skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Umbra de deasupra ceasului

 

Astăzi vă invit să meditați asupra unei minunate povestiri populare persane.

În Orient, un rege a dorit odată să-și mulțumească supușii. Pentru că ei nu cunoșteau ce este un ceas, a adus un ceas solar din călătoriile sale. Darul său a schimbat viața oamenilor din regat. Ei au început să diferențieze părțile zilei și să-și împartă timpul. Au devenit mai punctuali, mai ordonați, mai încrezători și productivi, ei au produs mari bogății și au realizat un înalt standard de viață.
Când regele a murit, supușii săi s-au întrebat cum să-și arate recunoștința față de realizările sale. Pentru că ceasul solar simboliza genrozitatea regelui și fusese cauza succesului lor, au decis să construiască în jurul lui un splendid templu cu o cupolă de aur. Dar când templul a fost terminat și cupola s-a înălțat deasupra ceasului, razele soarelui nu mai ajungeau la cadran.
Umbra, care spunea cetățenilor timpul, a dispărut; punctul comun al orientării, ceasul solar, era acoperit.
Un cetățean nu mai era punctual, altul nu mai prezenta încredere, al treilea nu mai era productiv. Fiecare acționa după capul său. Regatul s-a prăbușit.

Oare noi nu ridicăm temple în care îi preamărim pe cei care ne-au adus lumina? Ne închinăm la ei, dar nu mai băgăm în seamă ceea ce au adus ei umanității: cunoașterea, învățăturile și înțelepciunea lor.

Comentarii (9)
  1. De ce timpul nu mai are rabdare cu oamenii?
    De ce lucrul asta parca e dat de faptul ca oamenii sint tot mai grabitzi spre nimeni nu shtie ce, sint cu sufletele mai reci si par a fi tot mai singuri?
    Ei bine, iata adevarul…
    .
    „Traia odata un ceasornicar batrin…
    Intr-o zi, plimbindu-se el printr-o padure de la marginea orashului, vazu un ceas aruncat la radacina unui stejar. Era mare cit un baiat sau o fetitza de patru ani si avea limbile de aur si cifrele de pietre scumpe.
    Niciodata nu mai vazuse ceasornicarul un asemenea ceas! Il privi pe toate partzile insa ceasul nu mergea. Il lua acasa si il desfacu sa il repare. Trebuie sa va spun ca pe vremea aceea, in fiecare ceas, locuia cite un pitic. El era cel care mishca toate rotzile dintzate si batea cu un ciocanel, facind tic-tac, tic-tac…
    :Wink:
    Ceasul pe care al gasise meshterul, nu se stie din ce motive, nu avea nici un pitic. Avea insa meshterul unul pus deoparte intr-un sertar, de la un ceas care fusese strivit din gresheala de stapinul sau. Repara ceasornicarul ceasul si apoi il asheza in vitrina, doar-doar o veni proprietarul dupa el.
    .
    Intr-o zi trecu pe acolo imparatul (meshterul era renumit in regat) care vazind minunatul ceas dori sa-l aiba imediat. Il cumpara si il duse la palat unde il asheza in sala tronului pazit in permanentza de doi ostashi. Si din ziua aceea se petrecu un lucru tare ciudat… Ori de cite ori venea la palat cite un boier sa se plinga ca-l necajesc tzaranii, imparatul ii spunea: „Vorbeshte! Itzi dau voie sa vorbeshti o ora…” iar ceasul cu limbi de aur si arata ca ora trecuse intr-o clipita! Pleca boierul suparat, fara sa apuce sa deschida macar gura. Daca venea insa o vaduva, care il invinuia pe boier ca-i fura si ultima bucatzica de piine, imparatul ii spunea:
    – Ei, vorbeshte si tu! Itzi dau voie doar o clipa…
    Si, lucru nedeslushit, iata ceasul cu limba de aur tzinea clipa aia, o tot tzinea si nu se mai sfirshea… Astfel ca pleca vaduva numai dupa ce spusese tot ce avea pe suflet!..
    :Happy:
    Daca au vazut asa ceva, se strinsera boierii intr-o zi si s-au dus la imparat sa se plinga…
    – Prea luminate imparate, nu se mai poate… Ceasul Domniei tale ne face viatza amara. Nu mai merge bine, Maria–ta!
    L-a chemat atunci imparatul pe ceasornicar sa-i ceasul la reparat, sa vada ce are…
    .
    Ajuns acasa, ceasornicarul scoase de indata piticul din ceas si il intreba uimit ce se petrece.
    – Meshtere, meshtere – ofta plin de naduf piticul – ce sa fac daca am si eu o inima? Iar inima asta tzine cu oamenii nevoiashi si nu-i iubeshte deloc pe boierii cei hraparetzi. Si pun si eu ceasul sa mearga mai repede sau mai incet dupa cum cred eu ca-i mai bine, adica dupa inima celui care se afla in fatza imparatului…
    Meshterul dadu aprobator din cap. Doar avea si el o inima si-l intzelegea tare bine pe piticul cel inimos!
    Se gindi el ce se gindi, si pentru a iesi si el din impas, ceasornicarul apela la ajutorul altui meshter. Un fierar care ca sa fie pe placul imparatului construi un pitic de fier ce avea sa puna ceasul in mishcare la fel ca si piticul adevarat. Si care avea sa implineasca porunca imparatului, fara pic de inima insa…
    …Tare s-au mai bucurat boierii si imparatul de noul ceas! L-au ashezat din nou in sala tronului si, de atunci, din nou vorbira boierii cite o ora, iar nevoiashii doar cite o clipă…
    Apoi, imbatrinind, piticii din toate ceasornicele regatului se mutara, rind pe rind, in tzara poveshtilor si in locul lor fura ashezatzi in ceasornice pitici de fier cu arcuri, lantzuri, rotzi dintzate, pendule si cuci…
    :Cry:
    Pina in zilele noastre au ajuns la noi doar ceasuri cu arc, cu lantz, cu rotzi dintzate, cu pendule si cuci. Iar ceasurile avind pitici cu inima nu se mai cunosc decit, poate, in poveshtile pentru copii.”
    .
    …Vladimir Colin(1921-1991)

     
    1. Eroare deee … gresheala. Unii o numesc deee … redactare:
      …”L-a chemat atunci imparatul pe ceasornicar sa-i dea ceasul ceasul la reparat, sa vada ce are…”
      :Whistling:

       
      1. Mai shtitzi povestea aia minunata si pilduitoare care se numea „Cei trei purcelushi”?
        Ei bine, dupa cum putetzi observa mai sus, cei trei purcelushi au crescut mari intre timp…
        Acum sint … PORCI in toata puterea cuvintului!
        :Movie-Time:
        Si shtitzi cum se spune:
        „Shoriciul porcilor gros si puturos, caracterul … zero il tzine virtos!”…
        :Wink:

         
  2. Frei_herr citind povestioarea…mi s-a parut cunoscuta…de la batranii din zona Sibiului unde erau multi mesteri ceasornicari, zona Brasovului, zona Timisoarei. Povesti mestesugite cu mesteri se gasesc multe in regiunile Transilvaniei – ei fiind si buni meseriasi si buni povestitori. Initial citind-o am crezut ca ai cules-o tu apoi am vazut autorul. Sunt sau mai bine zis stiu ca erau multi batrani care stiau povesti si seara sau sambetele se adunau in sat, fie in vatra satului, fie la cineva in curte si fiecare povestea. Am prins un timp …. si al acestor obiceiuri si traditii locale cand tinerii invatau de la batrani si arta cusutului si mesteritului si a pamantului si vitelor si a ordinii si curateniei trupului si mintii si al apararii familiei si valorilor personale sau comunitare. Povestile oamenilor erau povestile locului si legendele care erau forme de invatatura prin care se predau stiintele si secretele locurilor. La romani exista foarte puternic comuniunea cu natura …cu care s-au ajutat, hranit si aparat in toate vremurile….acum….si-au recapatat padurile in hartii si defriseaza muntii distrugand tot…si mai vor…viata bogata. Vand drepturile mostenite oricui da cat de cat si pleca …sa isi gaseasca un rost in lume…. Totul e pe invers acum …dar poate asta inseamna democratie. Toti vor o viata usoara undeva ….unde …cat ai bani poate esti cineva …dar tot prin munca razbati . Sunt straini care ne descopera si constata cu surprindere ca de fapt natura, pamantul si peisajul in Romania este un colt real de rai…dar….administrata….Unii vin doar sa transfere si sa prospere secatuind tot…altii sa se stabilesca…suntem tara in care se traieste in toate timpurile istorice odata….Si inca pamantul acesta nu si-a spus si nici nu isi va spune toate tainele…. Daca ceva regret este ca nu le-am scris atunci … am luat din ele invataturile si bucuria pe care o traiam impreuna cu oamenii care ne gazduiau si cu care imparteam mancarea si sfaturile/mestesugurile fiecaruia. Cu anii au disparut si nici eu nu am mai calatorit ca odinioara cu rucsacul in spate pe carari de dealuri si munti. Dar sunt mereu indragostita de Romania pe care inca nu cunosc si nu am explorat-o cat as fi vrut. Dar sper ca multi tineri sa isi doreasca sa calatoresca simplu printre oameni, pe jos la pas…pas cu pas….aceasta tara. Nimic din ce au invatat sau cunoscut nu se compara cu unicitatea fiecarui loc si a fiecarei zone. E ca o excursie intre timpuri.

     
  3. Citind aceasta povestioara cu talcuri , mi-am reamintit de anul intai de Politehnica ,in care intr-unul din semestre mi-am ales ca tema pentru un referat la Filozofie , subiectul „Personalitatea in istorie ” . Din bibliografia studiata pentru acel referat , reiesea foarte clar ca PERSONALITATEA unui om , poate schimba in BINE sau …in mai putin BINE destinele unei comunitti sau chiar a unei tari si chiar a mai multor tari Alexandru Macedon , Hitler ,Mussolini sa ) . Acest fapt consider ca este valabil si intr-o familie , int-o firma , intr-o echipa, in „comunitatea ” comentatorilor si cititorilor Filelor de Lumina samd.Exemple contemporane cu noi ,consider ca avem destule si acum . Cat de CONSTIENTI si RECUNOSCATORI sunt membrii comunitatii …asta e o alta poveste . Va imbratisez.

     
  4. Frei_herr,ce poveste frumoasa!
    In spatele tuturor lucrurilor exista cate un pitic care trage ceasul …
    Fiecare avem un ceas care ne spune ora exacta pentru noi.
    Depinde de noi, de fiecare , daca in acel ceas isi are casa un pitic sau un mechanism
    Intoarce-te spre tine, spre esenta ta, daca vrei ca clipele sa se transforme in ore.

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top