Povestea casei

Toate acestea s-au intamplat demult, demult si nici chiar strabunii nostri n-ar mai sti de ele.
Atunci pretutindeni erau numai munti si dealuri dupa dealuri. Oamenii locuiau in pesteri si aveau ca prieteni pasari si animale.
Intr-o zi, oamenii, pasarile si animalele au pornit impreuna dupa hrana si tot au mers pana au dat de o campie.
Deodata vremea s-a schimbat, s-a pornit furtuna si a inceput sa cada o grindina cat pumnul. Negasind nici un adapost, toti s-au ales cu capul spart si cu oasele rupte. Oamenii erau raniti, pasarile cu penele jumulite, iar animalele cu blanurile crampotite. Dintre toti care au stat in campie in timpul furtunii, numai un flacau, un dragon si un tigru au scapat teferi, pentru ca s-au varat intr-o pestera. Pestera s-a umplut repede cu apa si n-au mai gasit nici ei un loc ca sa se fereasca. Flacaul, dragonul si tigrul s-au sfatuit ce s-au sfatuit si s-au hotarat sa-si dureze singuri un adapost, unde sa se ascunda cand vremuieste – o casa. Tigrul a adus fan, dragonul a adus busteni, flacaul a facut un cutit din piatra, o franghie din canepa; toti intr-un gand si o inima au cladit o coliba trainica, bucurandu-se ca vor locui in ea.
N-a trecut mult si dragonul s-a gandit ca ar fi bine sa ramana numai el in coliba. Tigrul avea aceleasi ganduri, dar nici unul nu stia cum sa-i dea afara pe ceilalti doi, de aceea adesea se certau pentru fleacuri si fiecine se simtea prost.

Intr-o zi au luat o hotarare – cel care va fi in stare sa-i scoata pe ceilalti doi afara din casa, fara sa faca uz de forta, va ramane in casa.
Tigrul a fugit afara primul, zicand:
-Am sa urlu, am sa dan din coada, am sa starnesc vantul si o sa vedeti daca n-o sa va speriati!
Cum a terminat de vorbit, a strigat din toate puterile, iar ecoul a rasunat atat de tare in munti si in vai, incat te asurzea. In clipa in care a dat din coada, pietrele si nisipurile s-au clintit, iar varfurile muntilor se clatinau atat de tare, de credeai ca se vor prabusi. Omul si dragonul, de spaima, s-au ghemuit intr-un colt al casei; nu indrazneau sa faca nicio miscare, darmite sa mai iasa afara. Tigrul, vazand ca nu-i poate scoate din cuib, s-a intors in casa.
Al doilea care a aratat ce poate a fost dragonul. A fugit afara si a strigat cat a putut de tare:
-Voi aduce fulgerul, ploaia cu galeata si tunetele, si am sa vad daca va speriati sau nu!
Acestea fiind zise, a chemat norii plumburii si intr-o clipa s-a revarsat o ploaie cu galeata,
cu fulgere si trasnete peste vai si munti, care lua totul din cale. Omul si tigrul s-au ascuns in casa, rasuflarea li s-a taiat de spaima si nici unul nu indraznea sa iasa afara.
Dragonul, cand a vazut ca nu-i poate clinti, s-a intors in casa. Tigrul si dragonul nu mai pridideau laudandu-si puterile si priceperea.
Ultimul la rand a fost flacaul. A fugit in spatele casei si a vorbit molcom:
– N-am sa strig, n-am sa dau din coada, n-am sa starnesc vantul si furtuna, nu voi aduce fulgerul si trasnetul, ma voi folosi doar de putin jar.
Dupa cum vorbi a si luat putin jar si a aprins coliba. Dragonul si tigrul in mare graba au iesit afara din casa. Tigrul a fugit in codri, iar dragonul s-a ascuns in fundul marii. Flacaul indata a stins focul si a recladit coliba.
De atunci oamenii locuiesc in case.
Si flacaul a invatat ca asa este si in viata. Cateodata trebuie sa-ti aprinzi sufletul pentru a-ti gasi linistea.

Text: Autor necunoscut