skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Urme în suflet

 

La o margine de codru, acolo unde apele pârâiaşelor spală poalele copacilor de la marginea pădurii, trăia un băieţel. Asemenea celor de-o vârstă cu el, ii statea mintea doar la jocurile copilăriei.
Din păcate, nu suporta să piardă să fie învins la niciun joc și, din acest motiv, nimeni nu se juca cu el. Apoi, încet-încet a fost respins de toată lumea. Nu mai suporta pe nimeni, devenise certăreț și foarte obraznic. Prin aceste ieșiri ale sale, devenise de nesuportat. Nimeni nu-și dădea seama că erau doar strigăte de deznădejde, ale unui suflet mic și chinuit.
Părinții îl certau, prieteni nu avea, vecinii și ceilalți săteni îl urmăreau mereu cu priviri dure și amenințătoare.
Inima lui tânjea după iubire, dorea și el să fie mângâiat, alintat, iubit ca ceilalți copii. Dar, asta deja era un vis și o dorință ascunsă în cel mai îndepărtat ungher al sufletului său.
Într-o zi, în casa micuțului băiețel a poposit un bătrân călător. El zâmbea tot timpul și se uita cu drag la toți oamenii pe care-i întâlnea.
– Ce tot rânjești în stânga și în dreapta, bătrâne?, l-a întrebat copilul obraznic.
– Mă bucur și zâmbesc.
– Și ce motive ai avea să te bucuri? La vârsta ta ar trebui să te gândești la groapă.
Bătrânul l-a privit curios și a zâmbit din nou către copil.
– Micuțul meu, eu zâmbesc și mă bucur de prezența ta și de discuția cu tine.
– Nu e nimic frumos aici, spuse copilul, fixându-l pe moșneag.
– Ba, da, este. Dar tu nu vezi încă. Am haine largi și tu nu vezi că sub ele stă un corp șubred, de bătrân, dar tot am mai multă forță decât un copil bine crescut ca tine.
– Asta nu cred nici în ruptul capului.
– Bine, o să-ți arăt, micuțule. Vezi nuca aceea din vârful copacului?
– Da, o văd bine.
– Nu cred că ești atât de dibaci și de puternic, încât să o iei și să o pui aici pe piatră. Cred că eu voi face asta, înaintea ta.
Băiatul nu a așteptat nicio secundă și s-a urcat în bătrânul nuc. S-a tot chinuit să ajungă la cea mai înaltă creangă, să ia nuca buclucașă, dar ramurile erau din ce în ce mai subțiri și nuca era coaptă. Cu cât se apropia mai mult de ea,cu atât se mișca mai tare creanga. În final, creanga s-a scuturat atât de tare,încât nuca a căzut din pom.
Sub pom, bătrânul s-a aplecat și a luat nuca. Până când s-a întors copilul, el deja a pus-o pe piatră.
– Vezi? Ți-am adus nuca.
– Nu-i adevărat, i-a replicat bătrânul, am luat-o singur de pe jos. N-ai fost în stare să mi-o aduci si este pe acea piatră, pentru că am pus-o eu.
– Te-ai folosit de mine!, strigă băiatul, supărat.
– Nu m-am folosit de tine, ci doar de mândria și origoliul tău. Așa fac toți cei pe care-i cunoști. Se folosesc de tot ce-i rău în tine. Știi de ce?
– De ce?, întrebă băiatul curios. Se calmase brusc și nu-l mai privea pe bătrân cu supărare sau cu ură.
– Pentru că asta le arăți tu, lor. Dacă le-ai arăta iubire și bucurie, atunci toți te-ar iubi și viața ta ar fi mult mai frumoasă. E legea firii să primești ceea ce oferi.
– Spui că merge așa? Nu-mi vine să cred. Pentru asta mă urăsc cu toții?
– Da, pentru că văd ura și supărarea din tine.
– Eu o să plec acum, că am un drum lung în față, dar mă voi întoarce peste o lună. Bate câte un cui în scândura de la poartă, de fiecare dată când te vei certa cu cineva. Să nu uiți!
– Drum bun bătrâne, așa o să fac.
Zilele au trecut și copilul, care la început bătea multe cuie, încet-încet a mers din ce în ce mai rar la poartă, ca să bată cuie. Apoi, a venit și ziua în care n-a mai bătut niciun cui. A fost tare mândru de el și a început să urmărească cu interes, cărarea ce ieșea din sat, cărarea din pădure. Într-o zi, așteptarea lui a luat sfârșit și bătrânul s-a întors. Era la fel de vesel și zâmbitor.
– Ce-ai făcut copile?
– Am reușit!, strigă vesel băiatul. Acum nu mai bat niciun cui. Nu m-am mai certat cu nimeni.
Eu, mai am treabă, nu mi-am terminat-o. Va trebui să mă întorc de unde am venit. Prin urmare, acum nu voi sta mult cu tine. Vreau să-mi spui dacă te simți bine. Dacă ești mai fericit.
– Cu siguranță. Mă simt mai bine. Oamenii mă privesc cu ochi mai blânzi, sunt mai buni.
– Acum e momentul să fii și tu bun. Vei începe să faci lucruri bune, vei începe să ajuți oamenii. De fiecare dată când vei face o faptă bună, va trebui sa scoti cate un cui din scândură.
– Așa voi face!, zise băiatul hoărât.
Și zilele trecură, faptele bune s-au strâns, iar cuiele, rând pe rând, au fost scoase din scândura de la poartă. Băiatul se schimbase, era plin de veselie și ajuta cu dragă inimă pe toată lumea. Prietenii s-au adunat în jurul lui și el părea să fi uitat de acel bătrân și sfaturile lui. Acum, totul era natural, devenise firea lui să fie bun și blând.
După multă vreme, a venit și ziua în care, când s-a întors acasă, l-a găsit pe bătrân în poartă. Fericit l-a cuprins în brațe și i-a spus că îi mulțumește pentru că acum are o viață minunată.
Bătrânul i-a arătat scândura:
– Văd că nu mai ai niciun cui înfipt în scândură.
– Da! Le-am scos pe toate.
– Mai ai ceva de învățat, dragul meu.
– Ce?
– Vezi urmele lăsate de cuie? Unele sunt mici, abia se mai văd, au stat în soare și în ploaie și au fost aproape complet astupate. Altele, sunt încă mari, și le poți distinge bine. Dacă cuiul a fost mare, va dura mult, foarte mult până ce nu se vor mai vedea găurile din această scândură.
– Așa este, spuse copilul curios. Ce vrei să spui cu asta?
– Vezi tu, copile, așa sunt și rănile din sufletele oamenilor. După ce l-ai făcut să sufere, rana i se va vindeca foarte greu. Faptele bune scot cuiul, dar gaura rămâne. Să ții minte asta și să te ferești să mai faci fapte rele sau să te cerți cu alții.

Autor text: Răzvan

A-aparut-File-de-Lumina

Comentarii (24)
  1. ……Minunata aceasta poveste…..Intradevar minunata…..Cate invataminte avem de tras de aici….
    ….In primul rand multumesc pentru aceasta poveste minunata….O poveste care parca ne indeamna
    sa reflectam mai mult la comportamentul nostru….Vedeti … pe cei din jur nu ii putem schimba dar ne
    putem schimba pe noi….Nu conteaza ceea ce ni se intampla… Circumstantele nu vor fi niciodata cele
    mai bune….Ceea ce conteaza cu adevarat e cum reactionam noi la ceea ce ni se intampla….Ai o
    lumanare in mana si una in interiorul tau …. Amandoua sunt aprinse …Flacara lumanarii din mana
    se va mentine pe termen scurt caci tu nu vei putea influenta prea mult asta ….In schimb , pe cea din
    interiorul tau o vei putea mentine….Dar asta va cere efort …Nu va fi usor…Unul din cele mai mari
    obstacole va fi egoul tau , doza ta de mandrie … Si aici cred ca fiecare avem de lucru … Unii mai mult
    , altii mai putin… Dar singura cale spre o vata cu adevarat minunata trece prin renuntarea la egou…
    …..Unii oameni se incapataneaza atat de mult sa aiba dreptate….Intrebare – Vrei sa ai victorii de moment
    sau vrei sa ai relatii pe termen lung ?…..El stie ca tu ai dreptate , costientizeaza in interiorul sau ca tu
    ai dreptate…. dar…. ii este greu sa o recunoasca in fata ta…. Sunt oameni care sunt foarte inteligenti
    cu foarte multe cunostinte , cu foarte multa cultura … Din pacate ei uita ca aceasta inteligenta le a fost
    daruita de Dumnezeu pentru a face bine… Nicidecum pentru a epata cu ea…Cineva spune la un moment
    dat – ” …Pe un om il poti privi de sus intr o singura circumstanta … Doar atunci cand vrei sa l ridici de jos…”
    ……Cuvintele pot rani mai mult decat pumnii….Dar ele au puterea si de a ridica , a inalta , a inspira….
    ….Oamenii nu vor creste prin critica … Niciodata… Oamenii vor creste prin incurajare…..Sa i apreciem mai
    mult pe oameni… Sa le spunem cat sunt de buni … Sa i ridicam , sa i iubim…. Si sa stim sa iertam … Cred
    ca iertarea e una din cele mai mari provocari in viata….Va iubesc pe voi toti ! … Si… Va doresc numai bine ! ,,,

     
  2. Razvan,ma tot minunez de ce povesti superbe ne spui.Am inceput sa citesc si „File de lumina” si sa ma umplu de dragostea si intelepciunea daruite de Dumnezeu.
    Iti multumesc din suflet pt tot ce faci pt noi.

     
    1. Multumesc mult pentru cuvintele frumoase si pentru gandurile bune. Cand scriu o poveste, vreau sa spun ceva, sa transmit un mesaj si evident ma bucur atunci cand vad ca acesta ajunge la cititor.
      O seara minunata!

       
  3. Cu ceva timp in urma , mustrarea subtila a celor de langa noi era – I-ti lipsesc cei 7 ani de acasa ////// copile….cand purtarile noastre depaseau anumite limite…Azi din pacate , aproape nimeni nu si-o mai aminteste , cei sapte ani ,,de acasa ” ne-mai reprezentand nimic…..Copiii nostri in general nu mai stiu ce e respectul , bunul simt , rusinea ….sau diferenta , intre ce se poate face si ce nu in viata.
    De vina suntem noi parintii , cei ai caror copiii au acum varsta in jurul a 20 de ani….Privitii , ascultatii cum vorbesc , cum se poarta cu semenii lor sau chiar cu noi ….Nu au chef de scoala , nu au chef de munca ….nu au chef de nimic..Iar de vorbele unui batran intelept nici macar atat…
    Multi nu ne-am certat copiii in periada copilariei lor din recte motive….am vrut ca ei sa simta si sa aiba tot ce noi nu am avut – copiii fiind.
    Gresit – profund gresit…Educatia incepe cu cei sapte ani de acasa ….Caracterul se formeaza in cei zece – cincisprezece ani de la inceputul vietii…unde contribuie atat parintii cat si profesorii lor , profesori care trebuie ajutati si respectati . Nu spun ca nu exista exceptii si de o parte si de cealalta , dar astea au fost dintodeauna fara sa afecteze starea genelara prea mult ….Acum acele exceptii primeaza….primeaza comportamentul nu indecent , uneori abject al copiilor cat si al unor profesori….De ce sa ajuns aici …? Unde ajungem daca continuam cu aceasta nepasare …..
    Ce asteptam de la copiii nostrii….?? sa vine cate un mos intelept care sa-i explice ce inseamna educatie..??? Noi unde suntem in ecuatia asta? Parintii …noi care ne prapadim de ras cad tancul de trei ani injura birjareste , sau cel de sapte ani ii vorbeste urat uni batran pe strada
    ,,Cine are urechi de auzi sa auda…” Dumnezeu ne-a dat doua urechi si o singura gura …asta casa ascultam de doua ori si sa vorbim o singura data si atunci cu masura…..Copiii reprezinta viitorul nostru , si cum ni-l facem asa il avem ( viitorul….)
    Ne umplem de mandrie cand mai vedem unii copiii ( rari de tot ) cuminti , buni la invatatura – olimpici chiar – dar acei copiii nu sunt ai nostri….
    Nu inteleg care e ,,directia ”…acestui minunat popor de oameni pasnici in esenta lor….cine a avut sau are interesul sa ne coboare nivelul de educatie , prin acele libertinaje exportate ….,,Creierele” Romanesti stralucesc in afara tarii….dar ne-am fi dorit sa stralucim in tara noastra…
    Copiii cei mai inteligenti ai nostri au o singura directie…,,afara” . VREAU O TARA CA ,,AFARA ”..spune un cantec….
    Ne lipsesc BATRANII ..? Bunici nostri sunt desconsiderati de nepoti si vina o purtam tot noi – parintii . Bunici nu mai sunt asculati de nepoti , deact daca au vreu measaj de transmis pe Yfone5 ….dar si in acest caz -utopic- vor fi considerati ,,niste teminati ”…
    Bine ar fi daca am incepe sa ne revizuim noi comportamentul si sa realizam unde si cate ,,cuie ” am batut ….in sufletele parintilor , ale copiilor , ale prietenilor . Lasand cautarile ametitoare de ,,sensuri ” si ..iluminari ” sa incepet sa traim adevarat cu respect pentru viata , pentru traditiile stramosesti care ne-au definit intotdeauna ca neam Romanesc .Daca am incepe sa invatam doar cateva cuvinte magice pentru inceput ..
    ,,Sarut mana ” si ,, Multumesc ” ar fi un inceput bun…..
    O Duminica superba va doresc ….

     
    1. Cu aceeasi minte cu care s-au stricat lucrurile,ele nu se pot si repara.Ca parinti ,oamenii au plantat in constiinta copiilor lor prea multe dezaprecieri,nemultumiri,critici,”profetii” despre viitorul lor nereusit (le-au taiat aripile) etc.,incat fara o schimbare a constiintei celor ce au educat in acest mod,nu ne putem astepta la o reusita in sensul dorit, exprimat de tine.Nici acesti parinti n-au nici o vina;asa au fost si ei educati si,evident, nici nu au constientizat ca au luat ca valori traditii distructive.Numai cand omul va realiza ca educatia prin violenta de orice fel si negarea exuberantei tineresti mutileaza constiinte ,doar atunci isi va schimba metodele si doar atunci cei educati vor avea cu totul alt comportament.In primul rand,cel ce-si ia responsabilitatea de a educa are nevoie de schimbarea din vechile tipare.S-a ajuns la o lume nebune,nebuna pentru ca generatiile tinere au acumulat in ele toata nebunia predecesorilor (acumulare cuantica),multe nonvalori fiind prezentate ca valori (asa cum discutam anterior si despre lecturile oferite copiilor la o varsta frageda si altele de acest gen…).

       
      1. Corect, foarte corect punctul tau de vedere!!! Abia cand se va schimba constiinta la nivel planetar, vom putea simti cu adevarat ca lumea se transforma. Eu sper ca omenirea a pornit pe cale…

         
  4. O poveste care mi-a mers la suflet …Din toata inima , Multumesc !
    Am gasit pe net , si mi-a placut … Va daruiesc si voua cu drag …

    CINE DA LUI ISI DA …CINE FACE LUI ISI FACE !

    Langa un satuc de munte, in hatisuri nepatrunse,
    Un batran, adus de spate, un bordei mic isi facuse.
    Sub un fag cu umbra deasa, din pamant si din nuiele,
    Petrecea in saracie, intre flori si pasarele.

    Far’ de nici-o mangaiere, far’ de nici-un ajutor,
    Rezemat in niste carje, sprijinea al sau picior.
    Chinuit asa, sarmanul, isi ducea al vietii fir,
    Pana cand l-o duce lumea din bordei, la cimitir.

    Uneori, pleca batranul catre satu-n sarbatoare,
    Garbovit, cu traista-n spate, sa cerseasca de mancare,
    Aratandu-si trist durerea prin zicala lui de pace:
    ,,Cine da, lui isi da, cine face, lui isi face’’!

    Il stia de mult tot satul si, la orice sarbatoare,
    Cei cu inima miloasa ii da-n traista de mancare.
    El, atunci, cu voce slaba, multumea, zicand cu pace:
    ,,Cine da, lui isi da, cine face, lui isi face’’!

    Ani in sir trecu de-a randul. Multi de varsta lui s-au stins.
    Insa el, din mila Slavei nu a fost de moarte atins.
    Si, din cand in cand batranul, catre sat pleca, sarmanul,
    Far-asi mai schimba cojocul, carja, tolba si sumanul.

    Inainte lui satenii ii ieseau cu darul lor,
    Ori de cate ori batranul le cerea un ajutor.
    Dupa ce isi lua darul, tuturor zicea cu pace:
    ,,Cine da, lui isi da, cine face, lui isi face’’!

    De-al batranului des strigat, deranjata mult, se pare,
    Intr-o zi, o gospodina, doamna cu un nume mare,
    Vru s-aduca la tacere glasul astui cersetor,
    Ce batea de multa vreme pe la poarta tuturor.

    Repede facu o paine din faina cea mai alba,
    Plamadita cu otrava, si la copt a pus-o-n graba.
    Cum ii dete-aceasta paine, zise-n inima ei moarta:
    – De acuma, stiu eu bine, ca n-o sa mai vii la poarta!

    Cersetorul primi darul, il privi cu bucurie,
    Dar, frumoasa fiind painea, se gandeste s-o mai tie.
    Si-i repeta si cucoanei vorba lui, cu multa pace:
    ,,Cine da, lui isi da, cine face, lui isi face’’!

    Dupa ce colinda satul, se intoarce la bordei
    Si -obosit, se odihneste pe un scaunel de tei.
    Dar nu se-odihneste bine, ca se-arata pe carare,
    Un fecior voinic si-un caine, venind de la vanatoare.

    Obosit si mort de foame si, uitand ca-i de neam mare,
    Cand soseste la coliba, tanarul cu voce tare,
    (nemancat de-o zi intreaga), striga-n culmea disperarii:
    – Mosule, de nu te superi, n-ai ceva de-ale mancarii?

    Caci tot ratacesc de-aseara prin zavoi, cu al meu caine,
    Si nu am gustat nimica, nici macar un colt de paine.
    (stiu ca -atunci cand mergi pe uliti, oamenii, cu multa mila,
    Iti mai pun ceva in tolba, ba si cei ce-o fac in sila!).

    – Cum sa nu? raspunde mosul, -chiar acum am fost in sat,
    Si chiar mama dumitale painea asta, ea mi-a dat.
    Ia-o toata si-o mananca-o, potoleste-ti foamea-n pace;
    ,,Cine da, lui isi da, cine face, lui isi face’’!

    Dupa ce a mancat painea, multumindu-i, a plecat
    Spre conacul boieresc, ce sclipea la el in sat.
    Ajungand acasa, fiul, maica-sa -l imbratiseaza,
    Dar deodata rau ii vine si la fata se crispeaza.

    – Ce-i cu tine (mama-ntreaba) -spune iute, ce-ai mancat?
    Insa el cu vocea slaba, ii raspunde sufocat:
    – Doar atat mancat-am, mama, painea alba si frumoasa
    Ce mi-a dat-o cersetorul, ce-a trecut pe-aici, pe-acasa!

    Un fior de groaza mare, mamei, inima i-o frange,
    Cand isi vede fiul dulce cum, murind, pe pat se stinge.
    Tipa, urla de durere, constiinta nu-i da pace,
    Vrea sa-l scoale iar la viata, dar nimic nu poate face.

    In durere-si vede fapta cea marsava si debila…
    Si -ntelege ca-si ia plata pentru gestul fara mila.
    ………………………………………………………………….
    In urechi ii suna glasul mosului, trecand in pace:
    ,,Cine da, lui isi da, cine face, lui isi face’’!

    (Prelucrare dupa un autor necunoscut) … Va imbratisez cu multa iubire ! :) Sa aveti o zi minunata ! :)

     
  5. Multe talcuri se pot desprinde din aceasta povestioara ,draga Razvan . Iti multumesc . Am sa ma refer doar la doua din ele : Acceptarea si Iubirea Neconditionata. Consider ca prin Acceptarea comportamentului baiatului desi sigur nu era de acord cu el si prin „invaluirea ” baiatului cu Iubire Neconditionata , a reusit Batranul sa-i ” inteteasca ” Scanteia Divina ce doar mai ” palpaia ” in ” carcera ” construita de Ego.

     
    1. Multumesc pentru „identificarea tâlcurilor”… un exercitiu pe care il faci la aproape fiecare poveste pe care o scriu.
      Esti o persoana minunata. :Angel:

       
  6. Este normal și firesc ca sufletul să aibă vesta ,,antiglonț” din lemn,în care intră orice cui, atât timp cât tu crezi că ești deștept, frumos și plin de virtuți în comparație cu oamenii buni doar la aruncat cuie în tine. Viața îți aduce oamenii de care ai nevoie ca să-ți dai jos vesta anti-orice. Ce-ți mai poate face cineva când tu te-ai trezit din somnul identificării cu ideile din mintea ta despre ce și cum ești. Am fost binecuvântată cu oameni care au apăsat pe butoanele pe care le aveam… și poate le mai am când adorm din nou. Nu numai că e imposibil să mai rănești cu ceva pe altcineva, dar e imposibil să te mai scoată din pacea și liniștea ta vreun mai-puțin-conștient care îți arată cum erai și tu altă dată :) Așa se naște compasiunea față de cel care crede că te pune la punct. Da, la punctul lui de vedere contorsionat, căci tot ce vine dintr-o minte strâmbă are nevoie de vindecare cu iubire necondiționată! Întotdeauna am lângă mine oamenii potriviți cu ceea ce sunt cu adevărat, nu cu ceea ce cred eu că aș fi :)

     
  7. am …dat mai departe …:) …poveste cu talc despre ceea ce am vrea sa fim, copii sau adulti, si ceea ce suntem…pana ce intelegem ca primim ceea ce dam…’chemam’ in preajma noastra pe cei care ne sunt necesari pt a ne …vedea cum suntem :)

     
  8. multumesc Razvan,pt. toate scrierile tale,exceptionale…sa ai o zi minunata,linistita si plina de bucurii…copil cu sufletul de aur..P.s.imi doresc ff. mult sa primesc tot ce scrii si File de lumina….MULTUMESC !

     
  9. buna ziua,d-nul Razvan, Am si eu o foarte mare rugaminte :sa-mi trimiteti in continuare,scrierile,documentariile,povestile,tot ce inseamna File de lumina..cred ca am gresit si-am sters ceva.Pt. mine,aceasta pagina,inseamna ff. mult…e un balsam de frumos,iubire,iertare,intelepciune pt. hrana spirituala a sufletului…imi lipseste si ma doare …va rog scrieti, ce trebuie sa fac ,sa le pot primi…va MULTUMESC,anticipat si va doresc tuturor,o zi linistita cu pace si bucurie-n suflet.

     
    1. Stimata doamna Olga,
      Aveti in partea dreapta a acestei pagini un buton rosu „ABONARE NEWSLETTER”
      Dupa ce apasati pe acest buton veti fi directionata catre grupul Yahoo File de Lumina.
      Odata cu inscrierea dvs. in grup veti putea beneficia de articolele noastre zilnice. Dupa ce completati cerintele nu uitati sa apasati pe butonul ambastru „Join”.
      Daca intampinati probleme va rog sa ne contacati.
      O zi minunata!

       
    2. Buna ziua,
      Va rog sa ne trimiteti nr. dvs. de telefon pt. a va ajuta sa va inscrieti.
      Cu respect,
      Razvan Serbu

       
    1. Nu trebuie sa va fie jena. Nu am putut sa va sun imediat, dar v-am cautat acum cateva minute.
      Va voi suna si maine. Sper sa va gasesc in fata computerului ca sa va pot indruma efectiv.
      Cu deosebit respect,
      Razvan

       
    1. Stimata doamna Olga,
      Am verificat si dvs. sunteti membra a grupului Yahoo File de Lumina din iulie anul trecut.
      Va rog sa verificati si in folderul SPAM. Daca gasiti acolo mesajele noastre atunci trebuie sa le selectati si sa apasati pe butonul NOT SPAM.
      Cu respect,
      Razvan

       
  10. D-nul Razvan,cred ca am reusit sa descopar nereusita mea de a ma reabona…motivul este o greseala la prima abonare,in loc de 26 am trecut 25…ma clar, la ID….26 ..am trecut 25…..din aceasta cauza nu pot sa ma abonez, si sa accesez Join …. deci abonam. pt. File de lumina. afost cu ID- gresit..nu stiu ce as putea sa fac.,,pt a primi, scrierile dvs, de suflet,de mangaiere si hrana spirituala.Faptul ca insist si deranjez,ma doare, dar va rog sa ma iertati…MULTUMESC D-NUL RAZVAN, MULTUMESC,FILE DE LUMINA..pt. tot….ascundeti ID-ul, va rog.

     
    1. Stimata doamna, sunteti abonata cu 26, deci este corect.
      Va rog sa raspundeti la telefon. V-am sunat si acum.
      Cu respect,
      Razvan

       

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top