skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Haina de lumina

 

Era odata un pescar sarman pe nume Hakyu Ryu, care prindea foarte putin peste si abia reusea sa supravietuiasca. Traia singur, nefiind destul de avut ca sa-si ia o sotie, intr-o coliba amarita, aflata linga o frumoasa padure de pini, la poalele muntelui Fuji-yama, al carui pisc este acoperit de zapezi vesnice. In fata usii sale, se intindea o plaja lunga din nisip alb, si pescarul nostru contempla, pina la orizont, albastrul stralucitor al Oceanului Pacific. Hakyu era incintat de acel peisaj fermecator si visa deseori cu ochii la el. Asta il ajuta sa traiasca.
Intr-o dimineata de primavara, pe cind trecea prin padurea de pini, a zarit o haina splendida agatata de o creanga; era facuta din pene usoare argintate si aurite, iar pinza parea tesuta din lumina. Hakyu a ramas naucit. A ezitat, aruncind o privire in jur. Era singur. A luat haina, a dus-o in coliba si a ascuns-o sub o gramada de lemne.
Seara, pe rogojina sa, inainte de a fi cuprins de somn, a calculat cit ar fi putut cistiga de pe urma hainei. „Ma voi duce miine la tirg, voi vinde aceasta haina cu un pret bun, voi cumpara plase noi si solide, poate si o barca, si asa voi prinde peste, voi deveni un om bogat si imi voi lua o sotie…” Si a adormit cu aceste ginduri.
In timpul noptii, a avut un vis. O fata foarte frumoasa i-a aparut inainte si i-a spus:
-Sunt un inger si am venit din cer ca sa vizitez lumea. Dar mi-ai luat haina si nu ma pot intoarce in cer fara vesmintul meu. Te implor sa-mi dai haina inapoi!
Hakyu a interupt-o:
-Nu inteleg ce spui, nu ti-am furat haina, pe care n-am vazut-o niciodata! Dar pentru ca te afli in casa mea la acest ceas din noapte, vino sa dormi alaturi de mine.
Si cuprins de o dorinta brusca, a cuprins-o in brate si a vrut sa o sarute.Atunci s-a trezit. Visul i-a lasat un gust amar in gura si i-a fost rusine. „Cum, si-a zis el, fur o haina splendida, o mint pe fata careia ii apartine si vreau sa o constring sa se culce cu mine!” Si-a amintit de un batrin maestru zen, a carui invatatura o urmase in tinerete. „Nu vei avea parte nici de pace si nici de fericire daca nu practici dreptatea,daca te departezi de adevar, daca nu simti compasiune.” Hakyu a luat atunci hotarirea sa o caute peste tot pe fata si sa nu aiba odihna pina cind nu-i va inapoia haina de lumina.
A doua zi, foarte devreme, s-a dus pe plaja,dar a scrutat zadarnic orizontul. S-a apropiat de padurea de pini si acolo, sub un copac, a zarit-o pe fata din vis plingind. I-a inapoiat imediat haina. Ea i-a multumit cu multa bucurie. Dupa ce si-a imbracat vesmintul de lumina, s-a transformat si a devenit un inger, care s-a ridicat incetisor spre cer, dansind cu multa gratie. Era un spectacol extraordinar, unul dintre cele mai frumoase pe care ti le poti imagina. Hakyu l-a vazut primul si a cazut in extaz. S-a intors in coliba. In zilele urmatoare,a prins atita peste cit incapea in plasele sale. S-a insurat si a avut multi copii, si toti au trait fericiti pina la adinci batrineti.

Autor articol: necunoscut

Comentarii (4)
  1. …………… Salut voios si luminos dragii mei luminosi ! …. Nimic nu e mai minunat decat o constiinta
    de sine impacata …. Este cu siguranta cea mai buna perna pe care ai putea sa ti odihnesti capul ….
    …. Cand in interiorul tau exista lucruri care te rod , care nu iti dau pace , ei bine , in acel moment nici tot
    aurul din lume nu te poate face fericit … Sa fii impacat , sa fii in armonie , constituie o bogatie de nepretuit …
    …. Fericirea vine din interiorul tau …. Felul in care te simti tu cu tine … Ce iti spui tu tie ? … Cum te simti tu
    cu tine cand esti doar tu cu tine ? …. De asta depinde Fericirea ….
    …. Unii cred ca daca s au imbogatit peste noapte asta ii va face automat fericiti …. Ei bine , nu i asa …
    …. Fericirea este o stare de spirit … Fericirea ta depinde de cum simti tu …. Fericirea ta depinde doar de tine ! …
    …………. Va iubesc dragii mei luminosi … Si …. Va doresc numai Bine ! ….

     
  2. Și îngerii se îndrăgostesc :)

    Era așezat la masă , scria. Așa cum o făcea în fiecare seară până aproape de răsăritul soarelui. Aplecat asupra caietului cu stiloul în mână își rezema fruntea în palmă. Pletele cărunte i se revărsau pe față, peste degetele pătate de tutun. Veioza așezată pe un colț al biroului își arunca lumina asupra foi, parcă vrând să de-a viață cuvintelor așternute pe hârtie.
    Îl veghea din înaltul cerului așa cum o făcea în fiecare noapte de când răsărea prima stea și până lumina soarelui îl alunga la somn. Îi cunoștea toată viața, îi fusese alături de când se născuse, îl văzuse crescând.Prima zi de școală, prima literă așternută pe hârtie. Îi fusese alături când sărutase prima fată, când vărsase prima lacrimă din iubire… Îi citea inima în ochii umbriți de genele lungi și negre, întunecați ca noaptea și atât de adânci.Trăise alături de el bucuri, supărări, frustrări, fericire și tristețe, o viață. Rupându-se puțin câte puțin din înaltul cerului alunecă pe rază Lunii și se așeză pe pervazul ferestrei deschise, privindu-l. Mirosul liliacului inunda toată grădina. Un vânticel de primăvară aducea în cameră mirosul lui. Zilele trecuseră atât de repede , o viață de om ce se apropia de sfârșit. Ar fi vrut să le poată opri curgerea, ce pentru ea oricum nu însemna nimic, dar care aduceau mult prea repede sfârșitul pentru el. Nu vroia să-l piardă, nu vroia. Nu înțelegea prea bine ce se întâmplă, niciodată nu se atașase atât de mult de um muritor pe care îl avea în grijă. Devenise dureros de conștientă că ceva se întâmplă. Cum întorcea privirea în altă parte și nu-l mai zărea cum un gol imens se năștea în ea. Nu și-l putea explica, nu știa ce înseamnă, era ceva atât de nou. Stătea pe pervazul ferestrei și-l privea simțindu-i frământările și durerile cei alergau prin suflet. Erau conectați într-un mod straniu. Nefiresc.
    O durea durerea lui, plângea împreună cu el, zâmbea când zâmbea și el, era fericită când era și el, dar ar fi vrut mai mult. Ar fi vrut să poată să-i alunge supărarea să-i facă ziua mai luminoasă și noapte mai liniștită. Ar fi vrut să-i poată da alinarea de care avea atâta nevoie. Pătrunse în cameră alunecând peste pervaz, se așeză în spatele lui privindu-i peste umăr la cuvintele ce alergau pe coală de hârtie ușor aplecate. Îi simțea mirosul ce se ridica din pletele lui amestecat cu tutun, simțind furnicături în vârful degetelor.. Ar fi vrut să aibă trup doar pentru a se putea juca cu degetele în părul lui. Acest adevăr o lovi cu forța unui uragan devastator îndoind-o de mijloc. A început să plângă și pentru prima dată lacrimile-i țâșniră din ochii arzând-o. Nu era pregătită pentru asta, nu știa cum să reacționeze, știa doar că aceste sentimente se născuseră în ea împotriva firii și crescuseră ajungând să nu o mai încapă. Ar fi țipat dar nu avea glas. Și cât și-ar fi dorit să aibă …
    A întins mâinile încercând să-l cuprindă, dar ea era doar un duh fără substanță, era doar un înger .. și nimeni nu-i spusese că și îngerii se îndrăgostesc…

    de Gabriela Mimi Boroianu
    19.07.2014

     
  3. ce frumoasa poveste ,,,,, daca am intelege ca nimic nu te face fericit decat ,,,propria ta manca ,,, multe lucruri ar fi astazi asezate si noi odata cu ele ,,,, poate o sa vina si acele vremuri ,,,, asteptam ,privind de ,,,SUS,,,

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Back To Top