skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Patru trepte către înțelepciune

 

Primul lucru pe care trebuie să-l faceţi, este să intraţi în contact cu sentimentele negative de care nu sunteţi conştienţi.
Mulţi oameni au sentimente negative de care nu sunt conştienţi.
Mulţi oameni sunt deprimaţi, fără să fie conştienţi că sunt deprimaţi. Doar când fac cunoştinţă cu bucuria, ajung să înţeleagă cât de deprimaţi sunt. Nu poţi trata un cancer pe care nu l-ai depistat. Nu poţi scăpa de gărgăriţele care ţi-au atacat plantele de bumbac, dacă nu eşti conştient de existenţa lor. Primul lucru pe care trebuie să-l faci, este să-ţi conştientizezi sentimentele negative. Ce sentimente negative? Mohoreala, de exemplu. Te simţi mohorât şi indispus. Simţi că te urăşti, te simţi vinovat. Simţi că viaţa n-are sens, că n-are nici un rost; ai un sentiment de suferinţă, te simţi nervos şi încordat. Încearcă, mai întâi, să intri în contact cu aceste sentimente.
Al doilea pas este să înţelegi că sentimentul există în tine, nu în realitate. Este ceva atât de evident, dar ai oare impresia că oamenii îşi dau seama? Habar n-au, crede-mă. Au doctorate în psihologie, sunt rectori de universităţi, dar asta n-au înţeles. La şcoală n-am fost învăţat cum să trăiesc. Am fost învăţat orice altceva. Aşa cum spunea cineva:„Am primit o educaţie destul de bună. Mi-a trebuit ani de zile să mă descotorosesc de ea.” Despre asta este vorba în spiritualitate: despre dezvăţ. Dezvăţarea de toate prostiile care ţi-au fost inoculate.
Sentimentele negative sunt în tine, nu în realitate. Aşadar, încetează să mai încerci să schimbi realitatea. Ar fi o nebunie. Nu mai încerca să-l schimbi pe cel de lângă tine. Noi ne irosim tot timpul şi toată energia în încercarea de a schimba circumstanţele exterioare, de a-i schimba pe partenerii noştri, pe şefii noştri, pe prietenii noştri, pe duşmanii noştri, şi pe toţi ceilalţi. Dar nu trebuie să schimbăm nimic. Sentimentele negative sunt în voi. Nici o persoană de pe Pământ nu are puterea să vă facă nefericiţi. Nu există nici un eveniment pe pământ care să aibă puterea să vă tulbure sau să vă rănească. Nici un eveniment, condiţie, situaţie sau persoană. Nimeni nu v-a spus asta; toţi v-au spus contrariul. De aceea sunteţi acum într-o asemenea situaţie încurcată. De aceea sunteţi adormiţi. Nu vi s-a spus asta niciodată – deşi este mai mult decât evident.
Să presupunem că începe să plouă şi asta strică un picnic. Cine se simte negativ? Ploaia? Sau tu! Care este cauza pentru sentimentul negativ? Ploaia, sau reacţia ta? Când te loveşti cu genunchiul de masă, masa nu păţeşte nimic. Singura ei grijă este să fie ceea ce a fost făcută să fie – o masă. Durerea este în genunchiul tău, nu în masă. Misticii tot încearcă să ne spună că realitatea este în regulă aşa cum e. Realitatea nu are probleme.
Problemele există numai în mintea omenească. Am putea adăuga: în mintea umană stupidă, adormită. Realitatea nu are probleme. Chiar dacă îndepărtaţi fiinţele umane de pe această planetă, viaţa va continua, natura se va desfăşura în toată frumuseţea şi forţa ei. Unde e problema? Nici o problemă. Voi aţi creat problema. Voi sunteţi problema. Voi vă identificaţi cu, „mine” şi asta este problema. Sentimentul este în voi, nu în realitate.
Al treilea pas: Niciodată să nu te identifici cu acel sentiment. Nu are nimic de a face cu, eu-ul Nu defini sinele tău esenţial în termenii acelui sentiment. Nu spune: „Eu sunt deprimat”. Dacă vrei să spui: „E deprimant”, atunci este în regulă.
Dacă vrei să spui că depresia există, e bine; dacă vrei să spui că mohoreala este prezentă, e bine. Dar nu: „Eu sunt posomorât”.
Tu te defineşti pe tine însuţi în termenii sentimentului. Aceasta este iluzia ta; aceasta este greşeala ta. Depresia există, este prezentă chiar acum, există sentimente de tristeţe chiar acum, dar lasă-le să existe, lasă-le în pace. Vor trece. Totul trece – totul.
Depresiile şi emoţiile tale n-au nici o legătură cu fericirea.
Asta nu are nimic de a face cu, eu; nu are nimic de a face cu fericirea. Singurul implicat aici este, mine. Dacă v-aţi aminti acest lucru, dacă vi l-aţi repeta de o mie de ori, dacă aţi practica aceşti trei paşi de o mie de ori, aţi pricepe. S-ar putea să nu fie nevoie s-o faceţi de trei ori. Nu ştiu; nu există regulă pentru asta.
Dar încercaţi s-o faceţi de o mie de ori – şi veţi face cea mai mare descoperire din viaţa voastră. La naiba cu minele de aur din Alaska. Ce veţi face cu tot aurul acela? Dacă nu sunteţi fericiţi, nu puteţi trăi. Foarte bine, aţi dat de aur. Şi ce contează? Eşti un rege; sau o prinţesă. Sunteţi liberi; nu vă pasă dacă sunteţi acceptaţi sau respinşi, n-are nici o importanţă. Psihologii ne spun cât de important este să dobândeşti simţul apartenenţei. Prostii. De ce să vrei să aparţii unei persoane? Nici asta nu mai contează.
Un prieten mi-a spus că există un trib african în care pedeapsa capitală constă în a fi exclus din comunitate. Dacă ai fi dat afară din New York, sau de oriunde locuieşti, nu ai muri.
Cum se face că membrul acelui trib a murit? Pentru că a împărtăşit prostia comună a omenirii. El credea că nu va fi în stare să trăiască, dacă nu va aparţine cuiva. Să fie oare el foarte diferit de cei mai mulţi oameni? El era convins că are nevoie să aparţină cuiva. Dar tu nu ai nevoie să aparţii nimănui, sau vreunui grup.
Ceea ce îţi trebuie este să fii liber. Ceea ce îţi trebuie este să iubeşti. Asta e realitatea; aceasta e natura ta. Dar ceea ce-mi spui, de fapt, este că vrei să fii dorit. Vrei să fii aplaudat, să fii atrăgător, vrei ca toate maimuţicile să alerge după tine. îţi iroseşti viaţa. Trezeşte-te! Nu ai nevoie de aşa ceva. Poţi fi fericit pe deplin şi fară asta.
Nici un eveniment nu justifică un sentiment negativ. Nu există nici o situaţie pe lume care să justifice un sentiment negativ. Asta este ceea ce s-au tot căznit să ne spună misticii noştri.
Dar nimeni nu ascultă. Sentimentul negativ este în tine. în Bhagavad- Gita, cartea sacră a hinduşilor, Domnul Krishna îi spune lui Aijuna: „Cufundă-te în toiul luptei şi păstrează-ţi inima la picioarele de lotus ale Domnului.” O frază extraordinară.
Al patrulea pas: Cum poţi schimba lucrurile? Cum puteţi să vă schimbaţi pe voi înşivă? Sunt multe lucruri pe care trebuie să le înţelegi aici – ori, mai degrabă, doar un singur lucru, care poate fi exprimat în mai multe moduri.
Să ne imaginăm un pacient care merge la medic şi îi spune de ce suferă. Medicul zice: „Foarte bine, ţi-am înţeles simptomele. Ştii ce voi face? Voi scrie o reţetă pentru vecinul tău!” Pacientul răspunde: „Mulţumesc foarte mult, doctore, aceasta, mă face să mă simt mult mai bine”. Nu-i aşa că e absurd? Dar asta este ceea ce facem cu toţii. Persoana care e adormită, este totdeauna convinsă că se va simţi mai bine dacă altcineva se schimbă. Tu suferi pentru că eşti adormit, dar gândeşti: „Cât de minunată ar fi viaţa, dacă altcineva s-ar schimba; cât de minunată ar fi viaţa, dacă vecinul meu s-ar schimba, dacă soţia mea sau şeful meu s-ar schimba.” întotdeauna vrem ca altcineva să se schimbe, pentru ca noi să ne simţim bine. Dar ţi-a trecut vreodată prin minte cu ce te-ar putea influenţa pe tine, dacă soţia ta sau soţul tău s-ar schimba?
Eşti la fel de vulnerabil ca şi înainte; eşti la fel de prost ca şi înainte; eşti la fel de adormit ca şi înainte. Tu eşti cel care are nevoie să se schimbe – cel care trebuie să ia medicamentul.
Tu continui să insişti: „Mă simt bine, pentru că lumea este în regulă.” Greşit! Lumea este în regulă, pentru că eu mă simt bine.

Autor text: Anthony de Mello

Comentarii (30)
  1. Buna dimineata dragilor !!!!!!!!!!!!!!!! E atat de adanc atinsa aceasta latura profunda a omului, si, dupa mine, e dificil, dar nu imposibil de atins si continut acest mod de a trai viata, la distanta de atasamentele care ne cauzeaza suferinta. Multumescccccccccccccccc frumossssssss ! Incet, incet ceata parca se subtiaza, iar cand ajungi la transparenta te gandesti sa iti schimbi si ochelarii cu care privesti viata …!!!!

     
  2. Inspirata ideea, de a-l prezenta pe Mello si in alta lumina, decat aceea de culegator de folk-lor. Ceea ce nu era.
    Chestiunea cu, ”apartenenta”,…- maimuticile ( la genul neutru) pe post de fetis -…este un lucru, greu de digerat.
    Sau nu.
    Face diferenta insa, (digerarea) intre sentiment si fericire. Doar ”regii si printesele” au o digestie corecta.
    Fericirea, nu-i un sentiment.
    Sentimentele, sunt mentale.
    ”Prostii”.
    Insa, spune-i unui narcoman, ca drogul lui este o prostie.
    Pfff,….

     
  3. Buna ziua.
    Foarte bune sfaturi.Intelepte.Eu am avut o mare surpriza cand am citit din anumite carti ca trebuie sa-mi constientizez existenta,prezenta.Sa fiu constienta permanent de mine insami,de actiunile mele,de existenta in interiorul meu a sentimentelor negative sau a sentimentelor care imi tulburau linistea interioara.Am inteles ca intotdeauna ai doua alegeri:sa fii fericit cu tine insati,sa fii linistit in interiorul tau sau sa fii tulburat,nelinistit.Aceste sfaturi sunt foarte bune de luat in consideratie,dar din experienta mea eu pot sa va spun ca este dificil sa fii constient permanent de tine insati.Osho sfatuieste sa fii atent mereu la tine insati cand mergi.Faci un pas,esti constient de acel pas,urmatorul …esti constient si la un moment dat constati ca te-a furat peisajul,atmosfera din jur, si ai uitat sa fii atent la pasii tai.Dar nu-i nimic.Revii la constientizare.Si Echart Tolle vorbeste foarte frumos despre aceste exercitii de constientizare.Asa si cu sentimentele care-ti tulbura linistea interioara.Eu exersez ori de cate ori imi amintesc.Asa am realizat ce bine te poti simti cand ai constientizat ce anume te tulbura si gandesti ca nimic nu se merita sa faci pentru a-ti hrani nelinistile.Este drept ca traiul in conditiile actuale de stres si tensiuni de tot felul nu te ajuta sa fii linistit,dar pentru sanatatea noastra psihica ,nervoasa este minunat sa exersam constientizarea a tot ce facem si gandim.Si rezultatele sunt minunate.In acest sens am inteles eu cum trebuie sa ne schimbam noi si nu a cauta ca ceilalti din jur sa se schimbe pentru a ma simti eu bine.In ce priveste felul cum reactioneaza ceilalti,tot eu trebuie sa fiu constienta si prin constientizare sa nu-mi permit a reactiona cand simt in jurul meu tensiuni.Aceasta-i calea spre liniste.Nu spun fericire pentru ca fericirea este un sentiment efemer.Dar linistea interioara cand reusesti sa ti-o stabilesti fara a ti se mai tulbura de conditiile exterioare o poti considera fericire.Si este o stare de durata.Adevarul este ca necesita o munca permanenta cu tine insati.
    Va doresc multa constientizare in special a gandurilor ce vi se plimba prin minte …
    O zi buna tuturor.

     
    1. Efemeritatea, cred eu,…nu este caracteristica starii de fericire.
      Ea este o stare, constanta.
      Ca si vibratie, constiinta,…ori cum vrem s-o mai catalogam.
      Accesul temporar, cu dificultate, mai mult sau mai putin, la aceasta stare , ii confera iluzia de efemeritate.
      Sa presupunem, ca un om sta inchis intr-o camera si tremura de frig. Cumplit.
      Afara, Soarele dogorind.
      Pentru ca nu se poate bucura de caldura de-afara, mai mult decat simtind-o vag, cand si cand, in dreptul ferestrelor,…poate concluziona, ca , caldura de-afara , ce i-ar linisti tremurul, este efemera.
      Efemeri, erau si strugurii la care vulpea nu putea s-ajunga pentru a se-nfrupta. A trecut pe stafide.
      Frigul ori ”foamea” de fericire, te face sa-ti pierzi mintile. Ca si prostia descrisa de Mello.
      Am dat niste exemple ”tampite”.
      Insa, ma caracterizeaza. :) A nu se mai confunda cu ironia.

       
  4. Abia acum am citit comentariile de mai sus.Poate ai dreptate Ella cand spui ca fericirea nu este un sentiment.Este o stare,o stare de a fi.Si aceasta stare este de fapt efemera.Multi confunda fericirea cu rezultatele materiale si extazierea in anumite situatii.Daca te lasi furat de aceasta fericire efemera esti mai amarat dupa aceea cand tot ce ti-a adus acea fericire s-a terminat.Dar cand muncesti pentru obtinerea unei linisti interioare vei observa ce stare de bine obtii.Atunci esti.Aceasta incerc eu sa fac la meditatiile mele actuale.Doar sa fiu.
    Succes !

     
    1. Hello, Pasare Albastra,…
      Nu trebuie ca sa am eu, dreptate. Cel putin nu in sensul larg acceptat, inteles, al termenului.
      Ca toata lumea, ma chinui si eu sa-nteleg si sa nu mai confund lucrurile.
      Punctul de vedere al fiecaruia este dreptatea lui.
      Urcam, catre puncte de vedere si ”dreptati” superioare,…lasand in urma, puncte de vedere si ”dreptati”
      Pe-aceasta scara, n-are toata lumea, dreptate?
      Sa ai zile senine,…

       
  5. Buna,dragilor!
    Frumoasa povestire si te cam pune pe ganduri.Dar……..cati oare sunt interesati sa citeasca sau sa se informeze despre aceste lucruri ca sa-si poata schimba comportamentul? Daca acel indian era informat,avea cunostinta si despre alte posibilitati de a trai poate ca nu ar fi murit fiind exclus din comunitate.Dar el a trait intr-un anumit mediu,a fost educat intr-un anumit fel,si-a creat anumite principii si credinte( asa ca fiecare din noi) si ajungand sa fie izolat de toti si de toate ,lumea lui s-a naruit si a preferat sa moara. Cati dintre noi,chiar si cei care au mai citit cate ceva , nu au simtit ca lumea le fuge de sub picioare si ca prefera sa moara decat sa mai traiasca? Dar depinde de puterea si de credinta fiecaruia daca se lasa sau nu doborat, daca se ridica de unde a cazut sau abandoneaza totul.
    Si eu am fost la un pas de a face acest lucru,dar D-zeu mi-a dat putere de a nu ma lasa infranta de viata si acum ,abandonand ideea de a schimba pe cei de langa mine(sotul) privesc cu alti ochi lumea si pot spune ca din momentul in care am inceput eu schimbarea observ schimbari si la sotul meu(in bine ) asa ca ,intradevar ,bucurati-va de ce sunteti,cum sunteti ,priviti lumea din jur si incercati sa fiti voi,nu ,,ca lumea”,iar daca puteti sa ajutati si pe altii sa faca acelasi lucru,nu ezitati.Eu am inceput schimbarea citind site-uri ca acesta ,si acesta bineinteles, si pot spune ca m-au ajutat foarte mult si pentru asta multumesc tuturor .Ma bucur de orice zi ,de fiecare clipa si ma rog lui D-zeu sa ma lase sa mai traiesc pentru a recupera ceea ce am pierdut pana acum.Si Ella, fericirea este un sentiment de care putem avea parte fiecare.Depinde insa de ce parte de asezi,cea negativa sau cea pozitiva.Daca e insa sa privesti sentimentele din punctul tau de vedere poti sa constati ca toate sunt mentale dar trec si prin suflet(parerea mea).Iar daca Viata o privesti cu sufletul luminat poti fii fericit in fiecare clipa.Nu vreau sa te judec dar cred ca ironiile tale fine ascund ceva.Oare ce??????Cat priveste narcomanul, e alegerea lui,e poarta lui spre fericire.Fiecare facem alegeri in viata, bune sau rele.
    Sa aveti parte de fericire si de zile binecuvantate!Numai bine!

     
    1. Hello, draga D-na Mihaela.
      Fericirea, din ce am inteles eu, ca este,…este o stare. Cum bine zice, dupa parerea mea, Pasarea Albastra.
      O stare, ce are o vibratie, un sunet si o culoare a ei, inconfundabila. Nimic, nu o poate vicia.
      Sinonimul pentru reala stare de fericire, este Binele pur, Bucuria pura, Iubirea pura, Pacea pura, Libertatea pura, …D-zeu ca si corolar.
      Aceste Principii ori corolarul lor, prin deductie,…nu au nimic efemer in ele insele. Pentru ca-s fundamente.
      Efemeritatea fericirii, are alta cauza. Iarasi ca si parere a mea.
      Confuzia, in ceea ce o priveste.
      Este doar punctul meu de vedere, asa ingust cum este,…si-n afara de a-l exprima, nu cred ca am facut alta greseala.
      Asa zisa ”ironie fina” in ceea ce priveste sentimentele, se datoreaza unui singur fapt.
      Si-anume, ca am ”privit” sentimentele, numai din punctul de vedere al sentimentelor.
      Din ”sentire” – ”mente”,….a derivat sau este compus cuvantul sentiment,…
      A simti, cu mintea.
      Multumesc din inima, ca ati omis judecata, in ceea ce ma priveste.
      Zile minunate, sa aveti.

       
  6. ,,Fericirea e efemera……” chiar si noi suntem,zic eu .Si atunci sa nu ne bucuram de noi? Sa nu fim fericiti cu noi? ……………….

     
  7. Morala fabulei Vulpea si strugurii

    Morala fabulei „Vulpea si strugurii” este cat se poate de simpla. Ea ne arata ca atunci cand oamenii nu pot sa se bucure de ceva la care nu pot ajunge sau la care nu au acces, incearca sa se consoleze cu gandul acel lucru nu merita atentia lor, fiind, pur si simplu (zic ei), ceva demn de dispretuit. Chiar daca si mai ales atunci, cand avem un inalt ideal, pe care nu ne chinuim din cale afara sa il realizam (pentru ca nu-i asa, ne cere prea multe sacrificii?), de ce ne-am mai pune la bataie perserventa ori harnicia, cand putem sa dam apa la moara comoditatii ori lenei noastre interioare cu vorbele „Si ce daca?”. Fiecare om este unic si, tocmai de aceea, are la indemana infinite posibilitati de a se afirma in lume. Cu toate acestea, inertia interioara, ori ispita de a fi la fel ca si cei din preajma lui, sfarsesc de multe ori prin a-l convinge sa renunte la ce are mai de pret in sine insasi, adica la valoarea sa individuala.

    In filozofia moderna, morala fabulei „Vulpea si strugurii” este asociata cu asa-zisa disonanta cognitiva, adica cu simtamantul ce ne incearca atunci cand avem de a face cu un conflict intre mai multe lucruri la care tinem. In fabula despre care vorbim, aceasta contradictie apare intre mandria vulpii fata de propria-i fiinta si ispita de a se amagi, zicandu-si ca strugurii sunt prea verzi ori acri, atata timp cat nu putea ajunge la ei.

    Legat de ceea ce am spus mai inainte, morala fabulei „Vulpea si strugurii” ar putea fi aceea ca trebuie (sau nu) sa renuntam, uneori, le ceea ce este mai de pret in sufletul si mintea noastra, pentru a face fata avatarurilor vietii. Cu alte cuvinte, ar fi necesar, din cand in cand, sa ne facem frate cu dracul, astfel incat sa putem trece peste o punte a destinului nostru. Asa sa fie oare? Sa nu uitam despre zicala potrivit careia drumul spre iad este pavat cu intentii bune. Cat de bune? Cat de mult trebuie sa renuntam la valorile si visurile noastre pentru a ne asigura succesul in lume? Nu cumva, obisnuindu-ne a face compromisuri, ajungem a cade in pacatul de a uita purele si adevaratele noastre idealuri? La aceste intrebari fiecare dintre noi are raspunsul sau propriu, rau sau bun. Tocmai de aceea, nu este deloc fara folos sa ne aducem aminte adeseori de fabula „Vulpea si strugurii”, straduindu-ne, fara nici un fel de ipocrizie interioara, a ne aminti cine suntem cu adevarat si ce vrem pana la urma de la viata noastra…
    Sursa: Povesti pentru Copii
    ……………………………………………………..

    In tonul moralei, a concluziona efemeritatea fericirii, este un semn, zic eu, de dispret la adresa Fericirii. Din mandrie.
    Pentru ca este un dispret inconstient, este si o ipocrizie, inconstienta. Cred ca cred in ea,… dar nu cred!
    Are ”scuzele” ei o astfel de atitudine,…asa cum nu le are.
    Este o capcana, in care am cazut si eu si altii. Sper sa vina vremea cand nimeni nu se va mai auto-pacali.

    Zile senine, tuturor.

     
  8. Minunat articol. L-am trimis deja catorva prieteni, unii dintre ei chiar cred ca ar avea nevoie de asa ceva.
    Constientizarea este foarte buna, ca punc de pornire, dar cred ca este esential sa nu ne lasam prinsi in mrejele filozofiei, a cuvintelor, a definitiilor si a despicarii firului in patru.
    Parearea mea e ca acum stim cum sta treaba si gata, la treaba.
    Ce-i cu toata discutia asta despre ce este si ce nu este fericirea, cum se defineste ea, cu ce sa nu o confundam? Toate miile astea de cuvinte INUTILE??? Unii se poticnesc ani de zile in a definii fericirea cat mai exact si detaliat, in a analiza mecanismele care o initiaza, care o alimenteaza, in a trata stiintific si lingvistic aceasta notiune, intr-o abordare aproape tehnica, de parca fericirea se masoara cu ruleta si cu eprubeta.
    Altii chiar nu se sinchisesc de toate cuvintele astea si pur si simplu SUNT FERICITI ! Aplica poate inconstient principiile de baza (enuntate si in acest articol) si apoi se bucura de aceasta stare de beatitudine, de gratie. SE BUCURA DE FERICIRE !!!
    Ella, se aude acolo?
    Indiferent de ce e sau nu e Fericirea, nu uita sa te bucuri de ea. Nu o mai incatusa in cuvinte! Este mult in afara cuvintelor!
    O zi si o viata fericita va doresc! :)

     
    1. Se-aude, Maestre,…
      Insa stii si tu, cum e,…ori macar, iti aduci aminte,…
      Fiecare discuta sau acorda mai multa importanta discutiilor, pe o tema care nu ii este clara,…! Asa ca, sunt inutile, pentru cine a inteles,…pentru mine, nu !
      Inc-un pic,…si trec si eu, la treaba. C-acesta-i mecanismul. Absolut corect.
      Doar ca nu poate mie sa-mi fie indiferent, ce e sau ce nu e!
      Cu astia ”mici”, mai ai si tu rabdare.
      Multa fericire, peste fericirea pe care-o traiesti, iti doresc….

       
      1. Multumesc pentru urari, Ella draga.
        Si eu sunt mic si fac si eu eforturi sa ma ridic. Dar m-au invatat aia mai mari, ca cica la un moment dat trebuie sa renunti la cuvinte si doar sa simti. Sa traiesti toate astea. Ca cica cuvintele doar incatuseaza fericirea in niste notiuni. Si in general cuvintele ar fi si mincinoase. Cica sa renunti la ele. Sa ramai cu ceea ce simti. Si acest „ceea ce simti” cica ar fi adevarul. Parerea lor.
        Si eu am citit tone de carti pe subiectul asta, dar parca erau doar cuvinte. Cand am inceput practica… atunci am simtit totul pana in adancul fiintei mele. Atunci am inteles ca milioane de cuvinte si definitii si analize nu fac cat o ceapa degerata. Practica-i sfanta, soro, si ea pur si simplu spulbera toate definitiile si analizele si le transforma in simple prostii.
        Si atunci am inteles ca ai mai mari au dreptate. :)

         
    2. Clement draga, iti impartasesc intru totul ideea!
      Nu sunt intotdeauna de acord cu ideile tale, dar aici
      intr-adevar ai dreptate – fericirea se simte apoi se traieste!
      Explicatii elaborate, cuvinte pompoase, dar inauntrul lor e
      sec, arid, desert.
      Imi cer scuze, e a doua oara cand comentez, sper ca nu am deranjat pe nimeni.

       
      1. Milena draga, multumesc.
        Si nu-ti mai cere scuze, nu ai cum sa deranjezi pentru ca nu exista corect sau gresit. Toti dialogam si ne place asta.
        Sper in curand sa sarbatoresti nu numai al 2-lea comentariu aici, dar al 200-lea si al 2000-lea :)

         
      2. Seara buna, Milena draga,…
        Cu siguranta , comentariul tau n-a deranjat pe nimeni,…asa ca, mult succes si inspiratie pentru urmatoarele,…
        Cat despre aridul, secul si desertul,…mmmmm,….e putin delicat,…
        Sunt comentatori, care stiu mai mult decat arata.
        Sau simt ori traiesc, mai mult decat pare.
        Am avut ocazia sa constat acest lucru, la cativa. Si nu-i un lucru rau.
        Nimeni, dupa parerea mea, nu este cel ce pare , analizand strict dupa ceea ce scrie.
        Este ori mult deasupra,…ori mult sub.
        Motivele pentru care fiecare scrie, ce scrie, cand scrie, il privesc.
        Cei ce stiu mai mult decat arata, mi-au facut mie impresia cateodata, ca doar ”fac pe nestiutorii”,… dand aparent cu stangu-n dreptul,…
        Or fi avand motivele lor. Intemeiate. Si de respectat. Cel putin din punctul meu de vedere.
        Mult succes pe mai departe,…in tot ce-ti doresti.

         
  9. Simbolistic vorbind , as asterne inainte de prima ” treapta catre intelepciune ” un „covoras” pe care as scrie cu litere fosforescente : ” Tempereaza-ti EGO-ul si paseste cu CURAJ !!!!” .

     
  10. Anthony de Mello expune din punctul sau de vedere 4 pasi spre intelepciune. 1. constientizarea sentimentelor negative. 2 Asumarea sentimentelor negative dar si punerea sub semnaul intrebarii daca sunt un sentiment in sine in relatia cu mine sau daca sunt sau realitati la care sa ma raportez sau care sa imi influenteze cu adevarat viata. 3. neidentificarea cu sentimentul negativ deoarece nimic nu conteaza si toate trec. 4. schimbarea – daca altul schimba – lumea-i in regula pentru ca eu sunt bine.
    Daca am si alzhaimer e perfect ca m-as incadra intervenind uitarea, deci sunt cu adevart intelept ca pana am terminat ce aveam de spus sau gandit, deja am uitat, deci sunt fericit/a. Categoric lumea este perfecta si zambesc larg.
    Toate starile umane au inceputuri din perioada neonatala. Copilul traieste toate starile si sentimentele mamei si este capabil sa simta cine ii doreste si il asteapta si cine nu, si reactioneaza ca atare. Bebele simte reactiile celor din jur si ce anume le starneste bucuria sau ingrijorarea si invata sa reactioneze si sa se folosesca de ceea ce stie ca sa ii aduca aproape pe cei dragi , de a fi hranit, schimbat, alintat, leganat – de a-si impune prezenta si de atrage atentia. Copilul mic speculeaza foarte bine toate reactiile si invata sa se folosesca de expresii si sentimente pentru a obtine atentie, favoruri si de a-si satisface dorintele de afectiune si confort. Copilul care creste vrea sa aiba un rol important in familie si sa aiba sentimentul aparenentei si de a-si castiga atentia si iubirea membrilor familiei sau a unuia in mod special. Este atent la tot si invata pana la varsta de 7 ani informatii care il vor ajuta cam toata viata sa si care, daca nu le va avea, va copia din comportamentul adultilor acesta parandu-ise cel mai normal si firesc. Adolescentul este intre doua lumi. Pe de-o parte inca arata ca un copil si stie destul de putine despre cum sa se descurce singur, pe de alata parte vrea sa se impuna si vrea sa aiba cat mai multa independenta fata de parintiii pe care il judeca sau care i se par deja depasiti si prea absorbiti de realitatile lor, nu ii confera suficienta atentie si mai au si pretentii de a fi ordonat si de a se alinia in niste responsabilitati familiale – cu care bineinteles nu prea e de acord. Adolescenta inseamna si razboiul hormonilor si prima iubire platonica care zguduie din temelii fiinta. Pe de-o parte starile noi necunoscute care apar brusc, dintr-o data si nu stie a le gestiona, pe de alta parte atractia puternica catre sexul opus si dorinta de a incerca trairea actului sexual – uneori sau mai modern isi incep viata sexuala la varste foarte timpurii cu consecinte dramatice. Daca dragostea platonca se transforma in dragoste implinita prin sex se schimba complet datele si gandirea si sentimentele si emotiile si corpul. Apare si prima dezamagire, frustrare, poate sarcina, poate boala si de ce nu faptul ca tu adolescent naiv credeai ca va fi o relatie pentru totdeauna si constientizezi dur ca ai fost doar o toana, sau un pariu, sau un timp scurt pentru ca mai sunt si altele/altii ca tine. Incep marile deziluzii sau dorinta de a sfida pe toata lumea si iti faci un palmares din asta – din victima devi vanator. Tinerii adolescenti au multe complexe fata de cum arata fizic sau din ce familie provin si starea materiala sau daca sunt linistiti, respectuosi si tocilari ca sunt evitati de gasti si neintelesi. Adolescentii trec de la euforie la drama in cateva minute. Curiozitatile ii fac sa incerce orice teribilism. Este perioada cea mai grea pentru parinti, care se vad nevoiti sa observe cum copilul lor cuminte sau dragalas se transforma in ceva ce cu greu ai sanse de comunicare. Si ai nevoie de enorm de multa rabdare si diplomatie pentru al pastra in coordonatele unei realitati care sa il mentina sanatos/sanatoasa din toate punctele de vedere. Gasca influenteaza, colegii de clasa, media, moda, societatea , familia cu viata ei de prezenta sau nu , cu modelul de viata si realitatea fiecarui parinte, cu prietenii si grupurile parintilor, cu averea sau cu greutatile zilnice. Sunt adolescenti care la primul examen serios sau la prima dezamagire clacheaza si isi iau viata. Sunt adolescenti care vor fi marcati de evenimente si care isi vor judeca parintii si ii vor invinovatii de toate problemele lor considerandu-i unicii vinovati – si o vor face multi ani pana cand si ei la randul lor vor deveni parinti cu probleme similare si de-abia atunci vor intelege. Pana atunci sunt cei mai buni clienti pentru preoti, psihologi si terapeuti. Viata in afara faptului ca se traieste in timp, cu toate transformarile si schimbarile fizice se traieste intens emotional. Toate motivatiile, dorintele, aspiratiile noastre sunt emotii intense. Si ele ne apropie sau ne despart. din ele au parut toate manifestarile fizice ale nevoilor noastre. De aparteneta, de protectie, de siguranta, de iubire, de afectiune, de ura, de rabunare, de pace, de razboi, de durere, de sacrificiu, de impliniri, de neimpliniri, de credinte, de legi, de idealuri.
    Barbatii sunt diferiti de femei nu doar fizic ci prin toate starile si manifestarile lor. Ceea ce este important pentru un barbat nu insemna nimic pentru o femeie daca nu i se explica – dar pentru ea va fi doar o cerinta a lui si nu ceva la care sa adere sau sa accepte identic ca valoare si importanta cu el. E valabila si reciproca. Dar acesta este frumusetea vietii ca suntem complementari. De fapt asa ne si cautam partenerii, Noi stim ceva si punem in comun, ei stiu ceva si pun in comun – impreuna suntem puternici si traim fericirea zilnica depasind greutatile vietii. Cel putin teoretic, practic acum barbatii se poarta ca femeile si femeile ca barbatii, desi rezultatele sunt anacronice si aberante … in afaceri uneori e bine dar asta inseamna renuntari la foarte multe lucruri si trairi firesti care se pierd. Toate au farmecul si rostul lor, la timpul lor. Si ceea ce nu ii trait ….. si nu te-ai bucurat…. si nu te-ai implinit ……. cu anii…. din ce in ce mai greu sau …. Ideal ar fi sa iti gasesti persoana cu care sa traiesti toate schimbarile si cu care sa poti comunica sufleteste si trupeste sincer si cu care sa aduci pe lume si sa cresti copii sanatosi experimentand toate emotiile vietii. Dar modern acum nu mai este asumarea responsabilitati, sacralitatea juramantului de credinta si fidelitate si asumarea vietii impreuna la bine si la greu. Acum copiii pleaca devreme de langa parinti sau raman o viata langa ei – depinde cum au fost sau nu educati sau cat de protector este parintele care uita ca tanarul are dreptul la propria viata , propriile realizari si propriile greseli. Cuplurile care se formeaza au la baza starea materiala a fiecaruia sau programul artistic cat si cine ii intretine. Daca totusi la baza au stat sentimentele si asumarea responsabilitatii – cand apar primele probleme reale, lipsuri materiale sau de sanatate pleca la mama sau la o noua potentiala partida care sa il/o intretina. Tot mai rare sunt cuplurile care depasesc tentatiile colaterale si isi asuma armonios relatia pe care si-au intemeiat-o, comunicand si respectandu-se reciproc. Marea majoritate se duc la biserici, la ghicitoare, la guru, a maestrii, la psihologi,la numerologi, la astrologi, la fel de fel de autointitulati terapeuti care de-abia ii asteapta pentru a-si maximiza castigurile fara a avea nici o raspundere fata de consecinte . Asa a hotarat Dumnezeu, Allah, Budda, Extraterestii, si alte spirite – deci supune-te fara cracnire ca altfel inseamna ca ai energii negative (asa iti trebuie daca n-ai minte si intuitie si te lasi prostit). De asemenea toti iti vor spune sa te detasezi – asta e alta metoda universala – detasarea si autoiertarea. Deci tu nu ai nimic, nu ai nici o raspundere, nu trebuie sa te implici fizic si emotional, lucrurile se vor rezolva de la sine – realitatea dura nu exista – ci doar perfectiunea realitatii tale in care trebuie sa crezi cu tarie. Cine se supara, il doare, se zbate cu realitatea, isi asuma responsabilitatile zilnice atat pentru sine cat si pentru ceilalti membrii ai familiei – trebuiesc lasati singuri sa se descurce cum pot deoarece sunt involuati spiritual si Dumnezeu, Spiritele, Ingerii s.a. ii incearca, pentru ca cu siguranta au de platit ceva karmic din vietile anterioare. Deci daca cumva intrati pe mana a astfel de oameni – mai bine plecati in lume cat mai departe. A incerca sa aduci un astfel de om pe taramul zilei de azi in realitate este o lupta sortita esecului. De obicei oamenii se duc acolo unde au sentimentul apartenentei si unde cred ca orice ar face daca X ii iarta intr-o comunicare publica bineinteles contra unei sume de bani – asa si e. Categoric vor continua. Pentru cel din viata lor – acesta devine un cosmar mai ales ca cei ce adopta acest comportament in public sunt niste ideali iar acasa devin niste demoni.
    Toti avem frustrari si neimpliniri. Dupa obiceiurile luate de la parinti sau de la anturaje fiecare isi gaseste metode de a refula – fie in statul la televizor, fie pe calculator, fie la bautura, fie in gasti, fie prin sex, fie prin meditatii sau rugaciuni,fie prin sport, fie prin arta, fie in activitati de voluntariat (foarte rar). Suntem unii introvertiti altii extrovertiti dar toti vrem sub o forma sau alta sa comunicam si sa fim apreciati pentru ceea ce suntem, asa cum suntem in momentul prezent al fiecarei zile indiferent de varsta si preocuparile pe care le avem. Fiecare avem adevarurile noastre raportat la ceea ce facem sau nu facem zilnic. Stima de sine este in relatia cu ceilalti. Oricat de mult am vrea sa comunicam numai cu Divinitatea – trebuie sa comunicam si intre noi. Cine crede ca doar cu Divinitatea – nu are ce cauta in viata laica care are alte legi si in care nimeni nu ghiceste ce ai tu in cap si se va gandi cum iti este tie bine si va face ce vrei tu. Categoric nu – viata in societate are legile ei scrise si nescrise pe care le invatam, le respectam si ne adaptam sau nu la ele zilnic. Orice facem are consecinte si faptul ca le ignoram nu inseamna ca nu isi produc consecintele. Gandirea pozitiva are rostul ei si telurile mari, dar asta inseamna ca te invata cum sa te mobilizezi si sa iti depasesti starea din prezent ca sa poti atinge cu sacrificii si eforturi obiectivele propuse. Nu poti manca ceapa daca nu o scoti din pamant si nu o cureti de coaja. Cu gandirea pozitiva si statul in rugaciuni si meditatie ceapa nu se va scoate din pamant si nu se va curata singura. Si lucrurile de valoare se realizeaza in timp si cu eforturi de tot felul – dar merita daca este ceea ce ti-ai dorit. Uneori cand ai si un tovaras de drum adevarat in cuget si simtire iese si mai bine. Dar acesta chiar este un dar – un om adevarat in viata ta pe care sa te poti baza oricand si cu care sa poti crea. Depresiile vin din dezamagiri – a celor din jur si chiar a ta de tine ca nu ai putut depasi o situatie. Nu ne nastem cu carte de instructiuni si oricat am citi cand te izbeste un eveniment iti ia un timp sa te aduni. Orice despartire, divort, pierderea unei fiinte dragi sub orice forma te scoate in afara vietii si ai nevoie de un timp mai lung sau mai scurt de bejenie. Si animalele ranite isi ling ranile si stau un timp deoparte de oricine si orice.
    Sunt momente in care nimeni nu ajunge la tine si nici chiar tu – doar dor cumplit si nu intelegi unde ai gresit sau ce nu ai facut si mai ales acea intrebare nimicitoare de ce ?
    Si totusi durerea in esenta ei are si leacul daca vrei sa mai traiesti – viata te obliga se reintri in normalitate si sa iti accepti ranile. Pe trup se vindeca cu sau fara cicatrici – din suflet le asterni o panza de paianjen si cauti sa nu le mai atingi. Ele raman in tine cu tine toata viata, uneori te fac mai bun si mai intelept , alteori mai retras, alteori ….si de cele mai multe ori mergi mai departe pentru ca fiecare om din viata ta este diferit si daca traiesti – viata merge mai departe. Eu va scriu din experienta mea. Sper ca toti cei ce cititi sa fiti sanatosi si fericiti in fiecare zi cu intelepciune si cu simtul umorului. Puterea si stiinta de a trai este in fiecare. Cu drag si cu respect

     
  11. Anthony descrie in termeni nitel mai moderni abordarea budista, similara si cu cea a scolii Kabbalei, care-i cea mai veche scoala de spiritualitate din lume pentru cei care nu stiu asta. Buddismul, spre deosebire de celelalte trei mari religii adica mozaism, crestinism si mahomedanism, chiar iti da instrumentele de lucru in sensul acesta precum si o cale concreta de urmat pe pasi spre iluminare, cu verificari pe parcurs, etc, adica un „grafic de proiect”, nu numai principii generale cum iti dau ceilalti si in rest iti zic sa te rogi si cam asta-i tot :) .
    Ei, Anthony de Mello reia exact ce a spus Buddha doar ca intr-un limbaj mai modern …. bravo lui Anthony ca pare ca a inteles ceva, nu multi se pot lauda cu asta.
    Teoria ca teoria, dar pana nu puneti mana frati si surori pe practica restul raman doar teorii oricat de frumoase vi se par, va spun din proprie experienta …
    O ora de meditatie adevarata, si/sau de trimis iubire catre o serie de alte suflete si umanitate in ansamblu, face mai mult decat un an de citit tone de carti de spiritualitate si de scris pe siteuri ca acesta …

     
  12. Bună seara, oameni buni! Eu cred, ca jalon pentru mine însămi, că mintea plină de informații și adevăruri nu face cât o mână întinsă la momentul oportun. Combinația înțelepciune-iubire este o cheie a fericirii și bucuriei ca trăire constantă… stabilitate prin practicarea unor lucruri simple: fac să zâmbească sau să râdă pe cel posomorât sau nu; cineva se critică sau se învinovățește… mă fac avocatul apărării propriei lui persoane; cineva își dorește un lucrușor… pot alege să i-l ofer, câteodată din mâna mea, dar minunat este când regizez primirea darului fără ca primitorul să știe că e de la mine. De ce? Pentru că am experimentat bucuria bucuriei celuilalt, dar și a mea. Și toate acestea nu pentru a obține ceva, indiferent pe ce nivel, ci pentru că dăruind bucurie, liniște și armonie în lume înseamnă că am de unde da… și ce surpriză!… se umple sacul mereu :) La fel mă comport și cu acel ,,mine”. Să fim fericiți!

     
    1. Si Tu Daniela, pe ce plaiuri mioritice te-ai plimbat in ultimele luni!?
      Sa nu-mi spui ca ti-a confiscat sotul pc-ul!

       
  13. Buna ziua,

    Foarte bun articolul, spus pe sleau, direct la „vena”, cum se mai spune, eu adesea raman uimit ca solutii pentru a fi fericiti cu totii exista inca din cele mai vechi timpuri si cu toate astea, exista atata suferinta pe Pamant.

    A existat, exista si va exista suferinta (aproape sigur), pentru ca oamenii nu asculta, exact cum bine se spune in articol.

    Viata m-a invatat un adevar foarte crud sau dur, spun eu:

    Nu poti ajuta pe nimeni care nu vrea sa fie ajutat.

    De multe ori am incercat sa ajut persoane din jurul meu si cu uimire am constatat ca se comportau ca si cum nu ar fi vrut cu adevarat sa iasa din acea situatie, parca ar fi vrut sa sufere, sa vada cu ochii lor ca asa este, de fapt doar vor sa fie ascultati, sa se planga putin; astazi, desi imi este foarte greu, ascult cu atentie si cu multa rabdare si astept pana omul imi zice ca ar vrea sa fie ajutat, sau daca simt eu ca ar vrea si ii iete rusine sa o zica il intreb eu si numai dupa ce imi raspunde afirmativ, pornesc in actiunea de a ajuta, cu un sfat, cu o vorba buna, cu un zambet si cateodata pur si simplu tacand.

    Un calduros salut. Matei,

    Inima cea buna si gandul cel curat sa ne dea Dumnezeu

     
    1. Mult adevar ai grait . Si mai trist este cand ti se cere ajutorul , tu il dai cu inima deschisa si dupa aceea iei un „pumn ” ce te poate face KO pe moment . In clipa cand nu mai ai Asteptari de la oameni si nu-ti faci iluzii ….nu ai nici deziluzii . Iti urez BUN VENIT in Oaza de spiritualitate File de Lumina . Fii Tu Insuti !

       

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

orlu escort fethiye escort antalya escort kemer escort Back To Top