Rugăciunea și Dumnezeu
Preotul din sat era un om sfânt, aşa că ori de câte ori oamenii aveau probleme, apelau cu încredere la sfatul lui. El se retrăgea atunci într-un loc special din pădure şi rostea o rugăciune pe care Dumnezeu o asculta inevitabil, astfel încât sătenii primeau întotdeauna ajutorul cerut.
Când preotul a murit, oamenii au continuat să apeleze la succesorul acestuia, care nu era un om la fel de sfânt, dar cunoştea secretul locului din pădure şi rugăciune a specială. De aceea, el s-a, dus la locul respectiv şi a început să se roage:
– Doamne, tu ştii că eu nu sunt un sfânt, dar sper că nu o să te împiedici de acest lucru şi o să le refuzi consătenilor mei ajutorul cerut… De aceea, ascultă rugăciune a mea şi vino în ajutorul nostru.
Iar Dumnezeu i-a ascultat rugăciune a şi întregul sat a fost, ajutat.
Când şi acesta a murit, sătenii au continuat să apeleze la succesorul său, care cunoştea doar rugăciunea specială, nu şi locul din pădure. De aceea, el s-a rugat:
– Doamne, ce îţi pasă ţie de un anumit loc? Oare nu este sfinţit locul de însăşi prezenţa ta sacră? De aceea, ascultă rugăciunea mea şi vino în ajutorul nostru.
Din nou, Dumnezeu i-a ascultat rugăciune a şi a continuat să-i ajute pe săteni.
Când şi acesta a murit, sătenii au continuat să apeleze la succesorul său, care nu cunoştea nici măcar rugăciune a specială. De aceea, el s-a rugat:
– Doamne, nu cred că există nişte cuvinte speciale care să te impresioneze la fel de mult ca şi strigătul unei inimi tulburate. De aceea, ascultă rugăciunea mea şi vino în ajutorul nostru.
Din nou, Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi a continuat să-i ajute pe săteni.
Când şi acesta a murit, sătenii au continuat să apeleze la succesorul său. Acesta prefera însă banii rugăciunilor. De aceea, el s-a rugat astfel:
– Ce fel de Dumnezeu eşti tu de vreme ce deşi poţi rezolva foarte bine problemele pe care le-ai cauzat singur, refuzi să ridici un singur deget în favoarea noastră până când nu te implorăm să faci acest lucru? La urma urmei, nu ai decât să faci ce vrei cu aceşti oameni.
După care s-a întors la afacerile sale.
Şi din nou, Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui şi a continuat să-i ajute pe săteni.
de Anthony de Mello
Comentarii (13)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Frumoasa si interesanta poveste…!!! Multumim.!!!
Eu va multumesc pentru ca ne cititi
Interesanta povestea , cu toate ca Anthony de Mello nu a scris-o chiar asa – din ce-mi amintesc eu….
Si atunci ca si acum a-mi pun aceleasi intrebari…
De ce ,,locul ala special ” era in padure si nu in biserica ….???( in altar de exemplu…)
De ce ar fi nevoie – utopic vorbind – de un mesager special ( in cazul de fata , un preot ) care sa se roage el cu niste cuvinte speciale….???
Marii invatatori ai vremurilor ne-au tot explicat ca scanteia de divinitate e in fiecare din noi….Legatura spirituala e permanenta – atat timp cat noi vrem si ne rugam cu tot sufletul …..orice se poate indeplini . Apropo de sat – in satul meu oamenii mai si muncesc , nu stau toata ziua la usa biserici cu rugaciuni sau cu ochii dupa ajutoare….fie ele divine sau nu. ,, Dumnezeu a-ti da da nu a-ti baga si in traista ” – spune o vorba….din batrani ( in satul meu desigur ) ca vad ca pe la alde’ lu’ de Mello , nu se prea omorau cu munca …..
Iar ultima parte a povestirii e tare ,,interesanta” citita altfel suna cam asa…..Un om sa dus la magazinul ,,Lumanarea divina ” SRL si a cerut
de 500 de lei o rugaciune ( voia si el credinciosul – o masina WW – la fel ca preotul ) Si minune Dumnezeu ia ascultat ruagiunea si ia indeplinit-o.
Mare povestitor si Anthony asta…..
Va doresc o zi buna
Ba da, chiar asa a scris-o. Dar el spune ca toate aceste povesti le-a preluat din folclorul popoarelor sau le-a auzit din alte parti.
Evident, sensul povestii, e altul.
Asa este : ” Imparatia Cerurilor este in noi. Creatia Personala functioneaza fara gres. Dumnezeu poate spune ‘nu’, dar Creatia Personala spune doar ‘da’. Ea produce intotdeauna rezultate. Este pur si simplu o chestiune ce tine de subiectul atentiei tale si de ceea ce simti cel mai intens. ”
‘Mai fericit decat Dumnezeu’ Neale Donald Walsch
– ,, Daca profetii au spus adevarul , omul este in esenta Spirit necorporal si Omniprezent ,,
– ,, Cel care urmareste Seninatatea Spirituala nu se bucura de un castig , dar nici nu sufera din cauza unei pierderi … El stie ca omul vine pe lume fara o para si pleaca la fel . ,,
Puterea vibratiei cuvintelor poate fi canalizata pentru a ne elibera de dificultatile existentei , actionand astfel sa nu provoace o neplacere . In concluzie sa fim atenti cum vorbim si ce gandim …
Mii de multumiri !
Va doresc o zi minunata !
Eu va multumesc ca ne onorati cu gandurile dvs. bune.
……Este o povestioara foarte profunda….. Practic … ea arata cat de mare este Bunatatea lui Dumnezeu…..
….Mai mult….arata cata Rabdare are Dumnezeu cu noi….Si mai arata cat de mica este imaginea pe care o
avem noi despre Dumnezeu….Foarte mica intradevar…. Tot timpul avem tendinta sa l comparam cu un om
si asta cumva… dintr un punct de vedere ar fi indreptatit….Dar….trebuie sa intelegem ca Dumnezeu este
Bunatatea insasi….reprezinta Iubirea insasi – in forma ei cea mai pura ….Prin felul nostru mic de a vedea lucrurile noi
ne gandim , uneori , la Dumnezeu in termeni de…. manie , suparare , pedeapsa ….Toti acesti termeni ii sunt
total straini lui Dumnezeu …. Toate aceste sentimente sau emotii negative – sunt TOTALMENTE – apanajul
oamenilor….Perspectiva lui Dumnezeu in a vedea lucrurile este total diferita de a noastra….De asta va trebui
ca , uneori , sa crezi chiar si atunci cand nu vezi ….. In momentul in care crezi cu toata inima ta in marea
putere care vine de la Dumnezeu ceva minunat se va intampla …. caci prin credinta adevarata se activeaza
in noi niste energii care sunt dincolo de puterea noastra de intelegere… Ne putem incarca din aceste energii
chiar daca nu le intelegem…Doar prin puterea credintei….Dezvoltand in interiorul nostru acele emotii bune si
potrivite si sanatoase – aceasta este adevarata Cale …. Va trebui sa intelegem ca noi nu trebuie sa traim in
Frica de Dumnezeu …. Noi trebuie sa traim in Iubirea lui Dumnezeu ….
…………….Ar mai fi multe de spus…E un subiect foarte vast …. Dar , atat deocamdata….Va iubesc pe voi toti…Si…
….Va doresc numai bine ! ……
Intr-adevar, bunatatea Lui si deagoste Lui sunt infinite.
O zi minunata!
… amuzant ca toti il cauta pe Dzeu undeva inafara, prin padure, biserica sau mai stiu eu pe unde, asta una la mana. A doua la mana este ca nimeni nu avea incredere sa se roage direct ci printr-un intermediar, presupus mai mult sau mai putin sfant …:)
Eu sunt mai de acord cu comentatorul Vali, nu de alta dar in loc sa umble sa cerseasca (citeste „sa se roage”) pe la altul presupus mai mare si mai potent ca ei mai bine se uitau intai in oglinda si constientizau ca s-ar putea sa nu existe niciun Dzeu inafara celui din fiecare din ei si ca atare fiind fiecare un Creator sa faca bine sa-si suflece manecile si sa puna mana pe munca :).
Povestirea asta parca descrie inundatiile la romani, a circulat o poza celebra pe internet in care la una din inundatiile de acum 4-5 ani parca, arata taranii, barbati in putere nu gluma, band bere si vin de stingeau fiecare cu halba in mana, in timp ce in fundal o ceata de militari amarati dadeau cu galatile sa le stranga lor apa de pe ulita din sat …
Armata in cazul asta era probabil o personificare a lui Dzeu pentru taranii smecheri din sat …
1. Intotdeauna vor fi oameni mai slabi ”de inger”, decat altii. In orice civilizatie….si-n orice dimensiune.
Cei din urma ( din urma frazei mele desigur) sunt obligati sa-i serveasca pe primii.
Calitatea de intermediar, intre cei nevoiasi si Divinitate, poarta ca nume si pe acela de preot. Printre altele.
2.Nimeni din cei ce cu aroganta acuza ”slabiciunea de inger”, a celor mai defavorizati spiritual, nu are vreo legatura directa cu Divinitatea, asa cum cu emfaza lasa de inteles.
3.Doar cel cu-adevarat trezit, ori pe-aproape, stie ( si face ce stie), ca Divinitatea inseamna bunatate si milostenie, adica iubire si indurare.
Bunatate si indurare, care asimilate ca si caracter, se revarsa ca o datorie sacra fata de cei mai slabi.
Cum si in cel puternic, ca si in cel mai slab, traieste acelasi D-zeu,…este simplu de-nteles ca D-zeu isi daruieste Siesi.
Din partea celui treaz, nu poate veni decat compasiune si ajutor catre cel slab. In nici un caz, acuzatie. D-zeu, nu se poate acuza pe Sine insusi.
Nici nu cred ca are aceasta functie in program.:)
Din partea celui slab, catre cel treaz, nici nu mai conteaza ce atitudine vine. Chiar asa, plina de emfaza, cum ar fi statul la o halba de bere. Si altele.
Este de la sine iertat, pentru ca oricum, nu stie ce face.
Mello ”asta”, este un om treaz.
Adunate sau neadunate, povestirile lui, transmit un mesaj.
Nu tuturor. Nici un maestru trezit, nu are pretentia sa se adreseze tuturor.
In cazul lui Mello, el se dreeseaza cel putin celor care au inteles alegoria ”padurii” si a satenilor.
Satenii fiind oamenii mai slab evoluati…..iar padurea, sa-l intrebam pe Robin Hood.
Concluzia, este ca doar omul slab, acuza.
Cel puternic, doar ajuta.
O seara excelenta, va doresc tuturor.
Oare ce au avut in comun Oamenii din acel sat .de-alungul timpului indiferent de preotul (cu mai mult sau mai putin Har) caruia i-au marturisit pasurile lor. Consider ca Ei au avut cu adevarat Credinta . Ca o Sincronicitate , inainte sa deschid aceasta Fila de Lumina imi notasem in caietel cateva vorbe a unui alt contemporan -Joseph Murphy : ” Legea Vietii este o Lege a Credintei si Credinta poate fi definita pe scurt ca exprimand gandul intretinut mereu in minte ” si „”Rugaciunea Implinita este chiar realizarea Dorintei Inimii Voastre” . Sunt Recunoscator Divinitatii , lui Mello , lui Murphy , lui Razvan , comentatorilor si bineinteles pentru Tot si Toate ce Sunt in viata mea.
Multumesc Batrane Dan , pentru comentariu .
Frumoasa poveste si cu talc.
Si totusi exista preoti mai puternici decat noi, a caror rugaciuni ajung acolo unde trebuie.
Sunt cateva momente in viata in care desi aplic tot ceea ce stiu, gandesc pozitiv, caut sa nu ma ingrijorez, sunt „pentru” rezolvarea problemelor, nu se misca nimic. Atunci apelez la un preot cu har din zona mea, iar incepand din zilele urmatoare vad clar cum ghemele de probleme incep sa se descalceasca. Ma bucur sa vad asta, ma bucur sa stiu ca exista acel preot, dar am asa – o mica tristete – ca aplicand tot ceea ce as sfatui si pe altul sa faca – eu nu obtin aceleasi rezultate. Cred ca mai am de lucru. O zi buna tuturor va doresc!