
    Suntem creatori
    De nenumărate ori,
    Şi ar trebui
    Să înţelegem în fiecare zi,
    Că, prin ceea ce creăm,
    Lumii o faţă nouă îi dăm.
    Este o reţetă creată
    Şi desigur inventată,
    Despre fericire,
    Despre mulţumire,
    Despre universalitate
    Mai înainte de toate.
    Dar, ne întrebăm
    De ce azi creăm,
    De ce inventăm?
    Iar răspunsul ar trebui
    Să-l găsim în fiecare zi:
    Pentru acest Pământ minunat
    Care a fost creat
    Şi nu inventat;
    Pentru toţi şi pentru toate
    Atâtea fiinţe minunate,
    Ce trăiesc şi convieţuiesc,
    Într-un univers
    Din multiplul vers
    Al eternităţii
    Din tărâmul libertăţii;
    Pentru, viitorul ce azi ne creează,
    Şi, mereu, ne inventează.

    Φ
    Timişoara, 14.12.2014, ora1100-1120

     
  6. Cuvantul respect nu apartine ” unor categorii de intelectuali”, apartine tuturor categoriilor !!! Vreau sa spun doar atat – unele persoane vor sa fie respectate fara ca macar sa stie ce inseamna cuvantul „RESPECT”!

     
    1. Un rasarit de soare, acum cand toamna e pe duca si pomii si-au scuturat hainele. Un abur, o rasuflare si o mica floare uitata pe camp de timpul rece. Caldura peisajului din geana rosiatica de lumina te face sa multumesti si sa te inclini CU RESPECT in fata miracolului din fata ta. Multumirea, pacea si iubirea pun stapanire pe sufletul celui care priveste aceste lucruri cu sufletul deschis.
      Fie ca si dvs. da aveti parte de multe clipe magice pe care sa le apreciati cum se cuvine.
      Multumesc!

       
  7. Formula de incheiere a unui text cu exprimarea „Cu respect” se regaseste in toata corespondenta dintre persoane care se adreseaza unor personalitati sau institutii. Este adevarat ca este un mod de adresare de obicei, catre persoane care au un rang ierarhic superior si atesta o recunoastere din partea celui ce scrie. O regasiti in toata corespondenta atat romanesca cat si straina – foarte des utilizata pana la aparitia mail-ului. De aceea am scris ca fiind ceva obisnuit pentru cei ce au facut corespondenta oficiala – de obicei persoane de decizie. Nu este obligatoriu a fi cunoscuta de toata lumea daca nu au avut nevoie. Cuvantul respect luat separat este o alta discutie si aici cea mai buna definitie o gasiti in DEX cat si cum se aplica. Site-ul prezinta o tema la care cine doreste comenteaza. Comentariul comentariilor este altceva. Cu stima.

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top