skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Întrebarea

 

Hainele mele sunt sărăcăcioase, dar curate. Pânza cămășii nu este de cea mai bună calitate, dar e tot ce mi-am putut permite. E costumația de duminică, iar pantalonii sunt un pic tociți, doar atât cât să se vadă cu ochiul liber țesătura groasă și sănătoasă a unui lucru trainic. Probabil și nepoții mei o să-i poarte cu condiția să nu mă îngroape în straie festive.

Îl privesc pe cel de lângă mine. Mare diferență. Are ochelari cu ramă de aur, hainele sunt din catifea, iar un lănțișor de aur se se scufundă în buzunarul ceasului. Doar o za valorează mai mult decât hainele mele. Pantofii lucioși scot nasul cu sfială de sub faldurile pantalonilor de un albastru întunecat. Mereu m-am întrebat de unde vine această culoare? De ce o văd nu mai la pantalonii nobililor? Trebuie să fie un mecanism ce duce implacabil la acest rezultat. Ești duce – pantaloni albaștri, ești lord sau conte sau grof indiferent de pe ce meleaguri vii – intri în hora pantalonilor albaștri. Ești negustor la curte, sau chiar îmbogățit cu multe milioane de bani de aur, ai pantalonii verzi, galbeni, mov sau chiar roșii. Nu ai acces la cei albaștri decât în visele tale. O fi doar obiceiul pantalonilor albaștri sau poate un singur croitor care deține acest material deosebit, și știe să facă numai pantaloni… dar nimeni dintre oamenii de rând nu cunoaște mai multe. Uff… câte întrebări fără răspuns există pe lumea asta.

Gândurile îmi zboară, dar ce pot face dacă mintea mea nastrușnică nu vrea să se oprească. Am crescut cu „De ce?, Cum? și Arată-mi!”. Majoritatea copiilor au o perioadă de doi-trei ani în care îi chinuie pe părinți cu aceste întrebări. La mine, chiar dacă ieri am împlinit 25 de ani, această perioadă nu s-a terminat. Simt că vreau mai mult, trebuie să știu totul, chiar dacă îmi dau seama că nu se poate.

Am o curiozitate vulcanică, nestăvilită, care de multe ori mi-a creeat probleme. Aflând secretele oamenilor, uneori am fost prins, bătut și alungat, alteori mi-au fost utile. Fiecare informație este o nouă treaptă, și eu vreau să stau cât mai sus. Probabil la fel e și nobilul-savant. El a stat zeci de ani în marea bibliotecă regală, cea cu 60.000 de manuscrise. A stat și a citit, și-a bucurat ochii cu înțelepciunea strămoșilor. Eu nu am avut această șansă. Oricum, sunt și mult mai tânăr – avantaj eu. Astăzi ne vom înfrunta. A fost ușor până acum, dar greul este în fața mea. Pot oare să fiu la fel de bun ca el? Sau poate voi avea noroc.

Cine stie? În orice concurs, un gram de baftă este mai important decât o căruță de manuscrise citite și învățate. Dar, evident, după ce ai citit și știi totul din cele 10 căruțe pline de cărți ce tocmai au trecut. Bafta, nu este ca norocul. Nu. Lumea le încurcă și pune în aceeași oală, le gătește împreună până iese o supă ciudată ce-ți zăpăcește mintea. Majoritatea, nu știu diferența.

Dacă norocul te încalță cu pantofi noi și te îmbracă cu haine bune, ce te fac să mergi mândru pe stradă, Bafta te pocnește cu barda și cazi în șanț năuc, dar îți rămâne un rânjet tâmp pe față. Stai ca prostul în iararoc privind la țâța vacii și întrebându-te cine pune laptele în ea. Norocul e tandru, dulce, sfios, mlădios și drăgăstos, pe când Bafta e acea femeie grasă, cu pieptul precum cocoașele cămilei lui Aladin, o muiere zdravănă cu șorțul plin de unsoare și făină, cu gura mare și buze groase ce te strânge în brațe până îți ies ochii din cap, de moare melcul de invidie. Apoi, femeia îți dă o imensă sărutare pe frunte până simți că te soarbe o gură de canal. Te împinge de lângă ea și-ți mai trage o pereche zdravănă de palme, ca să o ții minte. Da! Asta e Bafta! De ea am azi nevoie, ca să câștig înfruntarea.

Marele înțelept al regatului își caută urmaș ca sfătuitor de taină al regelui. Concursul organizat de el a ajuns la apogeu. Am rămas doar eu și ducele în finală. Competiția a fost pentru toată lumea, om de rând sau nobil trebuia să stai la coadă să te înscrii și apoi să răspunzi la trei întrebări simple. Dacă știai, erai pe listă, dacă nu, rămâneai cu amintirea. He, he. Am fost șaisprezece mii apoi, am fost puși față în față. doi câte doi și ne puneam întrebări unul altuia, până când unul nu știa să răspundă, așa am rămas opt mii, apoi patru mii, două mii și tot așa până am fost mai puțin de douăzeci. Atunci, ne-am întâlnit prima dată cu Marele Înțelept. El ne-a testat pe toți și a ales doar doi. Ducele și cu mine.

Niște pantaloni portocalii se apropie de noi, sunt ca măsură de precauție împotriva celor cu probleme grave de vedere. Imposibil să nu-i remarci în cea mai deasă mulțime. Sunt însoțiți de o burtă respectabilă ce-i aparține unui individ bondoc și mustăcios. Părul până la umeri e îngrijit și chipul glacial ne spune clar că el doar îți execută conștiincios meseria.

– Poftiți, regele vă așteaptă, se aude glasul gros și antrenat.

Ducele o ia înainte, el e un nobil, eu nu. Nu-l las,îl ajung din urmă și merg lângă el, umăr la umăr. Astăzi și aici suntem egali. Mâine, cine știe. Îl urmăm pe majordom pe coridorul lung ce duce în sala tronului. Ducele nu se lasă, vrea să-și arate superioritate și mărește pasul ca să ajungă primul. La fel fac și eu. Viteza noastră crește încet dar sigur. Majordomul ne conduce. E în fața noastră, nu ne vede și nu știe că ne apropiem cu repeziciune. Pentru a nu-l călca, în lupta noastră pentru întâietate, ne despărțim și-l ocolim.

Ochii lui sunt surprinși, apoi îngroziți.

– Domnilor! Domnilor! Stați!, strigă el disperat, în timp ce o ia la fugă după noi.

Noi ne oprim brusc și majordomul durduliu trece ca vântul pe lângă noi, dar se împiedică și cade, întinzându-se ca o plăcintă în tigaie pe marmura coridorului. Privesc în jos, văd cum ducele își trage ușurel înapoi piciorul îmi dau seama că el i-a pus piedică dolofanului majordom. Îl privesc, el ridică o sprânceană spre mine. Parcă umbra unui mic zâmbet îi înflorește în colțul gurii. Pe mine mă pufnește râsul, dar mă abțin cât pot. Deci este, hâtru, inteligent și citit. Un adversar puternic.

Mă gândeam să-l impresionez, dar el m-a făcut pe mine să râd, așa că are un avantaj la prima rundă. Noroc că nu e în concurs. Voi fi atent, nu-l voi subestima.

Majordomul se ridică cu greu și ne face semn să-l urmăm. Când ajungem la ușă, ne prezină pe amândoi fără să ne spună titlurile sau numele, așa cum cere eticheta. Cuvintele sunt simple:

– Finaliștii concursului pentru postul de Mare Înțelept al regatului.

În fața noastră este sala tronului plină de oameni. Toți sunt nobili, unii veniți de departe. Este un spectacol unic și nimeni nu vrea să-l piardă.

Regele se ridică de pe tron și glăsuiește cu o voce tunătoare:

– Acesta este un concurs diferit de tot ceea ce ați văzut până acum. Am vrut să fie un concurs corect pentru toți participanții. Așa a și fost până acum, dar în runda finală totul se schimbă. Nimic nu mai este cinstit sau corect. M-am sfătuit cu Marele Înțelept și acesta mi-a spus că în viață nimic nu este perfect și corect, așa că nici această finală nu va fi. Cine îi va lua locul bătrânului meu sfetnic trebuie să știe să se descurce și cu ceea ce nu este cinstit sau corect.

Despre duce știm totul. Am copilărit împreună, am văzut de nenumărate ori înțelepciunea gândirii sale și dibăcia cu care reușește de fiecare dată să facă planuri pe care le duce la îndeplinire. Cuvintele lui au fost mereu un balsam pentru inima noastră. Deci, consider că ducele nu mai are nevoie de prezentare sau de probe, în care să-i verificăm înțelepciunea.

Mă uit la duce și îl văd plin de bucurie. Cine n-ar fi fericit în locul lui după acele cuvinte ale regelui. Se pare că am pierdut fără să pot face ceva. De fapt, nu, încă nu. Sunt prea mulți nobili de față. Trebuie să le dea și lor un spectacol, trebuie ca regele să le ofere ceva. Ce? Simplu! Eu! Eu sunt spectacolul lor, acum după ce l-a scos pe duce din arenă.

– Îl voi invita pe duce să-i pună o întrebare concurentului nostru. Una singură. În funcție de răspuns, eu împreună cu Marele Înțelept vom hotărî câștigătorul. Deci, ducele va pune o întrebare care ne va arăta desigur înțelepciunea sa, iar concurentul se va strădui să dea cel mai bun răspuns. Va fi o întrebare din viață. Nu vor mai exista alte întrebări, alte răspunsuri, nu va mai exista nimic. Doar decizia noastră.

Apoi regele se așeză pe tron și făcu un semn cu mâna ca să înceapă confruntarea.

Dacă ducele se vedea la început ca un învingător sigur, acum devenise agitat. Nu-și putea etala cunoștințele din cărți, nu putea da răspunsuri meșteșugite. Trebuia să pună doar o întrebare.

În sala mare a tronului se făcu liniște, toată lumea tăcea. Și liniștea acoperea totul ca un giulgiu, ca o adiere de seară.

După un timp, se auzi vocea cristalină a ducelui:

– Preamărite rege, stimați curteni, onorați oaspeți, întrebarea mea pentru oponentul meu este următoarea: care a fost cea mai mare tristețe și cea mai mare bucurie a ta, și cum ai supraviețuit acestora?

Ce întrebare…

Da, o întrebare-capcană care te aruncă direct în inima ta, nu este o întrebare adresată minții. Va trebui să fiu sincer, extrem de sincer, doar așa voi avea posibilitatea să înving.

– Astăzi mă plec în fața dumneavoastră și cu voia regelui și a Marelui înțelept voi răspunde la această întrebare începând cu supărarea cea mai mare.

Îl văd pe rege cum aprobă din cap așa că decid să continui.

Sânge din sângele ei am fost. Ne lega bucuria și o dragoste ce sparge barierele spațiului și timpului, o dragoste nemărginită precum Universul. Aveam acea relație specială care leagă o mamă de puiul ei, acea dragoste pe care cei mai mulți dintre dumneavoastră ați simțit-o față de mamele dumneavoastră. Dar nu a durat prea mult.  Aveam patru ani când s-a sinucis mama. Am suferit cumplit, am plâns am strigat, am fost disperat mult timp. Nu știu dacă pierderea mamei m-a chinuit mai mult, sau faptul ca nu aveam și eu o mama ca ceilalți copii. O mamă care să mă ajute, o mamă care să mă crească, la sânul căreia să vin să plâng și să găsesc alinare, o vorbă bună, un sfat sau o povață. Mi s-a spus că a avut o boală gravă care-i producea dureri îngrozitoare și că acesta a fost motivul pentru care și-a luat viața.

Aceasta este cea mai mare tristețe a mea.

Pe măsură ce am crescut, am început să înțeleg ce înseamnă să te doară, ce înseamnă suferința grea și prelungită pentru un bolnav, așa că am acceptat ce a făcut. Am înțeles-o. Azi mă gândesc la ea doar cu bucurie și îmi dau seama că a făcut bine că și-a întrerupt suferința de pe Pământ și s-a dus acolo unde această durere a încetat. Nu spun că eu aș face la fel, sau că altul trebuie să facă asta, dar spun că am acceptat-o, am înțeles-o și acum în inima mea este numai dragoste, atunci când mă gândesc la mama.

Acum, voi trece la cea mai mare bucurie a mea.

Viața! Asta este cea mai mare bucurie a mea. Durerea și frumusețea, tristețea și fericirea, eu le simt atât de intens, încăt mă bălăcesc în ele, în marea sentimentelor ce guvernează lumea. Iubesc cu toată puterea sufletului meu, fac multe trăznăi pentru un zâmbet, sau pentru ca să simt totul. Trăiesc. Încă nu am murit. Până în ultima zi, voi face tot ce pot ca să simt totul, să gust totul, să știu totul, aceasta este cea mai mare bucurie a mea. Cum supraviețuiesc acestei bucurii? Foarte simplu, cu ajutorul prietenilor. Când am nevoie de ceva, ei sunt mereu lângă mine, nu mi-e frică să mă înconjor de oameni, pentru că indiferent câtă supărare, inividie sau răutate este într-un om, el va avea și o parte bună. Nu mi-e frică și rușine de mine, sau de alții.

Supraviețuiesc vieții și bucuriei de a trăi, prin dragoste.

Odată cu ultimele cuvinte am ridicat privirea către rege și i-am văzut zâmbetul, știam deja rezultatul concursului.

Autor: Răzvan

Povestire din cartea Vise de Înger

Cartea poate fi achiziționată de aici

Comentarii (41)
  1. ….. Salut voios si luminos dragii mei luminosi ! … Mi a placut … Chiar mi a placut … Si daca ati scris o
    dumneavoastra , domnule Razvan , atunci … felicitari ! … Viata este o suma de alegeri … Putem alege s o traim
    intr un fel sau altul …. Putem sa ne bucuram cu adevarat , putem s o traim cu adevarat …. sau …. putem
    doar sa trecem prin ea …. Ce reprezinta Viata pentru fiecare dintre noi ? …. Oare cati constientizam adevarata
    dimensiune a fiecarei Clipe ? … Viata este un dar minunat … Viata este un buchet de emotii … Fara acele emotii ,
    fara acele trairi … am fi nimic … Sa ai curajul sa te manifesti , sa ai curajul sa te exteriorizezi fara acele temeri
    de cum vei fi judecat , fara acele temeri de ce vor crede ceilalti … Sa stii sa ” sorbi ” totul din fiecare clipa ….
    ….. Eu cred ca asta inseamna Viata … Sa traiesti in Bucurie , sa traiesti in Iubire … Sa traiesti cu Curaj … Cu
    siguranta ca in Viata cu totii trecem si prin clipe de durere , de suparare , de tristete … Dar toate fac parte din
    Viata … Sa fii senin , sa fii impacat …. Sa fii fara de teama …. Caci intotdeaua dupa Tristete vine si Bucurie la fel cum
    dupa o ploaie puternica apare intotdeauna un curcubeu minunat … Sa Iubesti , sa Razi , sa Canti … Sa stii
    sa Ierti …. Sa treci frumos prin Viata …. Fara teama , fara teama de a fi … Tu … Tu – Cel care Esti …
    … Bucurati va de Viata ! … Traiti o cu adevarat ! …. Si tu … Da , tu … care citesti acum aceste randuri … tu stii cu
    siguranta despre ce vorbesc …. Va iubesc dragii mei luminosi … Si … Va doresc numai Bine ! …

     
      1. …. Frumos … Felicitari inca odata si multumim
        pentru tot ceea ce ne oferiti … Cu respect , Dan …

         
  2. Multumesc Razvan….cuvintele,scrierile tale,toate sunt un balsam pt.sufletul meu…felicitari !…o zi minunata si plina de bucurii,tuturor !8

     
  3. Balsam pentru minte si inima povestea, ferice traitor, de folos indemnuri.
    Si cat se poate de simple: trairea deplina – „balacirea” – a tuturor sentimentelor, simtirea vietii ca fiind cea mai mare bucurie, privirea oricarui om ca purtator macar a unei „parti bune”.
    Multumesc
    Fii binecuvantat!

     
    1. Multumesc, ma bucur ca v-a adus bucurie si folos.
      Va doresc si dumneavoastra sa simtiti clipa de clipa bucuria vietii si sa o traiti la cele mai inalte cote.
      O zi minunata!
      :Smile:

       
  4. Foarte frumoasa povestirea si cu multe intelesuri!Felicitari autorului!
    Orisicate am invata si orisicate am stii ,raportandu-ne la carti ,cred ca cel mai bun invatacel este intradevar viata. Trebuie sa traim fiecare clipa cu bucurie ,indiferent de bune sau rele, sa iubim pe cei de langa noi ,buni sau rai,sa-i acceptam asa cum sunt (nici noi nu suntem perfecti),sa daruim din preaplinul nostru celor care au nevoie si sa luptam pentru visele,idealurile noastre indiferent de piedicile care ne ies in cale.Totul lucreaza pentru noi si de la fiecare putem invata ceva.Fiecare suntem suma experientelor,alegerilor,sentimentelor,trairilor pe care le-am acumulat.Depinde ce lasam sa se vada in afara.Dar daca ceea ce aratam va fi iubire,intelegere,toleranta ,sigur cei de pe langa noi isi vor inmulti randurile.
    Sa aveti parte numai de bine si bucurati-va da fiecare noua zi!

     
    1. Multumesc. Cartile au si ele rolul lor. Sa nu tragem concluzia simplista ca doar viata ne invata. O carte citita ne deschide mintea spre noi universuri de intelegere asupra vietii. :)
      O zi minunata!

       
      1. Nu am exclus cartile.Daca va uitati mai bine,spuneam ca ,raportandu-ne la ele , tot viata este cel mai bun invatacel.Oricum, si cei care au scris cartile sau raportat la viata si au lasat in urma un bagaj din propriile experiente din care s-au infruptat urmasii.
        Sa aveti numai bine.

         
        1. Nu ma refeream neaparat la comentariul dvs. Mai degraba era o precizare pentru mine insumi.
          O zi frumoasa!

           
  5. Buna ziua.
    Am citit povestioara fara sa ma uit inainte la autor.Si mi-a placut.
    Viata va fi intotdeauna cel mai bun invatator si tot viata ne va determina la un moment dat sa privim pe toti in mod egal indiferent de diplome,haine sau pozitii sociale.Din pacate astfel de situatii sunt numai in povesti.Noi oamenii nu am ajuns inca la situatia de a privi cu egalitate pe cei care inca se zbat pentru a duce o viata decenta.
    Din experienta mea pot spune ca a privi cu diferenta persoanele de langa noi este o calitate cu care ne confruntam fiecare din noi si vremurile actuale nu sprijina dezvoltarea fiintei umane de a constientiza ca toti suntem egali.Eu am trait momente in care am simtit dispretul altora fata de persoana mea,am simtit marginalizarea mea din cauza ca nu aveam un „background’ faimos.Dar am avut din fiinta mea o atitudine care punea la respect pe cei ce incercau sa ma umileasca.Am stiut de mic copil ca adevarul ma va ajuta sa fiu egala cu cei ce ma copleseau cu situatii financiare bune,cu pozitii sociale deosebite.Pentru a-mi sustine pozitia mea pe verticala am stiut sa risc.Pentru adevarul meu mi-am riscat serviciul in momentele cand un sef avea puterea sa-mi spuna ca daca nu fac si nu zic ca el sa nu mai vin a doua zi la servici.Avand curajul sa spun adevarul am castigat respectul tacit al multora chiar daca unii nu aveau curajul sa ma sustina cu tarie si fatis.Acestia suntem noi oamenii actuali,moderni.Nu am intalnit niciodata nici un om care sa aiba curajul de a fi el insusi in orice conditii.Partial sunt unii oameni corecti,dar pusi in fata unor aspecte ale vietii care necesita interesul lor primar,stiu sa intoarca foaia si sa devina….lasi sau aroganti.
    Asa ca povestea spune lucruri frumoase despre oameni,indiferent de pozitiile sociale,dar viata traita ne arata altceva.Se vorbeste mult de toleranta.La ce duce toleranta?Arati imagine placuta celor din jur,dar nu te ajuta sa te indrepti.
    Povestea dumitale Razvan mi-a placut.Fie ca cele scrise si gandite sa te caracterizeze si in viata de zi cu zi.
    O zi buna tuturor.

     
    1. Acesta este adevarul dvs. Nu inseamna ca este universal valabil pentru toata lumea si toate situatiile. „Noi oamenii nu am ajuns inca la situatia de a privi cu egalitate pe cei care inca se zbat pentru a duce o viata decenta” – va rog sa nu ma includeti si pe mine in generalizarea dvs.
      Ati trait momente in care ati fost marginalizata, sunt convins ca toti au trait asa ceva, dar, va pot spune ca in covarsitoarea majoritate a cazurilor eu am fost acceptat, tratat ca de la egal la egal de toti cei cu care am vorbit indiferent de partenerul de discutie/distractie sau munca.
      Spuneti ca „Nu am intalnit niciodata nici un om care sa aiba curajul de a fi el insusi in orice conditii” – pacat, eu am intalnit multi asemenea oameni.
      Referitor la toleranta, va pot spune ca toleranta se refera inima si la modul in care ii acceptam pe ceilalti. Toleranta nu este doar o forma de manifestare sociala, o masca pe care ne-o punem cand iesim in lume ca sa „dea bine”. Toleranta te ajuta sa te indrepti cand gandurile tale sunt pline de ea.
      Referitor la mine si aceasta poveste… ce pot spune? Cine ma cunoaste stie ce fel de persoana sunt.
      O zi minunata!

       
      1. Poate ai dreptate Razvan.Circumstantele vietii mele nu se vor fi potrivind circumstantelor vietii dumitale.Poate dumneata nu ti-ai inceput viata mergand la scoala descult si familia dumitale n-o fi fost asa saraca incat deseori sa se observe ca nu ai ce manca….Anii petrecuti de mine in viata mi-a aratat deseori ca observandu-se la mine ca fac parte dintr-o familie extrem de saraca multi considerau ca nu se merita sa ma trateze ca pe egala lor.Facem parte din generatii diferite.Te cred ca ai fost tratat mereu cu egalitate pentru ca prin prezenta exterioara dovedeai ca le esti egal.Eu am trait anii de dupa razboi si, inainte de a continua vreau sa fac remarca ca anii de comunism pentru mine au fost ani de posibilitate de a ma vedea egala cu toti cei din jurul meu,chiar daca eu mergeam desculta la scoala si unii copii radeau de felul cum putea mama sa ma imbrace.Foarte multe din conceptele ce le am acum despre viata le-am capatat traind,citind si observand ce se intampla in jurul meu.Dumneata mergi cam departe a considera ca lumea in care traim este asa cum o vezi dumneata prin felul cum ai fost tratat in viata.Eu vad lumea in care traim acum asa cum am inteles dupa lungi dezbateri cu mine insami si cugetand la intelegerile mele obtinute dupa ani multi de studiu personal.Stii cum s-ar explica ce am spus eu acum?Ca dumneata vezi viata ca un dar pentru ca nu te-ai confruntat cu partea urata a vietii [ presupun],eu vad viata de acum intelegand ca aceasta este viata si daca vreau sa o vad mai buna trebuie sa inteleg de ce pare a nu fi asa de buna.Pentru mine conceptul reincarnarii m-a determinat sa ma impac cu ceea ce nu am avut prin nastere si sa-mi inteleg existenta dintr-o perspectiva spirituala si nu ca as fi avut sansa sa ma nasc cu „caita” pe cap.Eu toleranta o vad ca pe ceva castigat in intelegerea vietii si nu ca un atribut pe care ar trebui sa-l avem pentru ca asa se spune:sa fim toleranti.Foarte multe din vorbele ce circula azi ,de conceptele ce se folosesc azi,sunt cuvinte si concepte capatate din auzite si ca asa sunt timpurile,nu pentru ca le-am inteles adevarata valoare.Faptul ca ti s-a parut ca in orice conditie ai fost tratat egal este,cred eu,ca aparent pareai ca cei cu care veneai in contact,nu ca aparenta dumitale facea nota discordanta cu restul din jur.Nu vei putea intelege ceva daca nu ai trait anumite situatii.Sau poate teoretic intelegi,nu vreau sa jignesc,dar ceea ce traiesti este complet diferit de ceea ce gandesti mental.Am intalnit oameni care pur si simplu nu cred in existenta unei crize economice.De ce?Pentru ca acei oameni nu au avut probleme financiare niciodata.Am intalnit oameni care nu cred ca poate cineva sa-i trateze cu desconsiderare.De ce?Pentru ca se invart in cercuri care-i plaseaza pe aceiasi treapta cu el sau ea.Viata mea,dar si cititul pe mine m-a invatat multe.Nu contrazic pe nimeni pentru ca-mi dau seama ca circumstantele mele nu se potrivesc cu ale altuia.Ceea ce pentru mine este un adevar poate fi un neadevar pentru alt cineva.
        Te cred si respect punctul dumitale de vedere,dar pentru mine punctul meu de vedere este un punct castigat,cucerit,inteles,nu mi s-a oferit,eu doar acceptandu-l ca om bun ce sunt.
        Din intelegeri controversate si explicate mergem inainte si evoluam.Eu inca consider ca am multe de invatat.Dumneata ce simti?
        O seara buna sa ai si multe bucurii.

         
        1. Cred ca nu m-am facut prea bine inteles. Eu nu sustin decat un singur lucru ca experientele dvs. si ale mele sunt diferite. Aici, amandoi suntem de acord, dar eu nu generalizez. Haideti sa ne ferim a crede ca experienta vreunuia dintre noi se aplica tuturor oamenilor de pe Pamant. Acest lucru am vrut sa-l subliniez. Cel mai mare deserviciu pe care ni-l facem noua, sufletului nostru, dar si celorlalti este atunci cand trecem de la o experienta personala si o extindem la nivel general.
          De aici multe nenorociri au aparut, este mereu o sursa de ura.
          Presupuneti gresit daca credeti ca eu nu am vazut partile rele sau negative ale vietii. De fapt, nu cred ca exista cineva care sa aiba mai mult de 20 de ani si nu le fi vazut intr-un fel sau altul.
          Referitor la toleranta acum spuneti „Eu toleranta o vad ca pe ceva castigat in intelegerea vietii si nu ca un atribut pe care ar trebui sa-l avem pentru ca asa se spune:sa fim toleranti” – eu nu am nimic impotriva la aceasta afirmatie, doar ma uit la ce ati spus mai devreme si sunt un pic nedumerit „La ce duce toleranta?Arati imagine placuta celor din jur,dar nu te ajuta sa te indrepti”.
          Cu cat stii mai multe, cu atat iti dai seama cat de putine stii si cat de multe lucruri mai ai de invatat. Aceasta este o regula pe care o experimentez zilnic. :)
          O seara minunata!

           
          1. M-am referit la acei oameni care se considera toleranti ca detinand acest atribut ca fiind ceva ce se cere pentru a parea ca esti un om bun si nici decum ca un atribut castigat prin intelegerile vietii.Cand deja esti suficient de intelept pentru a intelege toate starile prin care trece un om in viata poti sa fii tolerant.Altfel,cred eu,toleranta aceea este doar de suprafata.In fine,poate nu explic chiar cum trebuie ceea ce vreau sa spun,dar si eu incerc sa nu-mi extind trairile mele intregii umanitati.Si deasemenea incerc sa nu generalizez ,tocmai de aceea sunt constienta ca fiecare trece prin viata in circumstante diferite,precum si stari sufletesti deosebite.
            Multumesc pentru prilejul de a-mi exprima gandurile si opiniile.
            Sa te bucuri de o duminica frumoasa,mai ales ca ploaia a incetat….la mine,sper si la dumneata.

             
  6. Foarte frumos,Razvan!
    O poveste din care putem invata multe lucruri frumoase.
    Din pacate,in ziua de azi sunt din ce in ce mai putini oameni care trateaza cu respect si egalitate pe cei din jurul sau(din diverse motive).
    Mai rau este ca nu putem face nimic in privinta asta.Nu avem puterea de a schimba sufletul si gandirea tuturor semenilor.
    Parerea mea este ca totul pleaca de la buna educatie primita de la parinti in „cei sapte ani de-acasa”,si pe care o intalnim adesea doar la oameni simpli(ca cel din povestea ta).Restul sunt precum bradul de craciun:frumos impodobiti,dar goi pe dinauntru.Asta e realitatea.
    O zi frumoasa in continuare!

     
  7. Doamne Razvan… Ti-am citit povestea si… ,, m-am tavalit pe jos de ras ,, ,, Prietenii stiu de ce ! ,, :)
    ,, Bafta te pocnește cu barda și cazi în șanț năuc, dar îți rămâne un rânjet tâmp pe față. Stai ca prostul în iarmaroc privind la țâța vacii și întrebându-te cine pune laptele în ea…. Bafta e acea femeie grasă, cu pieptul precum cocoașele cămilei lui Aladin, o muiere zdravănă cu șorțul plin de unsoare și făină, cu gura mare și buze groase ce te strânge în brațe până îți ies ochii din cap, de moare melcul de invidie. Apoi, femeia îți dă o imensă sărutare pe frunte până simți că te soarbe o gură de canal. Te împinge de lângă ea și-ți mai trage o pereche zdravănă de palme, ca să o ții minte. Da! Asta e Bafta! ,,….
    Apoi…raspunsurile la intrebari…mi-au ,,uns ,, sufletul…Ai dreptate !
    ,, Viața! Asta este cea mai mare bucurie a mea. Durerea și frumusețea, tristețea și fericirea, eu le simt atât de intens, încăt mă bălăcesc în ele, în marea sentimentelor ce guvernează lumea. Iubesc cu toată puterea sufletului meu, fac multe trăznăi pentru un zâmbet, sau pentru ca să simt totul. Trăiesc. Încă nu am murit. Până în ultima zi, voi face tot ce pot ca să simt totul, să gust totul, să știu totul, aceasta este cea mai mare bucurie a mea. ,,…………….Si…nu am 25 de ani ! :)
    ,, Supraviețuiesc vieții și bucuriei de a trăi, prin dragoste.,, …..O dragoste ce sparge barierele spațiului și timpului, o dragoste nemărginită precum Universul. ,, …………………
    Alte cuvinte nu-si au rostul..Ai vorbit tu , in locul meu ……
    Iti multumesc mult Razvan ! Esti un Om minunat ! :)

     
  8. Sunt adevarate cuvintele din povestioara desi este forma idealista ca binele si adevarul invinge, sunt in asentimentul si celor scrise de d-na Sefora cu mentiunea ca mai sunt oameni care isi fac alegerile dupa cee ce e corect si frumos care afirma cu curaj ceea ce simt si ceea ce sunt fara sa incalce moralul dar ies intodeauna in pierdere dupa ani grei de munca si sacrificii si injosiri din partea semenilor lor. Cand esti vertical trebuie sa-ti asumi riscul suferintei – undeva intr-o carte am vazut depresia apanajul caracterelor puternice, de ce oare……………..oamenii verticali spun ceea ce simt, ceea ce gandesc si merg pe calea cea grea, nu se apleaca in fata desertaciunii, nu poarta masti, nu sunt lasi isi taie din suflet particica cu particica propriile dorinte, propriile sentimente, trairi, idealuri daca sunt in fata unei alegeri SA OBTIN CE MI-AM DORIT O VIATA INTREAGA SI AM MUNCIT ANI DE ZILE PRIN MINCIUNA SAU DACA NU PRIN LASITATE, CALCAT PESTE CADAVRE, LINGUSEALA SAU SA RENUNT SI SA INCERC PANA LA SFARSITUL VIETII PE CALEA CEA GREA SI DREAPTA CA SA NU FAC UN RAU ALTUI SEMEN DE AL MEU DAR ANII TREC SI SANSELE NU SE MAI INTORC SI OAMENII DE FAPT TAC MIRATI UITE CE PROST A FOST ACESTA DE A DAT CU SUTUL SI SI-A GENERAT PROPRIUL ESEC SAU UNII CHIAR POATE IL RESPECTA DOAR PE MOMENT PENTRU CA TOTUL SE UITA SI FIECARE ZICE CE BINE CA NU AM FOST IN PIELEA LUI IAR TU O IEI SI TOT O IEI DE LA CAPAT CU DEZAMAGIREA, SUFERINTA, SINGURATATEA SI IN LOC SA PROGRESEZI, REGRESEZI PENTRU SEMENUL TAU CARE UNEORI ITI ARUNCA UN MULTUMESC SI O PRIVIRE BUNA DAR ZICE MERSI CA A SCAPAT SI MERGE FERICIT INAINTE NESTIND CA TIE ITI ESTE INECAT IN LACRIMI SUFLETUL IAR VIATA ITI E PLINA DE NEAJUNSURI.
    TOLERANTA ARE O LIMITA DACA NU STII CARE ESTE – BUNUL SAMARITEAN CE ESTI DEVINE PROPIUL TAU BUMERANG. E BINE SA FII CORECT, MORAL, TOLERANT SI IUBITOR DE OAMENI DAR CAND ESTI PREA IUBITOR DE OAMENI SI PE TINE NU TE IEI IN SEAMA IN NUMELE ONESTITATII, CORECTITUDINII, MORALITATII – TE PIERZI SINGUR PENTRU CA MAREA MAJORITATE NU SE LASA CONDUSI DECAT DE PROPIUL INTERES IAR VIATA ESTE UNA SINGURA NOI CA OAMENI NU PUTEM AFIRMA SAU INFIRMA CA EXISTA MAI MULTE VIETI SI CA INTR-UNA ITI MERGE MAI BINE SI IN ALTA NU CA AI DATORII KARMICE – SUNTEM OAMENI SI NU DUMNEZEU SI NU INGERI SI NU AVEM ACCES LA ADEVAR – CA UNII IMBRATISAM UN FEL SAU ALTUL DE GANDIRE CUM E MAI APROPIAT DE PERCEPTIILE NOASTRE SAU SUFLETUL NOSTRU ESTE ALTCEVA DAR NU STIM SI NU VOM STI NICIODATA CARE ESTE ADEVARUL.
    EU UNA AM FOST DINTRE CEI CARE S-AU SACRIFICAT IN MUNELE ONESTITATII, CORECTITUDINII SI AM AJUNS LA O VARSTA IN CARE PENTRU ANUMITE LUCRURI E PREA TARZIU, CA MI-A RIDICAT CINEVA STATUIE NU MA INCALZESTE CAND SUFLETUL MEU PLANGE SI MOARE CLIPA DE CLIPA, CA SUNT MULTI CA MINE SUNT SI CUNOSC – DAR CARE ESTE FERICIREA VIETII CAND TU NU MAI AI SUFLU DE DURERE, NU MAI AI NICI O MOTIVATIE DOAR CA AI FACUT PE ALTII FERICITI SI TE-AI UITAT PE TINE – ESTI OM NU DUMNEZEU – AI TRAIRI, DORINTE CU CE ESTI TU MAI INDREPTATIT SA FII MI BUN SI SA SUFERI, CAND PENTRU TINE NU A RENUNTAT NIMENI CA SA FIE CORECT SAU IN NUMELE CORECTITUDINII CA SA FIU IN CENTRUL POVESTII DE ESTI BOGAT SAU SARAC AI ACELAS SUFLET, DE ESTI MAI INSTARIT DECAT UN ALTUL NU INSEAMNA NEAPARAT CA NU ESTI CORECT, MORAL SI NU AI DORINTA DE A FI IUBIT SI APRECIAT PENTRU CEEA CE ESTI TU CA OM NU PENTRU CEEA CE DETII – SUNT OAMENI CARE AU AVUT DAR TOCMAI PENTRU CA AU AVUT TOT TIMPUL LI S-A DAT LA CAP, AU FOST PUSI LA COLT LASA CA TU AI NOI NU AVEM SI TREPTAT TREPTAT CU ACEASTA JUDECATA A CELOR DIN JUR TU AI SARACIT IAR EI S-AU IMBOGATIT, TIE TI-A PLANS SUFLETUL IAR IN AL LOR A VENIT SI CURCUBEUL. NU E BINE SA JUDECAM DUPA BOGATIE SAU SARACIE – OAMENII DA SUNT EGALI DE LA DUMNEZEU, NUMAI CA EI AU PROMOVAT INECHITATEA, DISCRIMINAREA FARA NICI UN REGRET. SI BOGATII PLANG E ADEVARAT SI BOGATII TOCMAI PENTRU CA AU AVUT ACCES LA CARTI POT FI NOBILI, ONESTI, MORALI, UNEORI MAI MORALI PENTRU CA AU O EDUCATIE CULTIVATA SI SUNT MANCATI DE SARACI PENTRU CA SARACII SE INRAIESC DE ATATEA GREUTATI SI DEVIN MESCHINI, EGOISTI, MINCINOSI, LASI, LINGUSITORI – ADEVARATI FRATI INSOTITI CU NECURATUL PANA TREC LACUL FARA NICI UN FEL DE REGRET.
    EU NU ZIC SA NU DAI SANSA UNUI OM DA-I SANSA SA INVETE DAR LA UN CONCURS DA-I SANSA CELUI CARE A FOST CU ADEVARAT MAI BUN – SI BOGATUL IN PROCESUL DE INVATARE DACA E UN OM CARE INVATA FACE ACELEASI SACRIFICII CU CEL SARAC.
    BUNATATEA SI CORECTITUDINEA SI MORALITATEA ESTE DE A DA SANSE EGALE, AJUTA-L PE CEL SARAC SI NU II DA LA CAP PRIN AI PUNE LA INDEMANA UNELTELE PE CARE EL NU SI LE POATE CUMPARA IAR LA EXAMEN FII CORECT, IMPARTIAL SI RESPECTA IN EGALA MASURA AMBELE PARTI – CASTIGA CEL CARE E MAI PREGATIT.
    DIN PACATE IN ZIUA DE AZI CASTIGA CEL CARE ARE RELATII, CARE E MAI SMECHER, CARE E DESCHIS COMPROMISULUI – NU CEL CARE MERITA. SARACII DEVIN COCOTE UMANE SI LA PROPRIU SI LA FIGURAT, BOGATII SI EI LA FEL SI E UN MACEL AL ADEVARATELOR VALORI. TRAIESTE SI CASTIGA CINE E MAI SMECHER ACESTA ESTE ADEVARUL SI NU SUNT NEGATIVISTA SPUN DIN EXPERIENTA TRAITA SI VAZUTA DE CAND AM INTRAT IN VIATA DE ADULT, EXPERIENTE LUATE DIN VIATA PERSONALA, SOCIALA SI PROFESIONALA.
    POVESTEA ESTE FOARTE FRUMOASA CU MULT TALC DAR DIN PACATE NU ONOAREA, NU DEMNITATEA, NU MORALITATEA, NU CORECTITUDINEA CASTIGA – CE VA FI DUPA TRECEREA IN NEFIINTA – NU STIU, STIU CA AM INCERCAT CU CE MI-A STAT IN PUTERE SA FIU MORALA DAR VIATA MEA A FOST SI ESTE SEARBADA FARA IMPLINIRI, NUMAI CU SACRIFICII, NUMAI UN CHIN – CA VOI AJUNGE IN RAI SAU IAD NU STIU E VIITOR, E NECUNOSCUT SI FARA DE PACAT NU SUNT – DAR STIU CA DE LA 24 DE ANI PANA LA 40 DE ANI E O IMENSA RANA – MI S-A REFUZAT O VIATA DE FAMILIE SI AM FOST CUMINTE, GOSPODINA SI AM SI INVATAT, VIATA PROFESIONALA LA FEL SI NU AM FOST NICI PROASTA, NICI URATA, NICI SARACA NICI BOGATA SI CORECTA CU CEI DIN JUR SI AM AJUTAT CAND AM PUTUT SI SUNT MULTI IN SITUATIA ACEASTA. iar fericirea adevrata dupa mine nu consta in numarul banilor, propietatilor ci sa ai o casa a ta cu confortul necesar, o familie a ta bazata pe iubire reala, reciproca, respect, sanatate, un grup de prieteni adevarati, un serviciu bun cu armonie si sa-ti permiti un concediu pe an – DAR ACESTEA SUNT DE ORDINUL VISURILOR PENTRU MULTI SI DOAR NE MANCAM INTRE NOI, JIGNIM, RAZBOIM, NE JUDECAM FARA SA NE UITAM LA BARNA DIN OCHII NOSTRI – ACEASTA E LUMEA REALA – RESTUL SUNT DOAR INCERCARI PALIDE, FRUMOSE, OAZE DE LUMINA SI HRANA SPIRITUALA.
    MULTUMESC PT POVESTIOARA, FRUMOASA, SENSIBILA, ADEVARATA DAR DOAR O OAZA.

     
    1. Stimata doamna/domnule ilescu,
      Am doar doua observatii de facut.
      Prima ar fi ca nu e necesar sa strigati la mine/noi (a scrie cu majuscule este echivalentul cu a striga in viata reala), auzim destul de bine. :)
      A doua ar fi aceea ca aceasta povestire este valabila atat cat vreti dvs. sa fie. Daca doriti sa o priviti ca pe una aplicabila intr-o oaza, e foarte bine, ea se va aplica acolo, daca doriti sa o extindeti asupra intregii vieti, ea va fi adevarata pentru intreaga viata. Ca orice fabula, ca orice poveste cu talc, ca orice invatatura, aplicabilitatea depinde doar de noi.
      O seara minunata!

       
  9. Doamna Sefora, doamna Iliescu ati bifat adevarul asa cum este el acum in societatea romanesca. Asa a fost si acum cativa ani, dar parca mai era cat de cat o speranta – acum, e asa cum e, de rad si strainii de se tavalesc de cate prostie dam dovada sub toate formele, de ipocrizie, de coruptie, de prostie si incultura fluturand steagul, de slabiciuni umane ridicate la rangul de politica de stat si modele media. Asta suntem – despre egalitatea de sanse, educatie, cultura, etica, onoare, respect, constiinta, recunoasterea si respectarea valorilor umane si profesionale raportat la un nivel de raspundere sociala si economica, civilizatie si curatenie – astea sunt mituri. Ne plac povestile si le ascultam si le citim cu nesat – dar le aprobam ca povesti. Am vrea sa le traim in realitate – sa le aducem in realitate daca tot atat de mult ne plac, prin exemplul personal – dar fiecare citim alte povesti si traim o alta realitate. Oricat doresti sa faci un bine printr-un acord comun fie profesional fie social te izbesti de faptul ca ramai singur cu idealul la primul hop real. Partenerii dispar si se fofileaza intr-un fel apoi fac tot posibilul sa cazi, sa nu reusesti. Iti trebuie tarie de orice fel ca sa rezisti si sa ramai sanatos la cap, trup si inima. Sansele de ati rupe gatul azi sunt mai multe decat a reusi daca nu ai protectori si/sau o credinta nestramutata in tine si in valorile tale.
    Daca ai iesit la pensie – nu mai existi. Daca cineva te mai baga in seama e eveniment iar ca sa iti ajunga pensia e de-a dreptul mirific ceea ce nu este adevarat in realitate. Ma uit la multi pensionari pe care ii cunosc, care au muncit ani de zile in conditii departe de a fi fericite si avantajoase pentru sanatatea lor, care au sperat sa aiba batraneti decente si au ajuns niste amarati in cautarea unui loc de munca sau a unor servicii usoare ca sa aiba ce manca sau sa isi poata permite sa isi achite intretinerea si lumina ca sa nu isi piarda casele. Se roaga la biserica pentru mila si sanatate ca sa nu ajunga prin spitale sau pe mana medicilor care mai gresesc asa din cand in cand tratamentele si mai iau extrabonus vre-o infectie intraspitaliceasca.
    Iar cei ce locuiesc la tara au sapte biserici si nici o scoala sau dispensare. Egalitate vorbim acolo unde exista respect si bun simt si constiinta dar astea sunt pe cale de disparitie in comportametele zilnice, dar se defileaza cu ele pe pancarde electorale. Dupa alegeri oricum nu le va respecta nimeni. Iar la examenele pentru posturi sau licitatii …. daca nu suna telefonul….plicul…unchiul…..s.a.m.d.
    Familia este iarasi un termen perimat deoarece nu i se mai intelege rostul. Fiecare vrea sa fie liber sa experimenteze viata fara nici o raspundere si sau obligatie comuna. E demoralizant si plictisitor. Mai bine in cluburi, la pescuit, la barul satului, la coafor, in fata televizorului traind emotiile altora din seriale sau filme americane, indiene, turcesti iar daca sunt copii sa se ocupe statul sau sa se descurce si ei cum pot pe unde sunt. Daca au vreun talent hai cu ei la televiziuni ca asa mai castiga si familia niste bani. Sa munceasca copilul sa dovedim ca avem si noi in ceva valoare artistica. Copiii cresc fara repere eductionale familiale si valori, uneori si fara parinti chiar daca ii vad zilnic, dar cu televizorul si cu anturajul. Conteaza ultimul gadget si ultima traznaie de curent monden – apoi curele de slabire care sunt ultra la moda indiferent de varsta si daca se potrivesc sau nu cu persoana dat fiind matricea familala. Sunt si exceptii si imi doresc ca ei sa devina majoritatea. Romanii au adevarate talente si valori in orice domeniu de mii de ani – din pacate demonstrat si sustinut si apreciat pe alte meridiane.
    Norocul insemna sa speri ca castigi la pariuri, la loto, ca moare vre-o ruda care are bani si esti pe lista scurta a mostenitorilor. Monden este sa vorbesti fie de cum a fost ultima data cand ai facut sex si cu cine si cine ce bani are si oricum toata lumea este obosita si nemultumita. Discutiile le auzi peste tot asemanatoare indiferent de mediu – ca trase la indigo. Am iesit la iarba verde prin parcuri si mergand pe alei am ascultat asa cam ce vorbeste lumea indiferent cum erau imbracati sau ce varste aveau. O zi de plimbare printre oameni veniti la odihna si recreere si poti scrie un roman sau o piesa de teatru. E realitatea si poezia ei.
    Povestile sunt frumoase si motivante, sa vrei sa crezi in sufletul tau ca le citesc cat mai multi si poate ceva se schimba in sufletul lor in mai bine. Sa crezi ca nu esti singurul om care viseaza la dreptate, la recunosterea binelui si frumosului universal, la faptul ca exista dreptate si raul este pedepsit si se reinstaureaza cu reparatii si recunostere binele, ca sacrificiul de sine pentru o cauza , o idee, a meritat si iti obtii recunoasterea si respectul in familie si/sau societate, ca la batranete dupa o viata poti trai decent inconjurat de iubirea si grija copiilor sau nepotilor. Dar astea sunt idealuri si e bine ca le mai avem inca, cel putin noi, cei ce mai credem si mai citim povesti in pofida varstei.
    Realitatea este ca traim in universuri atat de paralele ca nici cand suntem fata in fata nu ne vedem cu adevarat. Orice, oricand este posibil si doar dorinta de a trai frumos ne face sa ne facem un univers propriu cat mai frumos. Acest site este si el un punct de intalnire pentru oameni cu suflete frumoase si incercate in cautarea unor oameni si suflete asemanatoare. Chiar daca suntem niste necunoscuti speram sa nu fim atat de singuri si ca mai sunt oameni si romani care gandesc si traiesc frumos nu doar in scris ci si in realitate.
    Pentru mine singurul reper in viata de valoare umana atempora a fost stramoasa mea si invataturile ei, pe care o parte am reusit sa vi le transmit – o parte au fost blocate – nu pentru ca erau ode pentru ea , ci pentru ca erau lucruri simple care se intampla si azi dar gandite cu intelepciune si solutii practice si la indemna oricui. Alte repere mi-au fost sutele si miile de carti citite din curiozitatea de a sti si de afla informatii comparative de la diversi autori, pentru a-mi consolida sau a sustine o baza de cunostinte pertinente. Ambele metode m-au ajutat enorm sa imi pastrez sanatatea si echilibru in momente dificile.
    Bunatatea inseamna sa iti pese si sa daruiesti din ceea ce simti ca poti darui cu larghetea inimii fara sa astepti plata. Uneori si darurile care le oferi sunt pangarite ca atat ii duce mintea si spiritualitatea pe unii.
    Asta facem noi romanii cel mai des distrugem ceea ce au creat inaintasii nostrii ca nu mai este modern – noi comparativ cu toate civilizatiile care isi respecta stramosii, istoria , tara si care chiar au o cultura si o civilizatie si o economie functionala.
    Accesul la educatie si cultura va face in timp diferentele si decalajele intre tari si intre membrii unei societati sau a unei natii. Toleranta daca nu este limitata la respect produce haos si noi am tolerat pana ……
    Natura si viata sunt ordonate si armonice respectandu-si timpii firesti de viata. Animalele si majoritatea speciilor sunt fidele de-a lungul existentei lor sprijinindu-se reciproc pentru sustinerea si transmiterea vietii, egali masculin si feminin – noi…… poate vom invata inca o data regulile vietii si ale acestei planete cu zei, fara zei, cu extraterestrii, cu intraterestrii, cu guru, cu maestrii, cu paranormali, cu normali, cu miliardari, cu analfabeti, cu religiosi, cu atei, cu barbati, cu femei respectandu-ne viata si libertatea dreptului de a trai demn viata in armonie cu celelalte specii conlocuitoare in micul si marele univers in care toti suntem importanti cat suntem. Omul este dat de masura gandurilor si a faptelor sale zilnice. In fiecare zi traim si invatam ceva sau nu indiferent de varsta experimentand viata. Va doresc sanatate, realizari si bucurii in fiecare zi. Cu drag si cu respect.

     
  10. Draga Razvan, ceea ce ai scris tu privind raspunsul personajului este valabil la orice varsta si chiar este un mod sanatos din toate punctele de vedere de a trai, indiferent de sex. A fi nobil nu inseamna a fi si rau. E o chestiune de sansa unde te nasti si care sunt reperele de cultura si educatie ale familiei. In fond majoritatea ne dorim sa avem o viata mai buna si mai lipsita de griji materiale ca sa avem timp sa ne bucuram de viata citind, calatorind, experimentand si investind in noi, oferindu-le o viata frumoasa si celor dragi noua. Ceea ce sincer iti doresc si doresc tuturor cititorilor si prietenilor File de Lumina. Cu drag si cu respect.

     
    1. Multumesc, fiecare traieste dupa cum considera ca e bine, ca e frumos, dupa cum poate si cat il duce mintea.
      O zi minunata!

       
  11. Multumesc si felicitari! Am citit si comentariile, aprecierile si multumirile. Acuma stiu de ce a venit raspunsul din inima,: pentru ca asa gandesti , din inima si sincer. Stiam ca va invinge tanarul, dar nu intuiam cum. Era o intrebare capcana si pt. mine, m-am bucurat cand am citit ca ” te arunca direct in inima ta. Nu este o intrebare adresata mintii” Atunci stiam sigur cum invinge….Intelepciunea e mai valoroasa decat inteligenta.Cand imi ies lacrimi, stiu ca am dat de ceva valoros…. Multumesc inca odata!

     
    1. Multumesc, dar eu nu am spus ca tanarul a castigat concursul. :)
      E doar o presupunere.
      Sa aveti o zi minunata!

       
      1. Ducele, n-a pus o intrebare la care el, stia raspunsul. Nici nu trebuia sa-l stie.
        Tot ce i s-a cerut a fost , ca prin intrebare sa-si dovedeasca intelepciunea.
        A facut-o.
        In lipsa unui raspuns, ori a unui raspuns venit din minte, era castigator.
        Insa raspunsul n-a venit din minte.
        Sper ca, pana in ziua de azi, Regele si Marele Intelept, au deliberat.

         
  12. Si totusi am o intrebare. Oare cand vor mai scrie Vali, Clement, Batranul Dan si mai sunt cateva doamne/domnisoare care fiecare avand modul lui/ei de interpretare sunt alte fatete ale diamantului numit om. Cand eram mai multi si parerile argumentate diferit parca eram mai bogati. Si poate si altii isi fac curajul de a scrie. In fond oricum nu ne cunoastem fizic si nici nu doare sa scrii. Este un mod doar de a pune in comun pareri si simtiri – poate asta ne ajuta pe noi sa ramanem frumosi, tineri si bogati in suflete putand darui ceva celor ce poate au nevoie. Toti suntem parti de realitate si de adevar, de spiritualitate si cultura dar si de complexitatea simplitati. Personal imi doresc sa fim iar multi dar asta depinde de fiecare ce simte si ce isi doreste. Cu drag si cu respect tuturor realizatorilor, comentatorilor si vizitatorilor acestui site.

     
    1. Luiza, draga mea, eu sunt aici, in umbra… :)
      Nu stiu ce sa scriu… cand atatia oameni intelepti vorbesc, eu aleg sa tac si sa ascult.
      A venit vara si am inceput sa ies foarte mult la aer curat si de aceea abia mai apuc sa citesc ce s-a scris. Dar sa mai si scriu ceva… Din pacate, pe unele articole le ratez cu totul (inclusiv comentariile, care sunt cele mai delicioase). O sa revin cu comentarii (scuze de „cucofonie”).
      Recunosc, povestea aceasta este foarte frumoasa si concluziile sunt deja cuprinse in ea. Comentariile mele ar fi de prisos si ar strica o mare parte. Prefer sa simt boarea de poezie si magie din finalul povestii, fara cuvinte…
      E, ai reusit sa ma starnesti. Cand un prieten ma striga, raspund imediat. :)
      Te imbratisez cu drag!

       
      1. Stim ca esti ocupat… e si normal pentru cineva in situatia ta. Acum bucura-te si traieste totul la maxim!
        Noi suntem aici, atunci cand te vei intoarce.
        Multe zile luminoase sa ti se asterne in fata!

         
  13. Iti multumesc Clement pentru promtitudine, prietenie si mai ales pentru imbratisari la mare distanta care de fapt se simt mai aproape decat crezi.
    Un gand bun si calde imbratisari intregii familii. Inimile noastre de romani bat magic la unison. Daca frumusetea sufletului fiecaruia dintre noi s-ar putea unii, am face ceea ce strabunii numeau Cupola De Lumina si Protectie a Daciei. Ea era compusa din directionarea gandurilor si simtirilor pentru aparare si unitate – toti ca un singur piept, o singura inima, o singura fiinta. Se spune ca atunci cand se auzea buciumul strabunii se opreau, gandeau la tot ceea ce puteau cuprinde in suflete si ii aparau cu propriul spirit, propria fiinta. Se spune ca atunci si raul si ramul, si animalele se insufleteau a apara tara. Eram toti una – si barbati si femei si copii si batrani – si toata natura – doar noi suntem tara ca o singura inima si o singura fiinta de aceea eram greu sau imposibil de cucerit. Si aceste sentimente, atitudini si comportamente erau pastrate si transmise din mosi stramosi, de fiecare generatie pentru fiecare generatie care urma. Daca ceva a a mai ramas in sufletele si in sangele nostru ar fi bine sa ni-l reamintim. In fond chiar daca am uitat il avem inca in noi. Se spune ca suntem unul dintre cele mai puternic spirituale popoare. Si se spune ca doar trebuie sa ne dorim si vom afla si raspunsurile – dar impreuna. Gandeste-te cate lucruri ai putut sa faci uneori fara a te invata nimeni si ai facut lucruri pe care doar tu ai stiut spre binele tau si al celor din prejma ta. Cu drag

     
  14. Nu am terminat de citit articolul iar cand am vazut comentariile… mi-am zis asta e munca dificila la aglomeratia dinainte de 25.
    O sa citesc sigur, ca-mi plac povestile. Nu stiu daca ma voi repeta cu albastru, iar daca fac asta, imi cer scuze. Albastru e o culoare purtata de nobili pentru ca a fost o culoare foarte greu de obtinut si in consecinta foarte scumpa. In afara de pretul foarte mare, aceasta culoare era interzisa oamenilor de rand. Si eu am avut o curiozitate legata de aceasta culoare si am aflat-o cu ceva timp in urma.
    Pacat ca cei care aveau „dreptul” la ea nu erau intotdeauna pe masura simbolisticii acesteia.

    Ca albastru este culoarea considerată cel mai adesea simbolul a tot ce este legat de spiritualitate, este cunoscut. Este culoarea Cerului, asociată în Egiptul antic cu Zeul Cerului, Ammon. G Heinz-Mohr numește albastrul culoarea cea mai adâncă și cea mai imaterială, transparența vidului care va veni: în aer, în apă, în cristal și în diamant.
    „Albastrul, simbolul adevărului și al veșniciei lui dumnezeu (căci ceea ce este adevărat este veșnic) va rămâne întotdeauna simbolul nemuririi omenești” (P Portal)

     
  15. superba povestea ,,,cand inima e plina de ,,,probleme ,,,astfel de povesti ,,, sunt un balsam si un medicament sigur ,,,pentru inima
    Multumesc si toate cele bune ,,suflete nobil Razvan

     
  16. Superba, intradevar, mi-a adus lacrimi in ochi si o vibratie aparte in inima. Asa cum scria dna Straut mai sus:”Cand imi ies lacrimi, stiu ca am dat de ceva valoros….” . E in acord cu Omul care a scris-o, caruia nu i-am multumit indeajuns pentru ajutorul dat odata…..Multumesc acum inca odata. Multumesc si celor care-si scriu parerile, mi se pare aceste comentarii sint o noua lectie.
    Sa fiti binecuvantati!

     
  17. Multumesc Razvan! Foarte frumos si plin de lectii de suflet. Multumesc tuturor pentru comentariile lor. In fiecare zi mai invat ceva si inteleg mai bine cine sunt eu si cat de minunati si de diferiti suntem toti. Ne focusam uneori prea mult pe dualitate, vrem mereu ca binele sa invinga dar expunem accentuat raul, defectele, slabiciunile uitand ca toate fac parte din intreg si totul are un rost. Nu putem aprecia si pretui lumina daca nu am inteles ce e intunericul. Fiecare om difera esential la nivel de ADN de toti ceilalti. Asta ar trebui sa ne lamureasca de facto ca realmente toti suntem unici si extrem de pretiosi exact asa cum suntem, diferiti, cu bune si mai putin bune. Si daca adaugam variabilitatii genetice fantastice influenta extrordinara a mediului unde ne nastem si traim, atunci e evident ca una din cheile evolutiei ca spirit in trup de om e toleranta.

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top