skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Maria cea năpăstuită

 

Soarele blând, al sfârșitului de toamnă, îmi încălzește fața. Hamacul pus între cei doi meri din grădină îmi leagănă, ușor, trupul. O dulce trândăveală, după o zi de muncă, este ruptă din rai. Păsărelele cântă, iar undeva, în depărtare se aude susurul apei. Vața e minunată.
– Ioane! Ioane!, strigă Florica din poartă.
S-a dus liniștea mea. Bang! Bang! Bang! lovește ea cu o țeavă de metal, în stâlpul de la poartă. Zgomotul e înfiorător, parcă vine sfârșitul lumii. Mă grăbesc să o potolesc.
– Stai blând, Floareo! Ce-i? Or venit turcii?
– Ce turci? Ăia de la butic?
– Uff… lasă femeie… nu contează. Spune ce-i zgomotul ăsta? De ce te-ai apucat să-mi dărâmi poarta?
– No… vorbă-i asta? Amu, eu venii la tine, Ioane, și nu știam dacă mă auzi, așa că bătui o țâră la poartă.
– Și mort dacă eram veneam să îți deschid, spun eu încet. Deci, ce s-a întâmplat?
– Ioane, mi-a venit o idee!
– Ăsta e, într-adevăr, un mare eveniment. Ar trebui să-i spun primarului? Poate facem o sărbătoare…
– Ioane! Tu râzi de mine!
– Florico, vorbă mare ai zis. Vezi tu, asta era cât pe ce să fie o idee originală, dar, din păcate, e doar o deducție.
– Ce zici acolo?
– Că ai molfăit în mintea ta, ideile altora.
– Ioane, eşti nebun? Cum de te suportă pământul?
– Mă suporta bine-mersi, până să vii tu pe capul meu.
– Ioane, nu fii rău… zice Florica şi o văd cum se întristează. O iau în braţe şi o sărut pe frunte.
– Ştii că ţin la tine, Floare mică şi gingaşă.
– Da… bine, spune ea îmbunată. Ai o limbă ascuţită, de-mi vine să ţi-o tai.
– Fără violenţă! Au dat şi la televizor…
– Iar începi?
– Nu. Gata, m-am oprit, zic eu râzând. Spune de ce ai venit.
– O știi pe Maria, prietena mea?
– Cine n-o știe pe Maria?
– E tristă.
– Asta nu-i o noutate. Ea e mereu tristă, mereu e îmbufnată și niciodată nu-i place nimic.
– Da, Ioane, asta-i problema.
– Și ce vrei de la mine? Să-mi întunece și mie orizontul?
– Ioane, eu știu că tu ai suflet bun… și minte ai, să dai la tot satul.
– Apoi… dacă vii cu d-astea Florico, știi că eu nu rezist la lingușeli, se chemă că mă șantajezi emoțional.
– Te rog, Ioane. Numai tu poți să o sfătuiești, ce să facă să nu mai pună totul la suflet. Pe mine nu mă ascultă, dar pe tine te va asculta.
– Bine, bine, o să vorbesc cu ea, după Crăciun.
– Ce Crăciun? Vine diseară la tine.
– Diseară? Ai înebunit?
– Da, i-am spus că o aștepți.
– Eu? O să-mi strice wa-ul.
– Dacă-ți strică ceva, plătesc eu Ioane!
– Wa – armonia sufletului, așa zic orientalii, spun eu, cu un aer filozofic.
– Nu poți să vorbești și tu românește, ca toți oamenii? Florica nu mai așteaptă să-i răspund. Îmi aruncă o privire șireată și o ia la fugă pe uliță. Acum nu mai am ce face, o să stau de vorbă cu morocănoasa satului. Seara mea liniștită s-a dus.
Nu trece mult și o văd pe Maria la poartă.
– Intră Marie.
– Bună seara Ioane, răspunde ea, cu capul în pământ.
Mă uit la ea și îi văd hainele negre, elegante, strâns mulate pe un corp superb. Niciodată nu am privit-o cu atenție. Este o femeie foarte frumoasă. Pentru mine și pentru ceilalți, ea a fost mereu Văduva Neagră – aceasta era porecla pe care și-o câștigase prin felul ei de-a fi, chiar dacă nu era văduvă. Nu era niciodată mulțumită și mereu se certa cu toți. Acum o conduc în casă. Ne așezăm pe două scaune, față în față.
– Florica zice că mă vei ajuta.
– O să încerc. Care e problema? Dintr-o dată o văd cum ochii îi prind viață, cum se însuflețește toată și izbucnește.
– Nu mai pot! Toți sunt niște nemernici, niște pungași. Mereu mă fură! O clipă dacă nu sunt atentă, m-au și înșelat. Toți bărbații din sat sunt în cârdășie cu Gheorghe, iar muierile toate au trecut prin patul lui. Viața mea e un iad, nu mai pot trăi așa.
– Stai femeie! Ce te-a apucat? De Gheorghe te-ai despărțit demult. Bărbații nu au nimic cu tine și femeile nu cred că-l simpatizează pe Gheorghe al tău. Ce e în mintea ta?
– Ce să spun? De când m-am despărțit de el, numai necazuri am. De fapt, necazurile au început ceva mai înainte. Atunci când a venit viitura de ne-a luat casa. Totul s-a întâmplat din cauza lui, că eu i-am spus să nu o construim așa aproape de pârâu, dar… domnia sa a zis că știe el mai bine. Apoi, am făcut datorii la bancă, ca să luăm materiale și să ne facem alta. Până la urmă s-a încurcat cu Ana și m-a lăsat singură cu datoriile.
– Viața nu e simplă, zic eu, lăsând-o să se descarce.
– Mereu mă gândesc la ce ar fi putut să fie. Dacă nu-l luam pe Gheorghe de bărbat și cunoșteam un alt fecior mai bun, mai blând și mai cinstit… Apoi, chiar și cu Gheorghe m-aș fi descurcat, dacă nu ar fi făcut casa acolo sau mă gândesc cum ar fi fost, dacă nu m-ar fi înșelat.
– Ce-ți dorești Marie?
– Cel mai mult îmi doresc ca lumea să fie mai bună, mai frumoasă și dușmănia să dispară. Îmi doresc să am o casă mai mare, îmi doresc un soț bun, îmi doresc să nu am rate la bancă, îmi doresc să nu fiu mințită, îmi doresc ca popa să fie un exemplu de cinste și să nu mai vină la mine pentru pomana pe care o bagă el în buzunar, îmi doresc un primar care să nu mintă, îmi doresc o societate mai bună, nu una coruptă și bolnavă ca a noastră, îmi doresc ca medicul să fie medic și nu un șpăgar ordinar, care să te jupoaie, îmi doresc o viață normală și nu haznaua în care nenorociții ăștia ne obligă să trăim.
– Stai! E clar. Nu mai este nevoie să continui, am înțeles.
– Poți să mă ajuți, Ioane? Simt că am nevoie ca cineva să fie de partea mea. Nu mai pot să mă războiesc singură cu toți. Nimeni nu face nimic.
– Te ajut, dar am o mică problemă…
– Care?
– Îl știi pe Ursu?
– Cine este Ursu?
– Ursu este câinele meu. L-am obișnuit să-l scot dimineața la plimbare prin sat. Dacă nu fac asta este morocănos toată ziua. Eu vreau să mă duc dimineața devreme în pădure, ca să culeg o anumită floare. Din această floare se face un ceai ce te întărește. Tu ai nevoie de acest ceai, dar eu nu mă pot duce să culeg floarea, pentru că trebuie să-l plimb pe Ursu.
– Îl plimb eu, dacă vrei, spune Maria.
– Atunci este perfect! Vino mâine dimineață și du-l pe Ursu la plimbare.
Cum s-a făcut dimineață, Maria este la poartă. Îi dau lesa și o las să plece. După câteva ore, când se întoarce, ea mă găsește acasă iar eu îi spun că nu am găsit floarea în pădure și va trebui să repetăm figura și în ziua următoare, doar că acum va trebui să plimbe doi câini, pentru că vecinul mi l-a lăsat pe al lui să-l îngrijesc cât timp este plecat.
Pe măsură ce zilele trec numărul câinilor crește și el. Eu am strâns toate potăile din jumătate de sat și i le-am dat Mariei să-i plimbe. Nu spun ce vacarm și nebunie se iscă atunci când trece ea cu 16 câini în lesă. Apoi, câinii încep să se alerge și să se bată între ei, iar Maria trebuie să-i potolească. De fiecare dată când se întoarce cu ei este epuizată și mă întreabă, cu speranță în glas, dacă am găsit floarea.
Au trecut deja trei săptămâni, de când Maria plimbă câinii dimineața. Astăzi, după ce i-am dat să-i plimbe, am luat-o pe căi ocolite și am ajuns înaintea ei, în celălalt capăt al satului. O aștept aici. Nu trece mult și lătrăturile, schelălăiturile și strigătele ei încep să se audă. Acum o văd cum se luptă să-i despartă pe Ursu și Azor, care s-au încăierat. Ceilalți câini trag în toate direcțiile. Cu chin cu vai, ajunge lângă mine.
– Ioane! Ajută-mă, că astăzi au înebunit mai rău decât de obicei. Eu strig odată la ei și câinii se calmează pe moment.
– Spune tu Marie, cine de cine este legat? Tu de câini sau câinii de tine?
– Păi… eu duc câinii la plimbare, așa că ei sunt legați de mine.
– Bine… cine este stăpânul și cine este sclavul?
– Câinii merg unde vreau eu, așa că eu sunt stăpânul, spune ea nedumerită.
O lovesc rapid peste mână și scapă cele 16 bucăți de sfoară. Câinii pricep că sunt liberi și o iau rapid la fugă, risipindu-se în toate direcțiile. Maria se uită urât la mine.
– Uite ce-ai făcut. Cum îi mai prind acum?
– La ce-ți trebuie câinii? Lasă-i să plece fiecare pe drumul lui. Uite termosul în care am ceaiul din floarea pe care am găsit-o.
– Uff… ce bine! spunea ea, asezându-se lângă mine pe buștean.
– Vezi tu Marie, funiile acelea care țineau câinii sunt la fel și în mintea ta. Fiecare câine este o dorință, sau un gând de neputință. Tu le cari zi de zi pe toate după tine, la fel cum duci acești câini, dintr-o parte în alta a satului. Ți se pare că mintea ta este stăpâna lor, doar pentru că merg odată cu tine. Totuși, atunci când renunți la frânghiile cu care le ții blocate, dorințele și gândurile de nefericire fug din calea ta și se risipesc. Acum, cum te simți fără câini?
– Mult mai liniștită, mai calmă și mai împăcată.
– La fel se simte și mintea ta, dacă dai drumul tuturor acelor dorințe și nu le mai legi de tine.
Văd că Maria înțelege. Se uită la mine cu ochii ei mari și verzi. Acum zâmbește.
– Mulțumesc, Ioane, zice ea. Apoi, Maria se ridică și pleacă veselă pe câmp. O privesc cum se depărtează… şi știu că va fi bine.
Zâmbesc și eu.

Autor text: Răzvan

Comentarii (55)
  1. Asa este si cu povara personala,carata obidit intrun rucsac pe care nu-l dai jos din spate nici cand dormi.Parca ai fi administratorul blocului….Duci in carca toate grijile si responsabilitatile altora fara noima. Vrei si crezi ca lumea toata merge dupa pasul tau,ca fara tine totul s-ar narui.Te bagi nechemat si preiei fara sa ti se ceara, grijile copiilor care vor singuri sa-si rezolve viata in felul si propria perceptie,parintii au imbatranit ,dar numai tu ai raspunsul CORECT la neputintele lor iar rudelor le simti tu angoasele-si acestora le gasesti punctul slab si ai panaceul universal in rucsacul tau…te erijezi in HOMOFACTOTUM pana cand sufletu-ti zdrentuit lasa trupul sa se zvarcoleasca singur in durere suferinta si apoi BOALA…..SI UIMIT ,SINGUR ,DUSMANIT DE TOTI AI TAI te intrebi UNDE AI GRESIT ???

     
    1. HOMOFACTOTUM – excelent
      Intr-adevar de multe ori asa se intampla. Multumesc pentru comentariul plin de miez.
      O zi minunata!

       
    2. :) Ce fain! N-am văzut, până acum, niciun administrator de bloc care să conducă destinele co-locatarilor din propria-i casă. ,,Administratorul” altora este absent din casa lui, căci specialiștii în policalificați sunt ca cizmarii fără cizme, ca frizerii fără freză aranjată, ca și croitorii cu paltonul petecit. Mi-am găsit un motto: nu credința te vindecă, ci tăcerea minții. În ea mă aud și pe mine și pe ceilalți, azi plângând, mâine râzând. În blocul meu este un afiș, l-am văzut acum 3 săptămâni: avem un post vacant de administrator de bloc. Mi-am zis: nu voi candida niciodată pe un asemenea post, prefer să fiu doar o vecină :). PS: comentariul nu este despre adm.,la propriu.

       
    3. Mult Adevar , invizibil pentru multi oameni , contine comentariul tau . Recunostinta si Apreciere . As adauga doar faptul ca cimitirile sunt pline de ” Oameni de Neinlocuit ” (” Homofactotum „cum tare sugestiv ii denumesti ) ce toata Viata lor au stat cu urechea ciulita la „soaptele ” propriului Orgoliu , urmand „pretioasele indicatii ” ale acestuia .

       
  2. Nu toti oamenii simt nevoia sa inteleaga ce se petrece cu ei . cei care au gandul indreptat doar spre ceea ce se petrece in afara lor si asteapta mereu de la altii ,Niciodata nu isi vor gasi Pacea interioara . Rangul unei fiinte in ierarhia realitatii depinde de Gradul ei de Constiinta de Sine …Cat despre mine …Vreau sa ma Bucur de Cea mai Inalta Stare de Fericire ,pentru ca Stiu ca Exista undeva In Interiorul meu …Razvan ,Multumesc ! din Suflet :) ca Existi si ne oferi neconditionat ,,un brat ,, …In cautarile tale te simti mult mai puternic cand Nu Esti Singur ! :)

     
    1. Mulțumesc, Marius! Recomand vizionarea clip-ului, însă comentariul autorului are o valoare mare de adevăr pentru mine: ,,m-am simțit în mod deosebit uimit de felul în care orice lucru în viață se întâmplă pentru restabilirea echilibrului. În acest video am vrut să arăt cum frumusețea în viață nu poate fi apreciată în toată plenitudinea decât prin raportarea la contra-partea sa dezolantă.”

       
  3. E mult adevar in simbolurile acestei povesiri.E greu sa te-mpovarezi cu durerile si nedreptatile vietii, daca esti un om sensibil si-ti trebuie mult curaj sa accepti ce nu poti schimba.Invatam incet-incet din toate si realizam ,poate prea tarziu,ca a trecut viata pe langa noi si nu ne-am bucurat de ea.Felicitari Razvan,mi-a placut mult !

     
    1. Multumesc.
      Mai am multe povesti frumoase.
      In curand, va cunoaste lumina tiparului inca o carte pe care o pregatesc acum.
      O zi minunata!

       
  4. Poate ca dupa ce a slobozit ” cainii ” mintii , Maria a inceput sa strige : Nu-mi pare rau !!!!!!!!!! Va invit sa o ascultam si sa o vedem pe youtube pe Anastasia Lazariuc interpretand minunat melodia „Nu-mi pare rau ” .

     
  5. Draga Razvan din povestea ta am inteles urmatoarele. Domnul Ion este un bun intelegator al sufletelor singure feminine din sat. Florica alearga la el sa o ajute pe prietena ei asa cum poate si ea a fost ajutata de singuraticul domn Ion. Nu chiar singuratic pentru ca macar avea un caine sa il plimbe prin sat intelectual pentru a-si redobandi Wa-ul oriental intr-un sat romanesc si profunzimea ideilor. Deci domnul care traieste din plimbatul cainelui propriu pentru a se regasi pe sine, asculta femeile din sat imbratisandu-le si pupandu-le parinteste pe frunte ziua si se plimba in padure dupa leacuri, din prietenie si dragoste „fratesca” accepta sa o ajute pe frumoasa dar trista si carcotasa Maria. Maria cea aflata in razboi cu toata lumea deoarece a luat si ia niste plase urat intinse de catre oamenii in care avea incredere. Trist dar s-a dovedit ca barbatul pe care il iubea si au hotarat sa construiasca o viata si o casa impreuna a fost un iertat sa imi fie expresia „fute vant”. Din dragoste si incredere in el, ea Maria desi constienta ca nu se construieste casa corect conform mimimei prudentialitati a acceptat si a riscat tot ceea ce avea inclusiv un imprumut la banca pe numele ei fara sa realizeze ca nici macar atat nu a fost in stare Gheorghe sotul ei sa isi asume el, raspunderea unui imprumut pe nume propriu daca tot si-a asumat constructia unei case intr-o zona expusa calamitatilor. Apoi ca Gheorghe cand a dat de necaz si-a luat ce avea intre picioare si a plecat – rezulta ca poate acela era singurul lucru real si capabil sa faca Gheorghe – adica valoarea lui. Sa te lupti cu autoritatile singura luand-o de la minus este greu in conditiile in care simti ca orice barbat din preajma ta este in primul rand ce avea Gheorghe intre picioare nu valori barbatesti precum munca, respectul , capacitatea de a ajuta si a sprijini atat cu mintea cat si cu sufletul o femeie – un om in primul rand – aflata intr-un necaz. Mai ales ca este inca tanara, frumoasa si poate avea si alte calitati …. dar… ca orice femeie fripta de viata vede mai repede ce nu e bine … sau cel putin aparent. In aceasta povestire categoric Maria nu a inteles nimic decat ca e foarte proasta de aceea poate fi si vesela. Dar acum cu cat esti mai prost si mai vesel esti considerat mai spiritual. Daca avea putina stima de sine nu se ducea seara la un barbat singur in casa lui. Daca credea ca un ceai de plante ii rezolva problemele reale insemna ca isi merita soarta si bataia de joc pe care a luat-o mai tarziu cand „spiritualul – guru ” al satului si al femeilor neconsolate Ion – a trimis-o si ea a acceptat sa ii plimbe cainele atat al lui cat si alti ai satului – era in limbaj simplu ” esti atat de proasta ca meriti sa plimbi cainii si nu doar al meu ci si ai satului” . Daca cineva mai avea din sat o minima consideratie pentru ea acum era atat de oficial ca ar face orice pentru a fi bagata in seama chiar si de a se umili public plimband cainele „spiritualului” si al altora. Motivul fiind ceaiul de flori de padure. Cum probabil era rau de rasul lumii si ca sa isi arate muchii creierului „spiritualul” i-a dat o lectie de viata dandu-i una peste maini bineinteles in public – ca sa vada lumea ce inteligent este el cum rezolva problema cu carcotasa satului inchizandu-i gura pentru totdeauna cu un ceai de plante – ea fiind fericita pe campurile din marginea satului, bucuroasa ca a scapat de caini. Umilinta totala – dupa ce din incredere in iubire si oameni care ar fi trebuit sa isi faca datoria omeneste si cu respect de oameni si profesie – acum cand ar fi avut poate nevoie de un umar pe care sa planga si sa o ajute macar cu o vorba buna – a fost umilita crunt in public in fata intregului sat de catre marele „spiritual” – vraciul femeilor.
    Daca povestea asta ai scris-o tu inseamna ca ai un dispret total pentru femei pe care le consideri frumoase dar proaste si cele care au curajul sa fie nemultumite ar trebui umilite public. Trist dar aici eu nu vad nici urma de spiritualitate si respect uman. Oricine poate trece prin suferinte fizice si morale dar asta nu insemna ca trebuie sa iti bati joc de acel om umilidu-l inca o data daca crezi ca esti „spiritual” si „alesul lui Dumnezeu – personificat”. Intelepciunea este sa sti sa il faci pe un om sa fie prezent in realitatea lui si cu respect fata de sine si propriile valori sa il inveti sa mearga mai departe in viata construindu-si zi de zi o viata cu mult mai multa atentie si intelepciune.
    Cum ai scris tu acesta povestire asa se intampla cand mergi la cate un „guru”, ma mir ca personajul tau nu a cerut si foarte multi bani. Asa sunt tratate intradevar femeile care cred ca intelepciunea lumii o regasesc la barbatii singuri sau nu dispusi la a fi „spirituali” conform ultimei mode. Majoritatea domnilor guru sunt foarte disponibili in a trata partile intime si buzunarele sau conturile doamnelor ce au nevoie de „iluminare”. Dar afla ca sunt la randul lor un produs de consum cu eticheta „spiritual”. Asa ca activitatile recomandate de guru fie el masculin fie feminin – se numesc inaltari spirituale si ascensiuni – nu sex de orice fel – si manipulare grosiera.
    Activitati real spirituale se fac in drumetiile montane cu unul sau doi prieteni cand te cufunzi in natura si uiti de toate pentru a te regasi asa cum esti. Cand faci efort si cand singura muzica pe care o asculti este padurea si pasarile si vantul si totul este natural , adevarat si paradoxal gratis.
    O zi la munte pe carari cu rucsacul in spate te apropie de divinitate si de sufletul tau cum nici un alt om nu va sti sa o faca. Daca esti sanatos din toate punctele de vedere si chiar daca nu esti perfect sanatos dar asa consideri te vei ridica din propriile greutati si vei gasi solutii cu oameni competenti si echilibrati care pot real ajuta contra cost serviciu sau a unor intelegeri intre parti. Bunica m-a invatat sa privesc cu atentie in natura sa caut sa vad si sa inteleg ce fac plantele sau animalele cand au o suferinta – cum se manifesta si cum o rezolva – sunt lectii de viata adevarate. Succes cu urmatoarele povestiri – sunt sigura ca fiecare intelege ce vrea dupa cum il duce mintea si experienta, important este cum te simti tu cu tine cand scrii si crezi aceste lucruri – in fond te reprezinta. Cu drag si cu respect.

     
    1. Povestea pe care am scris-o are multe sensuri. Fiind doar proza scurta, nu am detaliat si nu am prezentat si alte personaje ce nu intervin in poveste.
      Nu stiu de unde ai inteles ca Ion este un guru, sau ca traieste singur, si nu este casatorit? Nicaieri aceste lucruri nu au fost spuse de mine.
      In relatia dintre Maria si Gheorghe ai tras concluzii ascultand doar varianta ei. Poate si Gheorghe ar avea ceva de spus, dar nefiind un personaj care sa interactioneze direct in structura povestii nu i-am dat cuvantul. Vrei sa-l pun, la sfarsit, pe Gheorghe sa se intalneasca cu Ion si sa-i spuna varianta lui asupra relatiei dintre el si Maria? Pot sa o fac, dar nu are importanta, decat poate pentru stabilirea adevarului. Totusi, pe mine m-a interesat strict cum vede Maria lumea, nu cum o vede Gheorghe sau ceilalti.
      Pe de alta parte, a plimba cainii prin sat nu mi se pare ceva umilitor, atunci cand vrei sa ajuti pe cineva care se zbate pentru problemele tale.
      „Deci domnul care traieste din plimbatul cainelui propriu pentru a se regasi pe sine, asculta femeile din sat imbratisandu-le si pupandu-le parinteste pe frunte ziua si se plimba in padure dupa leacuri, din prietenie si dragoste “fratesca” accepta sa o ajute pe frumoasa dar trista si carcotasa Maria.” – imi pare rau ca vezi asa lucrurile, intrucat in poveste nu se spune nicaieri asa ceva, nu se face referire la meseria lui Ion, si daca ti se pare atat de absurd sa ajuti frateste (fara ghilimele) pe cineva, atunci eu nu mai am cuvinte. Pe de alta parte, intre el si Florica se vede o relatie de prietenie, caracteristic umana, in care se rade, se glumeste, cel care are mai multa cultura incearca sa-l intepe pe celalalt, dar nici Florica nu se lasa, trimitand-o pe capul lui Ion pe Maria, chiar daca stia ca el nu ar fi de acord.
      Restul comentariului tau este in acelasi ton…
      Sincer, imi pare rau ca asta ai inteles din aceasta povestire. Se pare, ca majoritatea celorlalti cititori au inteles ca este vorba despre modul in care iti controlezi franghiile de care trag in toate directiile cainii din mintea omului.

       
  6. Nota si asa ca exercitiu exact in aceeasi forma fa-l pe Ion ce napastuit – daca crezi ca vre-o data un barbat capata intelepciune plimband cainii si citeste si vezi daca vei gasi vre-o forma de spiritualitate in sfatul si comportamentul Mariei fata de Ion. Cu respect.
    Cartile si citatele si snoavele de intelepciune sunt neutre ele atacandu-l pe fata fata in fata cu sine si propriul comportament acolo unde este cazul – Pacala nu a fost prost – a fost istet subliniind prostiile oamneilor care nu aveau nici o legatura cu umanitatea ci cu prostia omeneasca si efectele ei in viata fiecaruia indiferent daca este sarac sau bogat . Saracia nu este un defect deact daca este insotita de prostie si nestiinta. Uneori saracia te invata sa te pretuiesti la adevarat valoare si sa te ridici din nimic – tu dai valoare lucrurilor nu ele tie. Din pacate acum haina si gadgetul il face pe om – nu cine este el de fapt , ce stie sa faca, la ce este util. Cu drag iti doresc ca atunci cand scrii sa te pui si in papucii personajelor tale nu de alta dar cartile au un public variat si de obicei femeile cumpara mai multe carti decat barbatii si vei avea mare succes daca ele se simt iubite si respectate prin povestirile tale. Este o parere. Cu drag si cu respect.

     
    1. Sincer, nu are nicio legatura una cu alta. Ce legatura are Maria cu femeile in general? In locul ei in poveste putea sa fie Gigel sau Ionel.
      Daca din intamplare personajul ce plimba cainii este o femeie tragem concluzia ca autorul nu respecta femeile… e mai mult decat exagerat si absurd.
      Citeste cartea pe care am scris-o „Trepte spre cer”. Vei gasi acolo o poveste „Suflet de mama” si dupa aceea mai vorbim daca am reusit sau nu sa descriu ce simte o mama – si asta din prisma faptului ca eu nu am cum sa fiu vreodata in aceasta postura.
      O zi frumoasa sa ai!

       
  7. Draga Razvan, te rog sa o scuzi pe nepoata mea. Uneori rabufneste si isi varsa frustrarile asupra tuturor, fara deosebire.
    Imi pare rau sa descopar ca din pacate nu mai aplica nimic din toate lucrurile bune pe care pretinde ca le-a invatat de la mine.
    Si in viitor pentru a evita eventualele „ofense” la adresa cuiva, poate e mai bine ca personajele povestirilor tale sa se numeasca X, Y si Z (asexuate, atemporale, apolitice etc.). Si sa te rezumi la relatari obiective ale faptelor acestora („X s-a dus la Y”, nu „X a simtit nevoia sa de duca la Y” sau „X a crezut/a sperat ca il poate ajuta pe Y daca se duce la el”). Deci te rog, fara relatari subiective, da?
    In incheiere promit sa revin cu alte sfaturi si vorbe de duh prin intermediul nepoatei mele. Poate asa o sa inveti si tu sa nu mai fi atat de misogin si o sa stii cum sa scrii corect povestirile din urmatoarele tale carti.
    O zi frumoasa si tie!
    Bunica Luizei

     
  8. O voi citi dar cred ca vrei pareri obiective asa cum le simte fiecare. Daca vrei sa iti scriu si eu bravo, foarte frumos, emotionant ar insemna ca nu te respect doar te flatez ca suna bine. Mai bine comentez si daca e ceva bun din ce spun eu referitor la temele tale e ok, daca nu e bun din punctul tau de vedere sau al altora – iarasi e ok pentru ca este doar o parere a altui om care poate chiar nu conteza dar i-ai permis sa se manifeste. Am invatat conducandu-mi firma ca cei mai adevarati oameni au fost cei cu care am avut divergente de opinii pentru ca am invatat de la ei sa imi largesc orizonturile de opine si sa adresez pe limba fiecaruia cand doresc sa comunic ceva. Asa am invatat multe de la oameni si am putut la randul meu sa le las si eu ceva care in unele situatii de viata sau de afaceri le-au folosit. La un moment dat nu conteaza cine are dreptate ci ceea ce se intampla bine pentru fiecare si se ragaseste in el pe el prin povestile altuia cat si participarea la scopul comun. Si asta il face sa fie mai atent la sine la ce face si care sunt consecintele in propria viata si a celor apropiati. Succes maxim si te rog sa ma scuzi daca am alte pareri pe care mi le argumentez. Cu respect si cu drag.

     
    1. Evident ca vreau pareri subiective, asa cum le vede fiecare, pentru ca eu cred ca nimeni nu poate vedea obiectiv nimic.
      Odata ce este trecut prin filtrul propriu prin mintea si inima cuiva, un lucru obiectiv devine subiectiv prin definitie.
      Cu cat sunt mai multe puncte de vedere si cu cat sunt mai variate eu pot sa-mi dau seama unde gresesc si unde trebuie sa ma corectez – invat de la oricine, fara nicio problema.
      Nu este nevoie sa te scuzi pentru nimic, in niciun caz pentru parerile tale.
      Sa ai o zi minunata!

       
  9. Stimate „domn” care te ascunzi sub denumirea de „Bunica Luizei” din considerente de respect personal pe care nu le ai, comportamentul tau mi se pare infantil. Nu ti s-a adresat nimeni si intri in discutii la fel de important ca o musca in supa fierbinte. Daca ai o parere in calitate de comentator fa-o asumandu-ti numele si parerea – restul este cabotin. Si daca aveai bunul simt sa citesti comentariile ai fi observat ca fiecare isi argumenteaza parerea. Nu cred ca Razvan si-a propus sa fie pupat in partea dorsala de cate ori supune un text comentariilor. Din contra cred ca vrea opinia fiecaruia si se pare ca avem loc indiferent ce parere avem atat timp cat ne respectam reciproc si aducem argumente. Daca era un site de idioti si pupincuristi nu imi pierdeam timpul ca sunt destule asemenea site-uri de cazuti in cap. Cred ca este un site adresat in primul rand oamenilor inteligenti care au o parere si au curajul sa si-o manifeste. Mai mult sau mai putin spiritual in acceptiunea moderna cred ca primeaza bunul simt. Asa ca daca ai cea mai mica urma de respect fata de tine scrie cu numele tau si parerea ta. De obicei imi inchid textele cu cuvintele „cu respect” – in acest caz nu am pe cine.

     
    1. Stimata doamna Luiza
      De ceva timp , nu am mai intervenit cu comentarii pe acest site, dar va asigur ca le-am citit pe toate , pana azi, limitandu-ma doar a lua note personale. Am inteles , de cand am intrat in familia „Filelor de Lumina” si de cand va citesc si comentariile dvs. ca ati trecut prin multe necazuri si frustrari . Aveti , mai mereu o stare de nemultumire fata de societate, fata de oameni (unii…) fata de barbate ( mai ales…) Aveti o educatie deosebita , la care au contribuit parintii, bunicii, scolile absovite si mai ales viata, dar din pacate nu prea ati reusit sa va eliberati de urmarile acelor intamplari care v-au necajit.. Cineva …m-a invatat cand eram tanar absolvent si proaspat angajat , sa fac tot posibilul ca la iesirea pe poarta institutiei , in care lucrez, sa las acolo toate supararile si frustrarile , senzatiile de osteneala, etc, stari care imi inegurau privirea , sufletul…iar pe strada, in mijlocul de transport, la sosirea acasa sa zambesc . sa vorbesc calm si cu bucurie in glas. Poate nu am reusit in toate situatiile, dar in general am cautat sa ma tin de acest sfat … si sa stiti ca mi-a prins bine, si inca imi prinde. Frustrarile mele nu trebuie sa se rasfranga asupra celor din jur. Am spus poate prea multe si nu neaparat ca toate vi s-ar potrivi dvs. dar oricum azi ati cam luat-o pe alaturi, cu niste expresii mai neaose ( ca sa nu zic altfel…) , iar daca ar trebui sa va citez …tot ce se comenteaza pe acest site, trebuie luate simplu …ca niste pareri personale si nu ca niste obligatii si mai ales ca niste afronturi…In speranta ca m-ati inteles , va doresc sa aveti liniste si bucuri in viata urmatoare , iar daca considerati ca v-am jignit cu ceva , imi cer sincer scuze ! In rest numai de bine dvs. si celorlanti cititori ai acestui minunat site!

       
    2. Doamna Luiza, va scriu pentru ca nu doresc ca pentru ironiile mele sa improscati cu invective alte persoane.
      Da, eu mi-am arogat rolul „Bunica Luizei” si nu pentru a „face misto” ci pentru ca umorul mi se pare o unealta foarte inteligenta pentru a atrage atentia asupra aspectelor deranjante. Poate de aceea e si cel mai greu de inteles.
      Si credeti-ma ca am ales acest rol nu pentru a-l caricaturiza (o respect pe bunica dumneavoastra) ci pentru ca am considerat ca „vocea constiintei”, greierasul lui Pinocchio, vocea pe care pretindeti ca o respectati cel mai mult, v-ar putea semnala faptul ca tocmai dumneavoastra incalcati toate sfaturile pe care pretindeti ca le-ati primit si pe care le tot propovaduiti.
      Deci, cu scuzele de rigoare ca am fost inteles gresit, comentariile Bunicii Luizei se doresc a fi chiar… Oglinda pusa in fata Mariei cea napastuita.
      Am facut astfel apel la simtul duneavoastra intelectual si imi doresc din tot sufletul sa nu ma fi inselat.
      Cu multa dragoste si umor, Clement.
      PS: si va rog eu, mai zambiti din cand in cand. E atat de bine si va sta atat de frumos cand zambiti!

       
  10. Draga domnule Gabriel fiecare dintre noi scrie si comenteaza asa cum stie , simte sau are ceva de spus si mai ales curajul. Poate defectul vietii mele este ca privesc moneda vietii pe ambele fete si asta m-a ajutat sa ma mentin echilibrata in realitate. Si mai ales sa nu ma mint pe mine. Cand am facut-o am luat o mare plasa. Dupa cum ati remarcat am intradevar un cui pe cei ce prostesc oamenii ca” vor fi si vor ajunge”,,,,, pe bani multi … si de fapt nu fac decat sa ii pacalesca si sa ii manipuleze in detrimentul lor si al vietii reale care poate ar fi avut o alta conjunctura. Nu am nimic cu masculinitatea si nici cu barbatii in general dar in particular pe situatii concrete da. De doua mii de ani barbatii considera ca stiu si au dreptate sau ultimul cuvant – dar de doua mii de ori se insala si istoria a demonstrat acest lucru. In toate speciile viata si rolul ambelor sexe in privinta drepturilor si obligatiilor fata de viata si perpetuarea si cresterea speciei este echilibrat. Nici unul nu este dominant iar impreuna sunt armoniosi. Nu voi fi niciodata de acord ca un barbat sa umileasca o femeie pe principiu ca este barbat si are in mintea lui dreptate. Daca fiecare ne respectam intre noi si ne indeplinim rolurile pe care ni le-a dat viata si nasterea asumandu-ne responsabilitatile faptelor noaste fara a considera mai indreptatiti sa calcam in fata semenului nostru – cred ca fiecare avem infinite lucruri de facut si singuri si in comun ca sa nu ne plictisim cat traim. Din totdeauna femeile au vrut sa stie ce este in mintea unui barbat dar si barbatii ce este in mintea unei femei – si intotdeuna amandoi fiind supusi timpului si vietii si-au schimbatat mereu ideile – asa ca daca vrem sa traim in armonie ne limitam la ceea ce se intampla zilnic. Suntem fiecare supusi timpului , societatii, propriilor framantari asa ca ne dorim sa putem colabora cu cel de langa noi pentru a ne bucura de viata – nu sa ne ciocnim inutil in orgolii si neputinte. Daca un barbat nu isi poate manifesta barbatia intre ai lui – isi manifesta furia pe cea de acasa care le are si ea pe ale ei proprii. Daca mai intervin si prietenii sa mai cante ceva fals la ureche …. sau vre-un, vre-o terta persoana ………
    Ceea ce scriu nu sunt pentru a supara pe cineva dar nici de a gadila in urechi. Sunt parerile mele care sunt supuse comentariilor libere sau sunt dedicate punctual unei persoane. Viata mea nu trebuie sa fie lapte si miere – ma bucur ca este viata mea cu experientele mele. Cunosc o familie la care cand merg in vizita el este lapte si miere, el le stie pe toate, el raspunde si cand o intreb pe ea cate ceva ca sa nu se obosesca sa gandeasca. Daca indrazneste sa il contrazica sau sa aiba alta parere din ochii lui blanzi tasnesc flacari si buzele devin o linie. Ea pune ochii in pamant si isi cere scuze. Sunt o familie de drept credinciosi care nu lipsesc in nici o dumninica de la slujba iar in dormitorul lor au zeci de icoane. Au impreuna doi copii acum mari care au plecat cat mai departe de familie in alte tari nu atat pentru bani cat pentru ca ii stiu ca de-abia ii mai puteau suporta. Cum se spune” in fara-i vopsit gardul – inauntru leopardul”. Cand eu am divortat m-au facut amandoi cu ou si cu otet ca n-am respectat credinta, ca nu am fost supusa barbatului, ca trebuia sa indur orice numai sa nu stric averea familiei – adica casa si bunurile acumulate, ca ce va spune lumea, ca am pacatuit , ca…….. . Dupa doi ani cand copii le-au plecat, le-au scris cat de mult ii urasc si cat de fatarnici sunt cu ei si ca viata lor reala este un iad. Mi-au scris si mie ca ma respecta ca sunt eu insami si mi-am asumat viata si respectul de sine cu toate consecintele. Amicii mei sunt acum asa cum de fapt au ascuns – doi oameni care se urasc si isi fac viata un cosmar in fiecare zi cu toate aberatiile care si le fac zilnic. Pe el l-am vazut cum sta cu biblia pe masa si cu cureua cu care o bate pe ea in mana cealalta. Bineinteles ca avea luate si vre-o doua pahare de curaj. Ea tremurand de ura ii reprosa ceva asteptand cureaua pe spinare – dar sunt un cuplu crestin ortodox nedespartit in care sotul este capu-la familie. Multe femei au indurat umilinte pentru a pastra o familie si de a-si creste copii intr-o familie aparent organizata in care au muncit si si-au dedicat toata sanatatea. Nu au fost nici iubite, nici respectate iar credintele religioase impuse le-au luat si sperantele sau singura ramasa a fost ca poate pe lumea cealalta o sa fie mai bine. Draga domn pentru mine viata este acum, aici si asta conteaza. Trecutul face parte din mine si ceea ce sunt azi este rezultatul a ceea ce am trait pana ieri cu bune si mai putin bune intr-o lume reala nu imaginara. Indiferent de greutati, suisuri si coborasuri viata mea este frumoasa chiar si cand ma enervez si injur din tot sufletul pe cineva. O fac tare, privindu-l in ochi ca sa inteleaga clar cui ma adresez. Ma simt intrega ca pot trai toate sentimentele si stiu sa ma controlez pe mine in asa fel incat sa imi asum consecintele gandurilor, faptelor si cuvintelor mele. Pot sa iti spun te iubesc sau pot sa te trimit la plimbare asumandu-mi. Asa ca stimate domn indiferent de sex si de pareri diferite suntem sanatosi la minte si autentici si e bine sa ramanem asa. Deoarece va respect linistea, calmul, parerile si bunul simt v-am raspuns atat de mult. Sunt sigura ca sunt multe cititoare care au pareri dar nu au curajul sa le manifeste nici macar sub anonimat. Mi se intampla si la discutii de afaceri si la diferite seminarii la care particip sa constat acest lucru. Femeile spun ce vor barbatii sa auda nu ceea ce au de fapt de spus. Aceasta este „normalitatea”. Minciunile ne-au adus la nivelul in care cu greu ne mai intelegem pentru ca una dorim real si alta spunem – asa ca ne mintim singuri ca este bine cand de fapt suntem fiecare bombe cu ceas. Adevarul vindeca, adevarul ne insanatoseste din toate punctele de vedere. Curajul de ne accepta pe noi asa cum suntem cu parerile noastre, cu calitatile si defectele noastre si mai ales cu visele noastre – asa inseamna comunicare si respect. Si poate daca toti am avea curajul sa ne privim in oglinda si sa luam decizii chiar si dureroase ne-am regasi pe noi si stima de sine – si viata noastra se va schimba cu adevarat in bine – nu pentru ca o spunem din gura sau in scris de dragul site-ului sau al modei – ci pentru ca acesta este adevarul pe care il traim plenar fiind noi insine – barbat sau femeie. In natura sunt de la sine intelese aceste lucruri – noi oamenii nu le vedem si nu le respectam – asa ca…..pretuim orice dar nu pe noi insine si unicitatea fiecaruia. Va felicit daca dumneavoastra aveti o viata si o familie cu adevarat frumoase si sunteti impreuna fericiti . Insemna ca se poate si oricand cu cateva retusuri fiecare dintre noi ceilalti ne putem bucura de asa ceva in viata noastra actuala. Si eu si dumneavoastra suntem parti din acesta lume necesare prin felul nostru de a fi. Daca si pentru altii suntem solutii … si daca le impartasim si altora experienta noastra … poate …. va fi mai bine…in fond toata viata invatam cate ceva … dar asta ne dorim sa fim fericiti sincer indiferent de varsta pe care o avem in fiecare zi. Cu drag si cu respect

     
  11. Doamna Luiza, nu v-am mai citit din vacanta de vara, insa constat ca nu am pierdut nimic. Ati ramas cu aceleasi frustrari, nclestata in ura fata de fostul sot, barbati… etc.
    Povestioara v-a deranjat pt ca adevarul deranjeaza, dar pe dvs va deranjeaza cam orice pt ca in orice situatie va rezativati ranile trecutului si nu vreti sa dati drumul `cainilor”. Nu va ganditi cxa prin comentariile pe care le faceti va desconsiderati si va umiliti singura? Nu vreau sa fiu rea, insa chiar dvs ziceati ca aveti de invatat de la cei care va critica. Nu tb sa luati ca pe critici ce vi se spune aici, ci ca dovezi pure de iubire, asa cum si Ion a pus.o pe Maria sa plimbe cainii din iubire, pt ca avea sa.i dea o lectie, iar nu ca sa o umileasca. Maria a putut zambi la final pt ca a inteles lectia lui Ion si nu de saraca cu dunul ce este…
    Cred ca toata lumea a inteles povestioara in sensul asta, doar dvs i.ati dat alte conotatii.nu e gresit nici asa, e doar un alt punct de vedere, f surprinzator.
    Va doresc multa iubire, mai ales de sine….

     
  12. Buna dimineata.
    La discutiile aparute intre d-na Luiza si alti comentatori imi permit sa intervin sau sa adaug si eu in comentariu care nu doreste sa arate ca as partini pe careva ci,chiar asa,sa -mi spun parerea despre anumite aspecte atinse in unele din aceste comentarii.
    In anumite aspecte ii dau dreptate d-nei Luiza si in alte aspecte nu consider sanatos sa etichetati anumite sentimente de frustrare drept ura.
    Voi continua prin a va spune ca,da,eu am inteles ca fiecare percepe viata personala,si viata in general,dupa nivelul de constiinta al fiecaruia.Dar vremurile pe care le traim cu totii acum sunt cumva diferite si se evidentiaza in mod deosebit prin dezvaluirea necesara a situatiei femeii in lume,nu numai la noi.Si cine gandeste ca nu este o situatie grava afirmandu-se ca s-a adus starea femeii la un nivel inadmisibil,il sfatuiesc sa caute informatii si pe internet si prin librarii.In cercurile academice,sociologi,psihologi,diferiti analisti recunosc ca situatia actuala o dezavantajeaza pe femeie la cote,dupa cum spuneam,inadisibile.Pot sa va indic aici cate ceva de unde puteti afla ca vorbesc despre situatii corecte.Site-ul acesta are inclinatii spirituale,deci unii din dvs.sunt la curent cu interviurile luil Drunvalo Melchizedek,care nu numai odata face afirmatia ca patriarhatul mentinut de prea multa vreme,excesiv de mult a dus lumea la situatia de acum.Apoi va recomnad si cateva lucrari scrise care vorbesc despre starea actuala care abunda in a arata ca barbatii,la general,nu mai au capacitatea de a-si asuma rasponsabilitatea care i-o atribuie societatea si colectivul,sau familia din care face parte.Cititi va rog cartea:”Rege,razboinic,magician,amant”,cu subtitlul „Redescopera arhetipurile masculine”,scrisa de Robert Moore si Douglas Gilette.In ce priveste sistemele religioase care au tendinta agresiva de a subestima femeia ,aceasta ducand de atatea veacuri la situatia ca in multe cazuri barbatii sa se considere superiori femeii si atoate stiutori ,plus abuzivi fizic si verbal.informatii gasiti cate vreti si in literatura si pe internet.Pentru mine este uimitor cum s-a ajuns in sec 21 si inca se mentine concepte primitive ca femeia este inferioara barbatului si tratata ca atare.Recent am citit cartea lui Richard Dawkins :”Dumnezeu,o amagire”,care dincolo de tema principala a cartii pe care nu o ating aici,dezvaluie unele aspecte depre personalitati cunoscute in lume din cercuri religioase,care-si permit sa faca afirmatii de genul:”odata ce femeia s-a casatorit,barbatul ei ii este sef.Punct”.Si asta se intampla in sec 21 !
    Dar nu vreau sa dau impresia ca sunt o persoana ce considera ca toti barbatii mentin astfel de concepte.Nu.Sunt constienta ca sunt destui oameni,barbati sau femei,care si-au inaltat constiinta pana la a sti si a fi convinsi ca suntem cu totii egali,fie barbat,fie femeie.Si in viata aceste doua aspecte trebuie sa se completeze,sa-si imbunatateasca convietuirea apreciindu-se corect unul pe altul.
    Spuneam la inceput ca nu sunt de acord cu folosirea acestor expresii dure despre frustrarile pe care cineva si le exprima poate ceva mai mult decat altii.URA.De ce sa considerati neaparat ca este vorba de ura,cand peste tot pomeniti despre iubire.Ura este un sentiment puternic si distrugator.A-ti impartasi altora oful,chiar cu un oarecare gram de venin nu trebuie considerat a fi ura.Eu am trait ceva vreme in State si am fost extrem de neplacut surprinsa sa observ obiceiul comun in exprimarea americanilor de a folosi la orice :I hate you,I hate you”.Sa folosesti asa niste expresii puternice nu este sanatos.
    D-na Luiza are dreptate in unele aspecte. Sunt multe femei care au cate ceva de spus ,dar obisnuinta de a te ascunde si de a-ti ascunde simtirile este prevalent in societatile cele mai dezvoltate si unde s-a ajuns a se da dreptate femeilor,s-au gasit destule voci,chiar in randul femeilor sa vocifereze si sa-si exprime dezacordul.Ce am realizat eu in viata este ca de multe ori femeile se comporta mai urat una cu alta decat intalnesti in relatiile diintre barbati.Si acest aspect este urat.
    Dar….ma scuzati pentru ca mi-am permis sa scriu asa mult si doresc ca fiecare sa inteleaga corect ce am vrut eu sa exprim aici.
    Un sfarsit de sapataman frumos si placut tuturor,Sefora

     
    1. De acord cu ce spui in general draga Sefora despre relatiile patriarhale curente, ce definesc in fond actuala stare de lucruri planetara. Sa stii insa ca daca vrei sa vezi situatia in ansamblu nu a fost intotdeauna asa. Acum multe zeci de mii de ani s-a incheiat un ciclu, ca si cel ce se incheie acum, in care femeile detineau suprematia ! Femeile au detinut pueterea atunci mult timp pana au adus situatia la o criza la fel ca si cea de acum … Au abuzat de putere si s-a ajuns in crzia.
      Vezi tu, universul este programat sa se miste in cicluri alternative, care se succed pe o spirala ascendenta, fiecare ciclu al spiralei repetand circumstantele precedente doar ca la un alt nivel. Deci dupa acest ciclu patriarhal ce se incheie acum, si care apropo a influentat toate religiile lumii toate fiiind evident dominate de inferioritatea femeii si suprematia barbatului :), urmeaza unul al naibii de lung (asa ca bucura-te :)) in care femeile vor detine suprematia … doar ca asta se va intampla in dimensiunea a 4-a in care intram in urmatorii 20-30 ani. Femeile vor detine deci controlul pana cand cand vor abuza din nou de el, se va ajunge la criza, vor pierde controlul ce va fi preluat de barbati ce vor porni un nou ciclu si tot asa. Desigur ca fiind pe un nivel mai inalt n-o sa ne mai dam in cap unii altora ca acum ci va fi mai degraba bazat pe opinii divergente, rezistenta pasiva a barbatilor, etc.
      Oricum, parfum de trandafiri fata de ce-i acum :)

       
      1. Pertinent, punct de vedere.
        Felicitari.
        Insa, nu fericiti pe nimeni. caci nu se stie in ce corp se vor incarna.
        Eu am auzit ca multe femei de acum, se vor incarna in barbati, in epoca matriarhatului.
        Sa fie unele suflete, etern autocondamnate?….Tot, pe dos?
        Pfffff…..

         
        1. … adica dupa ce fetele le-au mancat „ficatii” bietilor barbati viata dupa viata, sa nu incerce si ele sa vada cum este de partea celalalta, daca se incarneaza ca barbati?? Bine ca a fost bagat mecanismul acesta de echilibrare a cauzei cu efectul in structura universala, altfel se termina de mult cu incarnarile ca barbat pe planetuta asta… :) Asa macar dupa ce te-ai amuzat cateva vieti ca diva ducandu-i la sinucidere pe cativa purtatori nefericiti de pantaloni, iti mai vine si tie randul la o incarnare ca barbat sa vezi cum este, chiar daca nu vrei … :) Glumeam..

           
          1. Bine că ni s-a șters memoria a ceea ce am fost și am făcut… mai avem o șansă să ne iubim și să reparăm ce-am stricat :) Nu glumeam :) Salutările mele calde!

             
  13. Doamna Veronica desi mesajul dumneavoastra imi este adresat direct prefer sa nu va raspund deoarece – o sa va raspund diplomatic – nu inteleg ce doriti de fapt. Asta ca sa nu va raspund ce cred vis- a -vis de afirmatile dvs. Eu totusi cred si sper in continuare ca femeile sunt inteligente inainte de a fi iubitoare.

     
    1. A sustine ca femeile sunt inteligente, inainte de a fi iubitoare, este sinonim cu a pune carul, in fata boilor.
      Nu exista inteligenta la a carei baza sa nu stea iubirea. In sensul de inteligenta pozitiva, daca imi este permis sa ma exprim asa.
      Caci, exista si inteligenta negativa.
      Aceea in care carul, este inaintea boilor. Si pe care unii, o numesc diplomatie.

       
  14. Domnule Clement intotdeuna circul e bine sa aiba si clovni. Acei actori aparent anonimi care ne fac sa radem si au si ei rostul lor in spectacol. Unii artisti fac dresura, altii sar la trapez si circul este un spectacol complet cu fiecare. Daca va place rolul clovnului care le stie pe toate si se baga peste tot este o optiune personala. Lumea aplauda. Nu stiu la ce este necesar un clovn in programul celorlati dar la circ merge. Si intotdeuna vor fi aplaudaci. Circul a castigat oricum. Clovnul nu isi asuma riscurile si raspunderea celorlati el doar apare ca musca in supa si e convins personal ca este util. Si asa fiecare se bucura de proprii papuci, cand se face schimb nu prea mai e bine – clovn poate fi oricine oricand cu putina ironie si bataie de joc si sub aspectul anonimatului sunt o multime azi de incurca lume in toate domeniile asa ca…. Succes in noua cariera.

     
    1. Doamna Luiza, multumesc de urari. Eu as incerca noua cariera de clovn ca-mi place sa fac lumea macar sa zambeasca, dar inteleg ca nu prea-mi iese. Dumneavoastra, de exemplu, v-ati suparat. Si oricum inteleg ca nu prea apreciati tipul acesta de glume. Sau altele.
      Dar dumneavoastra mai radeti vreodata???
      Cu multe, foarte multe zambete, Clement.

       
  15. Domnule Clement noi am mai avut dialoguri in care am si zambit si au fost jocuri de cuvinte inteligente. De data asta a fost o ofensa la adresa mea si desi pe dvs. credeam ca va respect – prin ceea ce ati gandit si cum ati procedat…. Am experienta lucrului si distractiilor cu oameni. Si sa stiiti ca imi place sa rad cu gura pana la urechi si apeciez jocurile de cuvinte intepatoare si chiar ironia fina – ceea ce se numeste umor intelectual – dar cand se trece pe anonimat – am un dispret total nu din aroganta ci din respectul meu de sine. Eu scriu si comentez pe numele meu ca o forma de respect fata de toata lumea si consider ca si cei ce comenteaza o fac sau macar isi dau un pseudonim. Sunt „o tipa de viata” si pe vremea cand aveam firma eram „o sefa cool” si acum sunt dar nu rad ca August prostul din orice. Iti doresc multa sanatate si bucurii.

     
  16. Haideti sa facem putina lumina in ceea ce-i priveste pe ”napastuiti”…..
    De-acord?…..caci napastuitii astia, isi fac o glorie, din durerea si suferinta asupra carora cred ei, ca au exclusivitate de observatie, in lumea asta. Cand de fapt, ei le-ntretin. Si le creeaza.
    ”Napastuitii”, nu sufera deloc, pentru ca trec prin vreun eveniment trist sau dureros, ori ca observa ei nu stiu ce durere de nevindecat, in lume.
    Nu.
    Ei traiesc acele evenimente, doar pentru ca au ales suferinta ca pe starea lor fireasca. Inconstient.
    Sesizati mecanismul?….Ei atrag ” ceea ce nu le place”, dupa care isi pun fustele-n cap, ca nu stiu ce suferinta au descoperit ei in lume.
    Suferinta care este astazi in lume, reprezinta cumulul acestor constiinte de napastuiiti, in lucru.
    Sunt dependenti de suferinta si viata le-o va darui cu generozitate.
    Este imposibil sa intervii.
    Nu poti face nimic ca sa-i ajuti. Acestor oameni, fara ca ei sa constientizeze acest lucru, le place sa sufere. Repet. fara sa constientizeze.
    Vor nega la infinit, ca asa este, cand de fapt nu si-ar schimba chinul cu nimic altceva. Pentru ei, suferinta reprezinta o hrana. Pana cand?. Doar ei hotarasc acest lucru.
    Aceasta complacere, in suferinta, ii fac sa se agate de lume, pentru a se simti in siguranta. De lucruri exterioare lor, adica. Chiar daca este extrem de dureros, ei se consoleaza cu ILUZIA, ca ceva din exterior, i-ar putea ajuta. N-au nici o treaba cu notiunea de ” interior”.
    Este o dependenta psihica si celulara , de starea de suferinta.
    Celulele corpului lor, sunt dependente de o anumita substanta care poarta informatia suferintei.
    iar creierul, care da comanda secretiei acestei substante, va face pe naiba-n patru s-o administreze.
    Este ceva mai complex, fenomenul, insa in mare cam despre asta este vorba.
    Doar ”avantajul majoritatii” acestui tip de constiinte personale, face ca in lume, sa apara discriminari si disensiuni. Razboaie intre ideologii, rase, credinte si religii.
    Constiinta globala, este formata din constiinte personale.
    Asa cum corpul, este format din constiinte celulare.
    Nu astfel de oameni sunt cei cu-adevarat chinuiti. Ci cei a caror constiinta, n-are de-a face cu exteriorul. Ori are dea face prea putin.
    Acest gen de oameni, tac. Can-canul este pentru ei, un spectacol prost.
    Si daca tac, ce fac?…..Ce face orice celula sanatoasa intr-un organism.
    Intretine viata.

     
  17. Consider umorul o dovada de inteligenta, iar hazul de necaz si autoironia pot fi salvatoare…
    Perfect de acord cu comentariul precedent. Exista persoane cu vocatia nefericirii in sange…
    Inr-o lume atat de minunata, este greu de crezut ca cineva poate fi nefericit, dar noi ne straduim…
    Discutiile au deviat f mult de la tema initiala si chiar sunt surprinsa ca cineva poate vedea intr.o povestioara amuzanta, care s-a vrut o metafora si o pilda, imaginea femeii umilite si dipretuite.
    Eu, ca femeie, stiu cine sunt si imi cunosc valoarea, care nu imi este data de parerile unora, sau altora care nu ma cunosc asa cum ma cunosc eu. Si atunci de ce sa sufar pt niste comentarii postate de persoane care nu m-au vazut in viata lor? In general, consider ca suferinta tine de alegerea personala a fiecaruia si nu de cineva din exterior.
    Doamna Luiza, pacat ca nu ati inteles mesajul anterior si nici povestioara, in sensul in care s-a dorit: ca o dovada pura de iubire…

     
    1. Felicitari, pentru punctul de vedere pertinent, in ansamblu.
      Autoironia, este intr-adevar salvatoare.
      Un pic amara, ca orice ”medicament”, insa cu efecte sigure.

       
  18. legat de inteligenta, in clasa a 9-a am invatat la fizica ca nu exista oameni prosti, pentru ca fiecare persoana se raporteaza la ceilalti. Asa cum nu exista prostie in stare absoluta, in afara de Inteligenta Divina, nu exista inteligenta absoluta…
    Pt psihologi, inteligenta are 7 componente, iar una dintre ele este inteligenta emotionala, adica abilitatea de a intelege cu inima, cu sufletul…

     
    1. Sa lasam putin, ce-am invatat, de-o parte.
      Putin probabil sa-nvatam lucruri sanatoase, pana ce nu avem discernamantul a ceea ce-nvatam.
      Exista, oameni prosti. Cu duiumul.
      Este zona din care fiecare dintre noi, evadam.
      In stare absoluta, nici prostia si nici inteligenta, nu exista, intr-adevar.
      Divina, este si prostia si inteligenta.
      Ca grade de experimentare.
      Totul, este sa nu te pierzi, in zona joasa a Divinului.

       
  19. Ella, ceea ce ai descris mai sus este tipic pentru manipularea pentru obţinerea atenţiei, manipulare pe care, la un moment dat, mulţi dintre noi o folosesc fără să-şi dea seama. La bază sunt tiparele de comportament din familie, când eram copilaşi nevinovaţi. Modelul de ,,victimă” este doar unul dintre mecanismele inconştiente sau conştiente de a atrage ochii. Ei confundă iubirea cu atenţia, de aceea oricâte sfaturi pline de iubire le-ai da, asigurându-i că exgerările şi concluziile sunt doar în capul lor, ei vor continua să ,,cerşească” atenţia celor pe care-i întâlnesc. Nici vorbă să-şi conştientizeze dependenţele de aprecierile exterioare. Dacă le răspunzi le hrăneşti comportamentul, mai ales critica, îi învârtoșează şi mai tare. Poate fi bun un antrenament aici şi pentru cei care văd mai mult, să se abţină de la a critica sau de la a da sfaturi… cu ce am fi mai buni? La o privire atentă, se poate constata, fără a greşi prea mult, că anumite persoane reuşesc să obţină ceva nu atât pe subiectul dezbătut, cât pe maniera de exprimare şi care, uite câte butoane atinge! Când vezi că un om nu are reacţie la ceea ce expui, încerci alt registru şi constaţi că e mult mai bine şi pentru tine şi pentru celălalt.
    Vine o zi, pentru fiecare, în care toate hăinuţele de pe noi vor fi date jos, toţi câinii vor fi eliberaţi… şi atunci cine rămâne?

     
  20. Azi am luat din biblioteca cartea scrisa de Lazarev – Indrumar de supravietuire pe care inca nu am citit-o .Pe prima pagina autorul ne „spune” : ” Inainte de lectura acestei carti ar fi bine sa lasati deoparte orice suparare pe Dumnezeu , pe parinti , pe lumea inconjuratoare ,pe dumneavoastra insiva si pe destin „. Deschizand-o , la intamplare cu gandul la comentariile acestei File de Lumina am citit urmatoarele : ” Intruchiparea vietii si continuarea ei ,intruchiparea dezvoltarii si a frumusetii a devenit femeia ,dar inchinarea in fata principiului femiminin ne obliga sa uitam Divinul.Barbatul este mai puternic strategic si mai slab tactic. Femeia creeaza ,iar barbatul conduce .Aceste doua principii si interactiunea lor permit sa simtim pentru ce sunt creati oamenii , adica pentru IUBIRE ! ” . Fiecare dintre noi poate aprecia sau nu , ” cuvintele ” lui Lazarev …..

     
    1. :) Orice Oportunitate ,este bine venita … Tocmai am terminat de recitit , Indrumar de supravetuire …Multumesc !Batrane Dan …. Imi place Lazarev ! Sper sa va placa ce mi-am notat :
      Oamenii pot fi împărţiţi în trei categorii.
      1-Timizi, care îşi păstrează bunătatea atât în interior cât şi în exterior.Ei nu realizează prea multe în prezent dar au perspectivă în viitor.
      2- Impertinenţi, cărora nu Ie este frică de conflictul exterior, îl pot rezolva şi pot obţine multe în prezent. Dar duritatea lor crescândă Ie diminuează iubirea din suflet şi dobândind multe în prezent, ei îşi distrug viitorul.
      3- Cea a oamenilor echilibraţi.Ei păstrează în permanenţă iubirea în suflet şi prin aceasta nu le este frică de schimbările exterioare, sunt gata să accepte distrugerea, dar şi să acţioneze dur într-un moment necesar…
      … Soarele străluceşte pentru a supravieţui, înseamnă că atunci când noi strălucim, noi de asemenea ne asigurăm supravieţuirea. Când noi ne îngrijim de alţii, iubim mediul înconjurător,emanarea unei asemenea energii va creşte rapid. .. Când iubeşti te străduieşti să-l ajuţi pe altul să se schimbe…
      …Cand nu există iubire, atunci ceri de la celălalt o linie corectă de conduită şi dispreţuieşti şi urăşti atunci când el nu poate sau nu vrea să facă acest lucru.
      …Pentru orice schimbare este necesară energie. Iar aceasta nu există fără iubire, iar noi cerem prea des schimbări dar nu oferim iubire şi grijă.
      Va doresc o seara Cu Iubire si Pace in Suflete ! :)

       
      1. ”Cand noi stralucim, noi de asemenea asiguram supravietuirea”.
        Iata….in cateva cuvinte, un adevarat mister revelat.
        Cata minte sa-ti trebuiasca pentru a pricepe ca, reversul este valabil?….
        Te felicit, Rosa…..ca de obicei.
        Seara minunata, tuturor.

         
      2. Iti multumesc din inima . Cele trei categorii le-am notat in ” caietelul pentru suflet ” .Am notat si ” Cand nu exista iubire …………….” care explica scurt si la obiect , Cauza unor manifestari ale oamenilor . Te imbratisez.

         
  21. Buna dimineata.
    Poate ai dreptate Ella ca sunt oameni care se complac in suferinta si uneori nu reusesc sa iasa din acest complex.
    Intr-unul din comentariile pe care le-am scris anterior,spuneam ca eu am trait aproape toata viata cu o tristete ce nu mi-o explcam.Nu aveam motive pentru aceasta tristete.Peste ani am gasit explcatia,dar incepusem sa-mi crecetez interiorul.Dar asta nu ma rupsese de exterior,ca sa ma exprim astfel.
    Deci,a-ti cerceta interiorul,eu cred ca este foarte strans conectat cu exteriorul.Si exteriorul iti aduce tristetea sau suferinta.
    Ceia ce vreau eu sa spun este ca foarte bine ca cineva are posibilitate sa-si exprime simtirile asa cum le are,dar daca se gasesc multi,ca diversi comentatori de pe aici,sa -si exprime parerea,evident reticenta,determinati pe unii sa se mai abtina de a se exprima liber.Si atunci…minunat,ne intoarcem la infatisarea site-ului cum era mai pe la inceput,dupa cum bine observase Luiza Bratu,ca toate comentariile se rezumau la:”ce frumos!,multumesc!,extraordinar!,exceptional!”,etc.Imi pare mie ca astfel de comentarii nu ajuta la evolutia constiintei si atunci denaturati scopul acestui site.Banuiesc eu.
    O zi buna,Sefora

     
    1. Nu banuiti bine
      Limbajul raiului, se-nvarte in jurul expresiilor de genul ”ce frumos!,multumesc!,extraordinar!,exceptional!”,…..etc……
      Cuvintele, construiesc….asa cum si darama.
      Nu vreau sa ma expun in vreo datatoare de lectii de comportament si implicatiile lui in viata, asa ca ma opresc aici.
      Pricepe, cine poate.
      Priceperea este direct proportionala cu calitatea vietii, fiecaruia. De-aceea, avem doar ceea ce meritam. Faptul ca cineva atrage in viata lui, numai tampenii, nu-i da neaparat dreptul de a le deserta in public. Mai este nevoie si de acceptul publicului respectiv.
      Nu putem folosi cuvinte de mahala ……si sa avem o viata echilibrata. Ca principiu.
      Tema site-ului este Lumina, frumosul….asa ca, cuvintele la superlativ sunt tocmai potrivite. Ele sunt scanteile……componentele Luminii.
      File de Lumina, nu este sinonim cu ”ghena”.
      Tot binele din lume, vi-l doresc.

       
      1. Da, draga Ella, ai pus punctul pe i. Superb spus.
        Noi putem refuza sa primim gunoaiele altora in viata noastra. Locul in care noi ne simtim bine nu trebuie sa se transforme in ghena altora! Si noi avem dreptul si chiar obligatia de a amenda asta!
        O zi minunata tuturor.

         
        1. Multumesc, Clement.
          Este genul de atitudine civica, daca nu exagerez numind-o asa. A nu accepta vicierea unui mediu cat de cat echilibrat.
          Acest gen de atitudine, nu se aplica numai pe strada. Ci oriunde este necesar ca un anumit echilibru si mediu placut, sa fie pastrat. Ori aparat.
          Nu simt nici o satisfactie ca s-a ajuns la astfel de mici ciondaneli, insa nu sunt vinovati ce-i a caror reactie impune linistea si buna cuviinta. Dimpotriva.
          Imi doresc, ca cine trebuia sa traga invataminte, a tras. Rareori se-ntampla, insa se-ntampla.
          M-ar bucura sincer acest lucru.
          Zi excelenta tuturor.

           
  22. Citind comentariul anterior , ma intreb : Oare Entuziasmul ,Aprecierea si Recunostinta fata de Ceva sau Cineva , pot ” dauna grav ” Sanatatii Spiritului , Mintii si Trupului ? . Personal , consider ca nu . Oare in aceste ” vremi ” , „intamplator ” (dar oare este Ceva intamplator ?) ,acestea sunt Sublime dar Lipsesc cu Desavarsire , (cum zicea cineva ) , pentru multi dintre noi ? Fiecare are raspunsul sau propriu .

     
  23. Buna seara.
    Nu, „entuziasmul,aprecierea si recunostinta fata de ceva sau cineva ” nu dauneaza spiritului,mintii si trupului.Un exces de admiratie,entuziasm,recunostnta poate dauna unui Ego.Si in plus confera site-ului o nota de superficialitate,care,iarasi,cred ca nu a intrat in atentia celui care administreaza sau intretine acest site.Eu banuiesc ca se vrea – site-ul – constructiv.Pentru ca expresia mea a fost:”denaturarea scopului acestui site”.Exista aici o mica diferenta.
    O seara buna…Batrane Dan,cu respect,Sefora

     
    1. Un Ego, care a inceput sa se hraneasca , cu ”excesele” de genul admiratiei, entuziasmului, recunostintei….s.a.m.d., este un Ego pe cale de vindecare.
      Incepe sa cultive frumosul….
      Superficialitatea, consta doar in a nu sti acest lucru.
      Toate cele bune….

       
  24. O „vorba din batrani ” ne spune : „Ce este prea mult strica ” …..insa comentariul anterior al tau ,nu specifica acest lucru (excesele) . Si inca ceva . Consider ca Ego-ului (nu am inteles la Ego-ul cui te-ai referit ) ii plac excesele …asa ca „El ” se „Hraneste ” cu excese…..deci ,nu-i dauneaza , din contra il „alimenteaza ” . Asa ca draga Sefora …..Namaste !

     
    1. A fi atent la sensul cuvintelor intr-o fraza, inseamna a avea proprietatea cuvintelor.
      Semn foarte bun, pentru un om care este pe cale.
      Felicitari.

       
  25. Buna dimineata Batrane Dan,
    nu m-am referit la un Ego anume,a fost o referire la general.
    O zi buna,Sefora

     
  26. cat adevar in poveste,,, cand ni se intampla ceva rau in viata ,,,putini avem curajul sa dam drumul la gandurile care ne apasa si care nu ne dau voie sa depasim momentul ,,sa mergem mai departe ,,, multumesc pentru poveste Razvan ,,, o sa fie pilda mea de acum uncolo ,,,si am s-o impartasesc si altora ,,,, Bucuria inimii fie cu tine

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top