skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Gelu, prietenul din lagăr

 

Un an în lagăr este un an care te schimbă ireversibil. A trăi acest coșmar este cumplit.

Iată că, după 20 de ani de la terminarea războiului, la 20 de ani după ce am fost eliberat și gardienii au fugit speriați de apropierea aliaților, m-am întâlnit cu Gelu.

Relațiile de prietenie, de amiciție care pornesc la greu sunt legături indestructibile. Chiar și acum mă simt frate cu oricine a fost închis în același lagăr cu mine.

Până și dragostea care se înfiripă sub auspicii nefaste, devine puternică și de nezdruncinat.

Toate chinurile și umilințele la care am fost supuși sunt astăzi doar amintiri.

– Gelu! Prieten vechi! Ce faci?

– Mulțumesc, sunt bine, spune el gânditor.

Ne-am căutat destul de mult. Viața ne-a despărțit brusc. Eu am fost transportat cu un convoi, el cu altul. Am aflat din întâmplare că cel mai bun prieten al meu din lagăr locuia într-un oraș micuț, în capătul celălalt al țării. Am aflat de la un zugrav ce îmi lucra la casă. I-am scris o scrisoare și i-am trimis-o prin acel muncitor. Apoi, firav, mi-a răspuns și schimbul de scrisori a devenit din ce în ce mai des.

Întâlnirea din seara asta de la restaurantul de pe malul lacului a fost stabilita de câteva luni. Era inevitabil să ne revedem.

– Arăți mult mai bine acum, decât atunci când ne-am despărțit, spun eu râzând.

– Daaa, nenorociții de nemți ne-au terminat aproape. Dacă mai dura încă o lună, nu cred că supraviețuiam.

– Ce a fost, a trecut. Spune-mi mai bine ce faci acum.

– Nu prea bine. Nu mă pot adapta. De fiecare dată când încep să povestesc ce am trăit acolo, lumea îmi întoarce spatele. La început nu mă credeau, apoi mă ascultau cu interes, dar în zilele noastre nu-i mai pasă nimănui.

– Asta este viața.

– Dar tu ce faci, prietene?

– Eu lucrez la o fabrică de tablă. Sunt șef de atelier și acum cred că voi fi avansat. Toate îmi merg bine. Am și o femeie care mă iubește mult. Sunt îndrăgostit și este minunat.

– Pe tine nu te mai interesează nemții?

– De ce mă întrebi? Tu nu i-ai uitat?

– Nu! Îi urăsc din tot sufletul. Ziua rememorez clipele petrecute acolo. Noapte de noapte visez că îi strâng de gât, unul câte unul.

Mă uit la Gelu cum povestește. Îi văd venele îngroșate de efort și privirea de animal de pradă. Respiră ură prin fiecare por.

– În acest caz, dragă Gelule, să știi că tu te afli încă în închisoarea lor. Eu am plecat de acolo. Am ieșit pe poartă și mă îndrept zi de zi spre viitorul meu, cu bucuria zilei de azi în inimă.

– Cum poți să spui așa ceva, mă întreabă Gelu plin de uimire. Ai uitat tot? Masacrele, schingiuirile, munca până la moarte sau umilințele?

– Nu le-am uitat. Așa ceva nu se uită, dar nu mă afectează. Adevărații tăi dușmani nu sunt cei care te urăsc, ci aceia pe care îi urăști tu. Trăiește-ți viața și acceptă bucuria fiecărui moment.

– Lasă-mă în pace! E viața mea! Am tot dreptul să-i urăsc cât îmi place și cât doresc. Nu-mi spune ce să fac!, zice Gelu ridicându-se de la masă.

– Gelu!, abia mai apuc să mă ridic. Gelu răstoarnă scaunul, se îndreaptă spre ieșire. Mai apucă să-mi spună peste umăr:

– Te urăsc și pe tine! Nu-mi spune tu ce să fac sau să gândesc.

Ușa localului se trântește în spatele lui.

Mă prăbușesc pe scaunul meu. Privirea îmi este blocată la ușa ce tocmai s-a trântit.

Șoptesc încetișor:

– Lovi-te-ar amnezia Gelule… ca să fii și tu fericit.

Autor text: Răzvan

Comentarii (16)
  1. „Ura e o licoare, o otrava mai scumpa decat cele folosite de vestitii Borgia, caci e facuta din sangele, din sanatatea, din somnul nostru, si din doua treimi ale iubirii noastre!” Citat de Charles Baudelaire. Asa ca fiecare trebuie sa avem grija, ce facem cu ura.
    Pace si Iubire !

     
    1. „Resentimentele sunt ca și cum ai bea otravă și ai aștepta să moară celălalt” – Buddha
      Multumesc pentru citat.

       
  2. Sentimentele negative, din perspectiva mea, sunt limitari in perceperea reala a realitatii. NU sunt cu nimic de folos pentru ca atunci cand le simtim directionam energia ce ne-ar fi noua cuvenita persoanelor cu care nu suntem impacati (noua ramanandu-ne aceiasi energie dar polarizata opus). Si ura tot energie este pentru ca totul este energie, dar ura tine mai mult de oferirea unei constinte energiei intunecate (de echilibru). E alegerea noastra carei energii ii oferim constinta. Primim ce oferim si asta spune multe, dar pentru asta trebuie sa traim constient. Nu sunt cel mai original, dar asta este parerea ce mi-a ramas in urma studierii articolelor si propriei vieti. Multumesc Razvan pentru acest articol! O zi traita in prezent va doresc tuturor. El este cel mai fascinant mod de a trai si de a ne alimenta cu energia de care avem nevoie, in mod constient.

     
      1. Am avut parte de Recunostinta si Apreciere din plin astazi si nu numai. Iti doresc la fel domnule Dan!
        Stiu ca nu are nici o legatura cu tema dar care este parerea ta despre simtirea descarcarilor energice ale pamtului? Eu unul cred ca am aceasta abilitate ce ma ajuta sa simt inainte cu 2-3 ore un seizm, o viitoare furtuna (1-2 ore) sau un om cand emotii puternice (in timp real). De o ora am simtit un viitor cutremur si de asta vreau sa gasesc pe cineva cu care pot vb despre asta..poate mai sunt si alte specimene ca mine :)

         
        1. Consider ca Toti suntem Fiinte Minunate si avem fiecare cate ceva Special. Cu totii avem deseori Simtiri mai deosebite sau premonitii , mai ales cand ne ascultam inima. De multe ori simtirile mele se „intersecteaza ” cu simtirile celor doi caini Bilu si Top sau ale pasarilor . Sincer , nu am facut inca o pasiune , din aceasta , insa tinand cont ca am o Prietenie cu Divinitatea , Totul este OK ! Oricum , Felicitari draga Radu !

           
          1. Multumes. Nici eu nu am o pasiune..dar acum 2 ani am citit intr-un articol de Tom Kenyon ca sunt oameni cu astfel de abilitati..nu spunea si ce senzatii sunt..asta am descoperit singur.. doar dadea o explicatie ca pamantul are un corp energic si atunci cand unele canale ale acestuia devin active, activitatea poate fi simtita de corpurile noastre energice. Ideea e ca totul are un corp energic..de asta primesc semnale si din partea oamenilor si animalelor in ultima vreme.

             
  3. Felicitari din inima ,draga Razvan. Ai scos minunat in evidenta Consecintele Resentimentelor (cu tot noianul lor de ‘otravuri ‘ -ura ,manie ,furie ,neiertare , neacceptare , sa) : viata ratata,trairea in trecut, nefericire , incapabilitate de a iubi , incapabilitate de -asi asuma responsabilitate , victimizare sa. De asemenea ai scos minunat in evidenta modalitatile de a renunta la Resentimente si consecintele acestei atitudini :acceptarea, iertarea, trairea in prezent ,viata implinita ,asumarea responsabilitatii , iubire sa.
    Tinand cont de Cauzele Spirituale ale Bolilor , consider ca exista posibilitatea sa aflam peste ani , din continuarea povestii cu talcuri de azi , ca Gelu sufera de o boala incurabila ai carui „virusi ” provocatori sunt …….Resentimentele lui.

     
    1. Eu iti multumesc! Am incercat sa prezint doua porniri similare si doua destinatii diferite. Fiecare dintre noi poate alege in care gara vrea sa ajunga.
      Este adevarat. Gelu nu face decat sa-si agraveze bolile prin atitudinea sa negativista. Pentru el orice banala raceala este cumplita.
      O seara minunata!

       
  4. Gandirea noastra dispune de cea mai puternica forta creatoare din intregul univers. Gandul este cel care aduce Pacea si Linistea in Sufletul nostru. Gandul este cel care atrage binele sau raul in existenta noastra. 1-Omul nu primeste decat ceea ce da sau Tot ceea ce omul seamana va culege 2-Ce tie nu-ti place altuia nu-i face .,ar trebui sa fie o parte din multele alte ,,legi de aur ,,dupa care ar trebui sa ne ghidam viata . …Cei doi vechi prieteni sunt total diferiti ..cel care povesteste ..are un suflet bun ..reusind sa-si vindece sufletul de ororile razboiului ….toate ii merg bine ……duce o viata minunata …si-a facut o familie iubeste si este iubt .. pe cand Gelu ….este tocmai opusul …Concluzia ..Sa nu Uitam : Sa Iertam … Sa Iubim …Sa Fim Fericiti … sa ne Bucuram …si sa Credem in Miracole ….Stiti ce ma surprine pe mine … …Putine persoane mai stiu sa se Bucure ….in ziua de astazi .. :) E un subiect mult mai amplu ..care ar trebui tratat cu multa seriozitate ..Multumesc ! RAZVAN…pentru aceasta simpla dar profunda poveste …din care ..se pot invata multe lucruri … Pace si Armonie !

     
    1. De cele mai multe ori este greu sa gestionezi nedreptatile care ti s-au facut. Asta am vrut sa prezint.
      O seara minunata!

       
      1. ,Razvan..,,.Gestionarea nedreptatilor ,, este f greu de realizat ..depinde de fiecare dintre noi cat doreste acest lucru ….Tu ai reusit f bine sa arati acest lucru prin cele doua personaje …si eu am inteles din prima ..fapt ca am si specificat …ca este un subiect mult mai amplu ..Mutumesc! inca o data pentru ceea ce faci pentru noi ! O noapte minunata !

         
  5. Imi aduc aminte ca prin anii 2005 stam de vorba cu un batrin care facuse detentie politica pe vremea comunismului. Intilnirea cu el avea sa-mi prilejuiasca sa vad marea disputa care poate sa apara intre Dumnezeu si om pe fondul nedreptatii suportate de acest suflet chinuit. Nu putea sa inteleaga de ce i s-a intimplat acest lucru mai cu seama ca, pentru faptele sale nu putea fi invinuit, el facuse detentie in locul altcuiva, cineva trebuia „sa plateasca” pentru o „neregula sociala” a acelei vremi. Nu credea ca exista Dumnezeu, nega cu inversunare acest lucru, pecizind ca „daca ar fi existat Dumnezeu, nu ar fi permis sa se faca o asemenea nedreptate”. Dar omul acesta scria poezii si proza. Versurile sale relevau atita iubire si finete interioara, atita caldura si durere, incit, doar cititndu-le si nestiindu-i povestea, iti dadeau lacrimile. La momentul intilnirii avea peste 70 de ani, eu il intilneam dupa 15 ani de la eliberare, perioada in care a ruminat la evenimentul petrecut, fara sa inteleaga sensul acestui lucru. Avea inima incrincentata de durere si furie, negindu-L pe dumnezeu si tot ce ar fi putut fi creatia sa. M-a intrebat, unde este Dumnezeu, si cum se face el vazut de oameni, unde a fost Dumnezeu cind indura chinurile torturii si al timpului „pierdut” in puscarie, cum sa mai dea crezare existentei Sale. Nici o sansa nu se intrevedea pentru acest suflet chinuit de ginduri. L-am intrebat daca inainte de puscarie, in tineretele sale, scria poezii sau proza, care era stilul de viata pe care-l ducea. Raspusnul sau a fost unul sec si plin de nostalgie: „eram tinar si-mi permiteam orice, nu scriam poezii si nici proza, eram preocupat sa-mi traiesc viata”. I-am spus ca Dumnezeu este in tot ce este frumos in om, in emotiile sale, in caldura sufletului lui, in versurile pline de caldura pe care le scrie pentru persoanele iubite din viata sa, in mingiierea cuvintelor sale prinse in strofa versurilor si in paginile povestirilor sale. I-am explicat ca frumusetea cuvintelor sale redate pe hirtia vremii, vin tocmai din prezenta lui Dmnezeu in sufletul sau. Dumnezeu asa se face prezent in viata cuiva. Miscat de remarca facuta referitoarea la frumusetea cuvintelor sale, si-a aplecat fata ferindu-si privirea, dar am putut vedea cazind o lacrima pe foile poeziilror sale de pe masa de lucru. Atunci am realizat ca acea lacrima era mina intinsa catre Dumnezeu pentru a-i prinde Mina intinsa catre el de o viata intreaga.

     

Dă-i un răspuns lui Batranul Dan Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top