Supa de pietre
Cu mulți ani în urmă, 3 soldați înfometați și obosiți de atâtea lupte, au ajuns într-un mic sătuc. Țăranii de aici abia supraviețuiau de la o zi la alta ca urmare a unei recolte sărace și a multor ani de război.
S-au adunat repede în piața satului să-i întâmpine pe soldați însă au făcut-o cu mâna goală. Au început să se plângă că nu le-a mai rămas nimic și ca sunt muritori de foame.
Soldații au schimbat repede între ei câteva vorbe. Apoi s-au întors către bătrânii satului.
Primul soldat le-a spus:
– Pământul vostru sărăcit v-a lăsat fără nimic de oferit, dar vă vom împărtăși noi din puținul pe care îl avem: Secretul cu ajutorul căruia poți face supa din pietre.
Bineînțeles că țăranii au fost intrigați de spusele soldatului. Au aprins focul și au pus cel mai mare vas cu apă la fiert. Soldații au aruncat în apă trei pietricele.
– Aceasta va fi o supă foarte bună, zise al doilea soldat, dar un pic de sare ar face-o minunată.
În acel moment o țărancă s-a ridicat și a spus
– Ce noroc! Tocmai mi-am amintit unde a mai rămas un pic.
S-a întors repede și a mai adus și un șorț de bucătărie, un pătrunjel și o gulie. În timp ce acestea au fost puse la fiert și altor țărani li s-a mai împrospatat memoria. În curând în oală au fost puse orz, morcovi, carne de vacă și smântână. Până să fie gata supa, a mai apărut și o sticlă de vin.
Tot satul alături de cei trei soldați s-au pus să se ospăteze. Au mâncat, au dansat, au cântat până târziu în noapte cum nu s-a mai întâmplat de mult.
Dimineața când cei trei soldați s-au trezit, toți sătenii stăteau în fața lor. La picioare aveau pus un rucsac cu cea mai bună pâine și brânză.
– Ne-ați împărtășit cel mai mare secret, acela de a face supa din pietre, a spus un țăran soldaților, și pentru aceasta nu va vom uita.
Auzind acestea, al treilea soldat s-a întors către multime și a spus:
– Nu e nici un secret, însă un lucru rămâne mereu adevarat: doar împărțind poți face o mare sărbătoare.
Autor: necunoscut
Comentarii (6)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Vezi si „Ciorba de bolovan” de Vasile Voiculescu.
” Impreuna vom fi mai puternici , impreuna putem face mai mult pentru noi ” ne spun cantand Lucia Bubulac , Daria si Raris Crisan ( youtube ) , asa cum au aratat si satenii care poate si-au invatat aceaasta Lectie de Viata , predata de cei trei ostasi si pe care ,consider ca foarte multi oameni o ignora .
Frumoasa alegoria si plina de talc! Am citi si poezia lui Vasile Voiculescu, “Ciorba de bolovan”. Are un subiect asemanator, dar personajul ce da “reteta” este intruchiparea lui Issus, iar finalul – de fapt vreo 4 finaluri – gandite de poet sunt total diferite si nu lasa loc de morala. Ramane in aer si fiecare intelege ce vrea. Necazul e ca este pesimist, iar satenii nu inteleg nimic, ba ,mai mult’ devin chiar mai rautaciosi, mai negri la suflet si inima,in saracia si supararea lor. Important e sa se inteleaga ca impreuna , uniti la bine si la rau , se poate trece mai usor peste necazurile aparute intr-o situatie sau perioada a vietii !
Minunata pilda de viata..!!! Totul se face cu bunavointa,intelegere si daruire…!!!Multumim…!!!
Asa e si cu Romania noastra-toti avem cate ceva dar nimeni nu are,ne plangem de lipsuri ,dam vina pe guvernanti,daca ne intra apa ploilor in curte si ne mor orataniile e de vina primaru’ ca nu a desfundat rigolele,daca sant inundatii, e mai bun un pahar de bastarca cu cheflii si sa privesti din usa carciumii cum pompierii,armata i-ti curata curtea (ca de aia sant platiti ,nu e asa ?),chemi vecinu sa-ti bata un cui in gard-si nici la oras lumea nu e mai harnica.Ce s-ar intampla daca pentru o zi si o noapte firmele de salubrizare nu ar face curatenia pe strazi,nu s-ar ridica gunoiul,nu s-ar face cosmetizarea si curatenia parcurilor ? Credeti ca mustrati de constiinta (orasenii ) ar avea initiativa de a-si ingriji singuri orasul ?S-a uitat DE MULT ACTIUNEA CARE ADUCE REUSITA COMUNA ACEEA CA NUMAI IMPREUNA SI CU CONTRIBUTIE COLECTIVA AVEM TOTI DE CASTIGAT.Acum omul este individualist,egoist,din cat are i-ar mai trebui,nu-i ajunge niciodata si nu se multumeste cu rodul propriei sale munci,mereu da cu geana prin uluca gardului la vecin.Azi mai bine ca niciodata functioneaza proverbul cu capra-intre colegii de servici,intre vecinii de apartament,in institutii,etc.Doi ani am muncit numai sa-i conving pe vecinii mei ca si casa scarii face parte din confortul si esteticul habitatului-Vorba *cantecul lui T.Gheorghe-„DEGEABA”. Toti se vaita de lipsa banilor dar parcarea este supraaglomerata si nu santem decat 14 familii din care trei sant de mult plecate afara si vin rar acasa. In urma cu o saptamana de sfanta sarbatoare cand s-a facut hramul bisericii noastre care-i si poarta numele ,la slujba au fost peste o mie (cred) de persoane-nu enoriasi- din care majoritare au fost doamnele.Fetele bisericesti de vaza ale urbei ne-au onorat cu prezenta si binecuvantarea.Sa mai fi fost un sfert de ora pana la primirea mirului cand din parte unde in biserica stau femeile s-a pornit asa ca din senin un murmur si un val uman impins de nimeni s-a napustit spre sfantul parinte care in disperare de cauza le-a implorat (la microfon) tare sa se auda si afara ,sa se retraga trei-numai trei pasi inapoi. Credeti ca a ascultat cineva ? Apelul parintelui desi amplificat nu a facut decat murmurul si miscarea dezordonata sa se transforme in tipete,buluceala….Ce s-o fi intamplat mai departe nu mai stiu. Dezamagit am iesit usurel -greu foarte greu de razbatut printre femeile nervoase fara cauza ce-si infigeau coatele in spinarea celui din fata,bulbucandu-si ochii si tuguindu-si buzele a strigat de lupta. Oribila imagine acolo unde te astepti mai putin,acolo unde DUHUL BLANDETII .TIHNA SI RUGACIUNEA SANT IN CASA LOR -iar noi nevolnici avari si nesatui ne ducem ca pe campul de lupta. Daca in casa domnului nu mai este liniste si umilinta cum sa urmam noi exemplul acelor bieti sateni ???
Textul este o adaptare dupa Vasile Voiculescu. Ar trebui mentionat acest lucru.