skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Viața secretă a picturilor

 

Istoria artei nu e nici pe departe, împietrită. Inginerul Maurizio Seracini a petrecut 30 ani, căutând fresca pierdută a lui Leonardo da Vinci „Bătălia din Anghiari” și, în acest proces, a descoperit că multe lucrări au straturi de istorie care se ascund dedesubt. Ar trebui, oare, să facă parte și acestea din experiența privitorului?

In 1975, l-am cunoscut pe profesorul Carlo Pedretti, la Florența fostul meu profesor de istoria artei, care azi e cercetător de renume mondial al operei lui Leonardo da Vinci. Ei bine, m-a întrebat dac-aş putea găsi o tehnologie care să dezlege un mister vechi de cinci secole, legat de „Bătălia din Anghiari”, o capodoperă a lui Leonardo da Vinci, care s-a pierdut și care se presupune că s-ar afla în Sala celor 500, din Palazzo Vecchio, Florenţa. Pe la mijlocul anilor ’70, nu erau prea multe oportunităţi pentru un bio-inginer ca mine, mai ales în Italia şi aşa am decis, împreună cu câțiva cercetători din Statele Unite şi din Universitatea din Florenţa, să începem să verificăm picturile murale cu care Vasari a decorat pereții din Sala celor 500, în căutarea unui Leonardo pierdut.

Din păcate, în acea vreme noi nu ştiam că ar fi trebuit să căutăm altundeva, fiindcă am fost nevoiți să mai aprofundăm și, astfel, cercetarea a ajuns la un punct mort şi a fost reluată apoi în anul 2000, mulţumită interesului şi entuziasmului familiei Guinness. Ei bine, de data aceasta, am încercat să ne dăm seama cum arăta Sala celor 500, înainte de reamenajare şi aşa-numita Sala Grande, construită în 1494 şi să găsim golurile originale pentru uși și ferestre – iar pentru a face acest lucru, am început cu un model 3D, iar apoi, folosind termografia, am ajuns să descoperim locația ferestrelor ascune. Acestea sunt ferestrele originale din Sala Grande. De asemenea, am aflat care era înălţimea tavanului şi am reuşit să reconstituim astfel întreaga sală în starea ei inițială, înainte să fi venit Vasari, care a reconstruit totul, inclusiv o scară de mare importanță pentru a plasa „Bătălia din Anghiari”, fix pe o anumită zonă a unuia dintre instrumente.

Ei bine, am mai aflat că Vasari, căruia i s-a încredințat lucrarea de reamenajare a Sălii celor 500, între 1560 şi 1574, de către Marele duce Cosimo I, din familia Medici, cunoaștem cel puţin două cazuri în care el a salvat capodopere, plasând ziduri de cărămidă în faţa lor şi lăsând un mic gol pentru ventilare. Iată una dintre lucrări, Masaccio, din Biserica Santa Maria Novella din Florenţa, aşa încât ne-am gândit că poate Vasari a făcut la fel și cu grandioasa operă de artă a lui Leonardo, mai ales că era un mare admirator al lui Leonardo da Vinci.

Şi aşa am construit niște antene radio foarte sofisticate, doar pentru a verifica cele două ziduri şi a căuta un gol de aer. Am găsit multe pe zona din dreapta a peretelui estic, un decalaj de aer, iar acolo credem noi că se află „Bătălia din Anghiari” sau cel puţin partea despre care ştim noi că a fost pictată, numită „Lupta pentru Drapel”.

Din acel punct, din păcate, în 2004, proiectul s-a blocat din nou. Din mai multe motive politice. Aşa că am decis să mă întorc la „alma mater”, Universitatea din California, San Diego, unde am propus înființarea unui centru de cercetare în științe inginerești, dedicate patrimoniului cultural. În 2007, am creat CISA3, un centru de cercetare a patrimoniului cultural, specializat în artă, arhitectură şi arheologie. Studenţii au început să vină șuvoi şi ne-am apucat să construim tehnologii de care aveam nevoie pentru a avansa și a începe cercetările pe teren.

Ne-am întors în Sala celor 500, în 2011, de data asta cu un grup mare de studenţi, împreună cu colegul meu, profesorul Falko Kuester, care e acum directorul CISA3 – și ne-am întors doar pentru că știam deja exact unde să căutăm, pentru a afla dacă a mai rămas ceva pe-acolo. Eram îngrădiți, limitați mai bine zis, din mai multe motive ce nu merită explicate, strict la endoscopie, din multe alte opțiuni posibile. Cu o cameră de 4 mm, ataşată la endoscop, am reușit să documentăm şi să prelevăm câteva bucățele din ceea ce s-a dovedit a fi ceva roșcat, ceva de culoare neagră şi câteva fragmente bej, care mai târziu au trecut prin niște examinări mult mai sofisticate, XRF, difracţie cu raze X, iar rezultatele sunt foarte bune, până în prezent. Se pare că într-adevăr am găsit niște pigmenţi şi, din moment ce ştim sigur că nici un alt artist nu a pictat pe acel perete, înainte să apară Vasari cca. 60 de ani mai târziu, ei bine, acei pigmenţi, prin urmare, aparțin unei picturi murale şi, cel mai probabil, lui Leonardo.

Ei bine, căutăm capodopera cea mai admirată și de cel mai înalt nivel atins vreodată de omenire. De fapt, e de departe cea mai importantă comandă pe care Leonardo a avut-o vreodată şi, datorită acestei capodopere, el a fost numit artistul numărul 1 al timpurilor sale.

În ultimii 37 ani, am avut privilegiul să lucrez cu mai multe capodopere, așa cum puteți vedea în spatele meu. Pentru ce? De exemplu, pentru a evalua starea de conservare. Priviți fața Madonei, din Madonna della Sedia, numai fixând raze UV pe ea, vedem brusc o altă doamnă, o doamnă mai în vârstă, să zic așa. Încă mai vedem o grămadă de vopsea, mai multe retușări şi câteva zone recurăţate. Totul devine foarte vizibil.

Însă, de asemenea, tehnologia a ajutat la scrierea unor noi pagini din istorie – sau cel puţin la actualizarea paginilor istoriei. De exemplu, în „Doamna cu Unicorn”, o altă pictură de-a lui Rafael, vedeți un unicorn. S-au spus şi scris multe despre unicorn, dar dacă facem o radiografie a unicornului, acesta devine un căţeluş. Şi nici o problemă, dar, din păcate, examinarea ştiinţifică a acestei lucrări a dovedit că Rafael nu a pictat unicornul, nu a pictat nici căţeluşul, ci a lăsat efectiv lucrarea neterminată, astfel încât toate acele lucrări scrise despre simbolul exotic al unicornului — din păcate, nu sunt de prea mare încredere.

Mai este și tema autenticității. Imaginați-vă, pentru o clipă, ce-ar fi dacă ştiinţa s-ar direcționa spre tema autenticității operelor de artă. S-ar naște o revoluţie culturală cel puţin – dar și o revoluţie a pieței, aș spune eu. Să luăm acest exemplu: Otto Marseus, o lucrare frumoasă, numită „Natură moartă”, aflată la Galeria Pitti, a fost trecută prin infraroșu și, din fericire pentru istoricii de artă, tocmai s-a confirmat că are o semnătură de Otto Marseus. Scrie și când a fost făcută şi în ce loc. Acesta a fost un rezultat bun. Uneori, nu e la fel de bun. Autenticitatea şi ştiinţa ar putea continua împreună, schimbând nu neapărat modul în care se decid atribuirile, dar măcar stabilind o bază pentru a face atribuiri mai obiective – sau, mai degrabă, atribuiri mai puțin subiective decât se fac astăzi.

Însă descoperirea care chiar mi-a captat imaginația și admirația, a fost acest desen incredibil de viu, aflat sub acest strat de culoare maro, din lucrarea „Adorarea magilor.” Aici vedeţi un scanner cu setare manuală XYZ scanner și pe care s-a montat o cameră cu infraroșii şi tocmai se uită prin acest strat maro al capodoperei respective, pentru a dezvălui ce s-ar putea afla dedesubt. Ei bine, se întâmplă să fie cea mai importantă lucrare din Italia, realizată de Leonardo da Vinci şi priviți aceste imagini minunate, aceste feţe pe care încă nu le-a văzut nimeni, timp de cinci secole. Priviți aceste portrete. Sunt magnifice. Îl vedeți pe Leonardo la muncă. Vedeţi genialitatea creației sale, direct pe stratul de grund al tabloului şi priviți această descoperire neașteptată, un elefant. (Râsete) Din cauza acestui elefant, au ieșit la iveală peste 70 de noi lucrări, care nu au fost văzute de secole. A fost o revelație. Am ajuns să înțelegem și să dovedim că stratul maro pe care îl vedem azi nu a fost făcut de Leonardo da Vinci, care ne-a lăsat doar celalalt desen, pe care nu l-am vazut timp de cinci secole și asta mulțumită exclusiv tehnologiei.

Tableta. Ei bine, ne-am gândit că dacă noi avem această plăcere, acest privilegiu de a vedea toate astea, de a face toate aceste descoperiri, cum rămâne cu toți ceilalți? Și am conceput o aplicație de augmented reality, folosind o tabletă. Să vă arăt simularea a ceea ce am putea face, oricare dintre noi, într-un muzeu. Să ne imaginăm că mergem într-un muzeu, cu o tabletă. Orientăm camera tabletei către pictura de care suntem interesaţi, cam așa. Fac un clic, ne oprim şi acum mă întorc spre voi – camera foto a captat imaginea picturii respective, apoi imaginile pe care le-ați văzut acolo sunt încărcate de aplicație. Iată. Aşa cum am spus, putem mări imaginea în detaliu. Putem să o parcurgem. Haideți să căutăm elefantul. Tot ce ne trebuie e un deget. Cu o simplă mișcare vom vedea elefantul. (Aplauze) (Aplauze) Și dacă vrem, putem continua să derulăm, pentru a afla, de exemplu, pe casa scării, cum se schimbă întreaga iconografie. O mulțime de muncitori rconstruiesc un nou templu, din ruinele unui templu vechi şi există o mulţime de persoane care apar. Vedeți?

Nu e doar o curiozitate, pentru că nu se schimbă doar iconografia, aşa cum o vedem, ci și iconologia, semnificația picturii şi credem că acesta este un mod cool și uşor, la care toată lumea ar putea avea acces, devenind protagoniștii propriilor descoperiri și nu doar privitori pasivi, cum suntem de obicei, când ne plimbăm prin nesfârșitele încăperi ale muzeelor.

Un alt concept este graficul clinic digital, destul de clar dacă discutăm despre pacienţi reali, însă când vorbim despre opere de artă, din păcate, nu a fost niciodată exploatat ca idee. Ei bine, noi credem că acest lucru ar trebui să fie începutul, primul pas, în a realiza conservări adevărate, permiţându-ne să explorăm şi să înţelegem tot ceea ce este legat de starea de conservare – tehnici, materiale şi, de asemenea: când, dacă, şi de ce ar trebui să restaurăm sau, mai degrabă, să intervenim asupra mediului din jurul picturii.

Viziunea noastră este să redescoperim spiritul Renaşterii, să creăm o nouă disciplină, în care ingineria dedicată patrimoniului cultural este, de fapt, simbolul îmbinării artei și ştiinţei. Avem mare nevoie de o noua gemeratie de ingineri care să facă aceste lucrări și care să redescopere pentru noi aceste valori, aceste valori culturale de care avem mare nevoie, mai ales azi.

Şi dacă ar fi să spunem într-un singur cuvânt,cam asta e ceea ce încercăm să facem. Încercăm să oferim un viitor, trecutului nostru – pentru a avea un viitor. Atâta timp cât trăim o viaţă de curiozitate şi pasiune, există un pic de Leonardo, în fiecare dintre noi.

Comentarii (3)
  1. Aceste filmulete TED au adus oameni „obisnuiti” care au facut si demonstrat lucruri magice din elementele comune de langa noi pe care consideram ca le vedem, dar nu stiam la ce ne uitam. Absolut toti, desi oameni de stiinta unii, stiu sa explice pe intelesul tuturor un univers in care traim dar nu il apreciem la adevarata valoare. Ei povestesc simplu, cu simtul umorului, intr-un limbaj accesibil, deschizand universuri noi si curiozitatea si implicarea tinerilor in a pune intrebari si de a cerceta redand umanitatii adevaratele valori. Va multumesc si imi place tare mult sa ma bucur de frumusetea si inteligenta oamenilor care cu pasiune si dedicatie ofera solutii noi liber si accesibil. Cu drag.

     
  2. Aseara am participat la Conferinta de prezentare a Doamnei Dr. Crina Veres – Noua Medicina Germana. Va recomand indiferent de nivelul de pregatire pe care il aveti sa vizualizati gratuit filmuletele postate pe blog-ul Doamnei Doctor. Doamna Doctor explica logic, simplu, efectele si cauzele reale ale bolilor cat si solutii simple la indemana fiecaruia de a se insanatosii rapid aproape fara cheltuieli. Este si o lectie de realism si bun simt predata de un cadru medical cu experienta atat medicala cat si umana. Pe mine personal m-a cucerit cand a spus ca inainte de a fi medic este om, un om obisnuit cu calitati si defecte care a experimentat pe propria piele si vorbeste in cunostinta de cauza nu din manuale. Am inteles si cand am intrebat-o ce parere are despre chimioterapie si eficienta acesteia in insanatosirea umana – si a explicat – pe flacoanele de chimioterapie este un cap de mort. Cand se sparge o sticluta se intervine doar de personal specializat imbracati din cap pana in picioare pentru protectie la mediu radioactiv. Si noi ne injectam copiii sa ii facem bine. Este cea mai rentabila afacere pentru concernele farmaceutice. De asemenea am intrebat-o daca are solutii practice pentru copiii care primesc acest diagnostic – si a spus DA, categoric da, poate ajuta copii si poate educa parintii daca vor cu adevarat si nu vor alte beneficii de pe urma bolii copilului – copilul se poate vindeca doar cu ajutorul parintilor fara sprijinul comunitatii. Este decizia fiecaruia si este valabil si pentru adulti nu numai pentru copii. Fiecare face cum considera daca are avantaje ca este bolnav, va fi bolnav. Daca vrea sa traiasca fiindu-si util sie si celor dragi va trai. Va multumesc ca m-ati informat ca exista aceasta DOAMNA DOCTOR – un OM OBISNUIT.Cu respect.

     
  3. Dragi prieteni acest text mi-a tinut mintea ocupata in weekend intrebandu-ma DE CE ? Ce anume m-a impresionat mai mult ? Si a venit si raspunsul. Metoda prin care mai presus de orgoliul personal , au fost mari artisti care au salvat opere de arta in speranta ca umanitatea intr-o zi le va gasi. Vasari a salvat nu numai opera lui Leonardo – era foarte contient de valoarea inaintasului sau. Intelegea in profunzime talentul si unicitatea acestuia dar si grandomania si lipsa de respect a nobilului in bani si prea putin nobilului in intelepciune. Imi pare sincer rau ca nu am citit pana acum nimic despre Vasari. A gasit acea metoda care ca construiasca si sa picteze, sa voaleze din culorii noile spatii create ceea ce inseamna ca avea si cunostinte de aprofundate de arhitectura, protejand si opera din spate a inaintasului sau. Astfel a salvat si opera lui Masaccio. De admirat sunt si pictorii care au gasit metode sa salveze si panzele inaintasilor lor find obligati de diversi potentati ai vremii sa distruga tablouri de valoare pentru ca isi doreau economie la panza. Tot acesta metoda a fost folosita mai tarziu pentru furtul operelor de arta sau salvarea unora pe timpul razboiului dat fiind stiut ca jefuitorii stiau foarte bine valoarea acestor opere de arta. Metoda inventata si functionala a profesorului Maurizio Seracini cred ca ne aduce multe minuni la suprafata. Asteptam si colectia Vaticanului.
    Pe de alta parte m-am gandit cate opere de arta s-au distrus in raboaie, opere de arta ce niciodata nu mai pot fi readuse, detaliile despre ele fiind sumare sau inexistente. Ma refer la arta in toate manifestarile ei. Dar daca nu ar fi existat la momentul respectiv , nu am fi invatat foarte multe despre noi, sufletul nostru, puterea de a creea si de a ne manifesta liberi, de a avea curajul sa visam si sa ne realizam visele in realitate. Asa ne-am dezvoltat limbajul si toate abilitatile intelectuale prin puterea imaginatiei creatoare. Asa ne demonstram ca suntem copiii binecuvantati ai unui CREATOR Infinit care se numeste VIATA.

     

Dă-i un răspuns lui Luiza Bratu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top