skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Muntele Athos

 

Muntele Athos sau Atos (în greaca modernă – Sfântul Munte) este un munte (2.033 m) și o peninsulă (cu lungimea de 60 km și o lățime ce variază între 8 și 12 km, aria totală fiind de 360 km pătrați) în nordul Greciei, în regiunea grecească Macedonia Centrală, unde își au locul 20 de mănăstiri, 12 schituri și o mulțime de chilii călugărești ortodoxe, în care trăiesc mai mult de 1500 de monahi ortodocși (datele recensământului grec din 2011 indică o populație de 1830 călugări). Aproximativ jumătate dintre mânăstiri sunt conservatoare, urmând un regulament strict în privința disciplinei și postului (comunitatea monastică de la muntele Athos se împarte în două tipuri de mânăstiri: mânăstiri cenobite (numite și „conservatoare”, proprietatea tuturor obiectelor fiind comună), și mânăstiri idioritmice (numite și „liberale” sau „individualiste, unde proprietatea personală asupra unor obiecte este permisă). De-a lungul istoriei călugării mânăstirilor de la muntele Athos au trăit în schituri, chilii, „kalive” (chilii mai mici, unde câțiva călugări trăiesc ca intr-o familie) sau ermitaje (numite și „isihasterion”, ele fiind niște chilii retrase, adesea doar mici grote sau scobituri în stâncă, în care trăiește întotdeauna numai un singur călugăr (sihastru, pustnic sau anahoret); ce definește însă ermitajul este în primul rând localizarea lui retrasă, căci există la Athos și un tip de locuințe în care trăiește un singur călugăr, dar care nu-s izolate și retrase, ele fiind numite „kathisme”. Alți călugări atoniți, numiți și „vagabonzi”[7] sau „girovagi”, preferă să trăiască fără a avea un adăpost stabil.

Regiunea este autonomă din punct de vedere administrativ, alcătuind un stat monastic cu capitala la Kareia.

Lista celor douăzeci de mănăstiri:

Mănăstirea Marea Lavră
Mănăstirea Vatopedu
Mănăstirea Iviru
Mănăstirea Hilandaru
Mănăstirea Dionisiu
Mănăstirea Cutlumuș
Mănăstirea Pantocrator
Mănăstirea Xiropotamu
Mănăstirea Zografu
Mănăstirea Dochiaru
Mănăstirea Caracalu
Mănăstirea Filoteu
Mănăstirea Simonos Petras
Mănăstirea Sfântul Pavel
Mănăstirea Stavronichita
Mănăstirea Xenofont
Mănăstirea Grigoriu
Mănăstirea Esfigmenu
Mănăstirea Sfântul Pantelimon
Mănăstirea Constamonitu

Istorie

Numele muntelui Athos provine de la un personaj al mitologiei Greciei Antice, anume un gigant trac care în confruntarea lui cu zeul grec Poseidon va fi zvârlit un bolovan imens înspre acesta, formând blocul abrupt ieșit din mare care azi îi poartă numele. Muntele Athos se bucură de celebritate în antichitatea greacă, fiind considerat în unele tradiții locale a fi locul cel mai înalt de pe Pământ, unde, deasupra norilor, zeii se adună să discute.

Vitruviu (sec. I î.e.n.) relatează că Dinocrate, arhitectul lui Alexandru cel Mare, i-a propus acestuia din urmă să sculpteze muntele Athos pentru a-i da forma patronului său, însă celebrul rege macedonean a refuzat cu modestie, ilustrând o dată în plus idealul clasic al echilibrului, pentru care „mare” nu înseamnă întotdeauna și „potrivit”.

Primele mențiuni ale muntelui Athos apar încă din Antichitatea cea mai timpurie a Greciei, Homer (sec. VIII-VII î.e.n.) amintind de el în Iliada. În secolul 492 î.e.n. perșii regelui Darius I pierd majoritatea flotei într-o furtună în Marea Egee, în timp ce circumnavigau promontoriul Akti (Actium), fapt care relativizează succesul militar terestru al lui Mardonius contra grecilor. În campaniile militare persane ulterioare, succesorul lui Darius, regele Xerxes I, decide să taie în 480 î.e.n. un canal lung de aproape 2,5 km la baza promontoriului, pentru a evita astfel laborioasa lui circumnavigare. Urmele acestei remarcabile întreprinderi de inginerie militară marchează și azi istmul Actium. Pentru propovăduirea creștinismului, s-au orânduit sfinții apostoli, fiecare în câte o parte a lumii. Maica Domnului, a vestit creștinismul la muntele Athos abătută de furtună din drumul spre insula Cipru, unde își propusese să îl viziteze pe episcopul Lazăr, cel înviat a 4-a zi din morți. Fiind un loc retras, sălbatic și greu accesibil, călugări creștini încep să-și întemeiaze reședințe modeste pe muntele Athos începând cu cea de-a doua jumătate a secolului IX e.n. În ultima jumătate a secolului X e.n., călugărul Atanasie de Trebizonda (cunoscut și sub numele de „Atanasie Atonitul”, sau „Sfântul Atanasie”) întemeiază cu ajutorul patronului lui imperial Nicefor al II-lea Focas prima mânăstire, fapt la care primii călugării deja stabiliți se opun. În ciuda obiecțiilor acestora la monasticismul organizat, regula Sfântului Atanasie va fi impusă de împăratul Ioan I Tsimiskes.] În secolele următoare, până în 1540, vor fi construite mai multe alte mânăstiri, prin 1400 numărul acestora atingând un maxim istoric de 40 (la apogeul gloriei sale, statalitatea semiautonomă[18][19] de la Muntele Athos era populată de 40 000[20] de călugări), după care sub loviturile repetate ale incendiilor sau atacurilor din exterior (în secolul al XIII-lea cruciații vor jefui așezarea, ocupația musulmană (a turcilor otomani) care a început în regiune cu ocuparea Salonicului în 1430 o va sărăci, fapt care va conduce la liberalizarea regulamentului comunității, în timp ce atacurile turcești mai recente, din secolul al XIX-lea, în perioada războiului de independență al Greciei, o vor afecta încă și mai serios, cu această ocazie având loc noi incendieri, în care bibliotecile au pierdut o bună parte din fondul de manuscrise și tipărituri)) numărul lor se înjumătățește.

În secolul al XV-lea o parte din mânăstiri abandonează regulamentul strict al comunității sub conducerea unui stareț, pentru un sistem mai liberal, unde conducerea aleasă se află temporar în mâinile unor „epitropoi”, călugărilor permițandu-li-se sub acest regulament proprietatea personală a unor obiecte. Aproximativ jumătate (anume 11 în 1963[26]) dintre mânăstiri sunt conservatoare, urmând un regulament strict în privința disciplinei și postului. Sărăcia călugărilor parte din aceste mânăstiri conservatoare este vizibilă în îmbrăcăminte și igiena personală (conform regulii, călugărul trebuie să fie murdar și nepieptănat).

În Grecia independentă a începutului de secol XX, muntele Athos încă n-a dobândit totuși o bine-meritată și durabilă pace după atâtea agresiuni străine, întrucât conflictele teologice interne între călugări a provocat în 1913 o criză internațională atât de serioasă încât a fost necesară intervenția marinarilor flotei militare ruse pe solul atonit pentru a potoli patimile. Totul a pornit de la scrierile lui Ilarion, un obscur călugăr rus a cărui opinie era că repetarea „rugăciunii inimii”, departe de a fi o simplă invocație creștină, „radiază sfințenie”. O parte din călugării de pe muntele Athos au privit asta ca fiind o formă de idolatrie, în Biserica Ortodoxă Rusă însăși existând teologi critici în ce privește conflictuala teză a lui Ilarion. Disputa teologică între călugări și oameni ai bisericii a decăzut repede în conflict deschis și violență, așa cum istoria ne arată că s-a întâmplat prea des în istoria creștinismului, astfel că partizanii lui Ilarion au început să-i persecute pe cei care nu le împărtășeau opiniile: după ani de conflict mocnit, în 1912 călugărul atonit rus Anton (pe numele lui civil Alexandrî Bulatovici) a condus un grup de alți rebeli din mânăstirea lui care l-au alungat în mod dezonorant pe bătrânul lor stareț, care nu le împărtășea pioșenia ilimitată, cu ghionți si trăgându-l de barbă. Anul următor Patriarhul Constantinopolului și o serie de înalte fețe bisericești ruse eșuează și ei să pacifice populația călugărească de la Athos, drept pentru care țarul decide să intervină… militar. O canonieră și două transportoare de trupe sunt trimise de urgență în apele republicii teocratice de la Athos, militarii ruși debarcând și cu violență (istoricii încă n-au reușit să se pună de acord dacă a existat sau nu moarte de om datorită intervenției armatei țariste) deportând sutele de elemente cel mai rebele ale taberei „idolatrilor”, scoase din celule lor sub forța convingătoare a jetului tunurilor de apă, asta de îndată ce într-un efort al ultimei șanse, un arhiepiscop adus la Moscova se declară incapabil să pacifice părțile în conflict. Conflictele între călugării ortodocși n-au dispărut însă o dată cu intrevenția trupelor imperiale ruse: un articol din The Economist demonstrează că rănile între cele două tabere încă nu s-au închis.

În ianuarie 2003 se deschidea un alt front de lupte intestine în lumea grecilor ortodocși, ca urmare a unei dispute teologice pe atunci deja veche de 30 de ani, în legătură cu obiecțiile unor călugări atoniți la tendințele (prea-)ecumenice ale bisericii ortodoxe. Atoniții îi reproșau Patriarhului Ecumenic constantinopolitan Bartolomeu că generează o schismă în biserica ortodoxă, și o dată în plus conflictul a devenit mai mult decât teologic, și s-a soldat cu victime umane.

Imperiul Bizantin s-a prăbușit în secolul al XV-lea, astfel că noul Imperiul Otoman, de religie islamică, a preluat treptat și controlul teritoriilor balcanice. Au devastat multe mănăstiri creștine, însă unele mai izolate au rămas mai puțin afectate sau chiar intacte. Populația de călugări s-a redus pentru că bunăstarea lor a fost serios afectată timp de 5 secole prin faptul că satele „închinate” (prin impozite) acestor mănăstiri aproape toate românești le-au fost luate. În Evul Mediu, puține mănăstiri și schituri au supraviețuit, indeosebi datorită ajutorului material sistematic (bani și produse) venite din Valahia și Moldova (astăzi România). Acest ajutor se datora legăturilor de sânge cu satele aproape toate românești din jurul Muntelui Athos. Treptat, în secolul al XIX-lea, prin donațiile noilor veniți din țările ortodoxiei estice (slave), precum: Rusia, Bulgaria și Serbia, ansamblul de mănastiri s-a difersificat ca origine etnică, fiecare țară exercitându-și influența asupra mănăstirilor subvenționate: era epoca statelor naționale în plină expansiune. În 1912, în timpul Primului Război Balcanic, otomanii au fost forțați să plece și Rusia, în interesul panslavismului politic, justificat prin „misiunea de continuatoare a creștinismului din Bizanț” a revendicat controlul peninsulei. După conflictul asupra suveranității regiunii dintre noul stat grecesc în formare, pe de o parte, și Rusia panslavistă, pe de alta parte, după Primul Război Mondial peninsula a primit dela Marile Puteri statut de autonomie în cadrul Greciei.
Controversa legată de discriminarea sexuală la Muntele Athos

În 2001 și în 2006 Parlamentul European a făcut apel la statul grec și la autoguvernarea atonită să reconsidere regula care refuză accesul femeilor în această regiune a Greciei și care este deja declarată patrimoniu mondial de către UNESCO (deci un obiectiv de interes turistic și academic internațional care prin definiție aparține tuturor) și al cărui program de renovare și întreținere este finanțat cu bani care provin atât de la agenția O.N.U. amintită, cât și din fondurile europene; Parlamentul European a cerut în special reconsiderea legislației grecești care condamnă penal cu închisoare timp de un an femeile care încalcă această interdicție. Parlamentarii europeni au considerat că statul grec și autoguvernarea atonită se fac solidar vinovați de discriminarea pe criterii de sex, și de încălcarea egalității între bărbat și femeie, fapt care încalcă convenții internaționale semnate de statul grec.

Criticii din țară și străinătate subliniază că există precedente istorice din lumea monastică greacă și chiar dinlăuntrul teritoriului grec actual (de exemplu, al doilea complex monastic ca dimensiune în Grecia, „Muntele Meteora”, care în trecut a fost și el intrezis sexului frumos) în care astfel de restricții teritoriale în ce privește femeile au fost la un moment dat abolite, pentru a se adopta reguli care se aplică unor mânăstiri anume, și nu unei regiuni întregi. Trebuie menționat că atât restricția în sine cât și pedepsele sunt totuși administrate de comunitatea monastică și statul grec cu moderație și chiar cu mare parcimonie, dovadă că atunci când în mai 2008 patru tinere moldovence au fost debarcate din Turcia în republica monastică a muntelui Athos fără să aibă cunoștință de interdicție, autoritățile la toate nivelurile s-au arătat complet clemente. Istoric vorbind, călugării înșiși au traficat femei din familiile de care aparțineau (mame, de ex.) în pitorescul lor refugiu montan în timpul războiului de independență al Greciei, iar femei occidentale din familia elitei politice care a însoțit poporul grec pe calea lui spre independență, au reușit și ele să viziteze insula travestindu-se.
Controversele legate de homosexualitate la Muntele Athos

Influențe – România

Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul (în grecește Prodromu) aparține Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre. Este situat între Kavsokalyvia și Marea Lavră, pe un deal stâncos, la mică altitudine. În 1857 a fost cumpărat de către 2 călugări români, cu numele monahal Nectarie și Nifon, după care a fost amenajat și recunoscut drept schit. Azi, este locuit de 25 de călugări de origine română și urmează principiul cenobitic al vieții monastice ortodoxe.

O altă așezare monastică românească este Schitul Sfântul Dumitru Valahu (zis și Schitul Lacu) situat la 3-4 ore distanță de mers pe jos de la Mănăstirea Sfântul Pavel, de care aparține. Este construit la o altitudine de 280 m, între Marfonu și Antiathon. A fost fondat în secolul al X-lea de călugări din Moldova. Astăzi este format din 8 chilii și este locuit de 39 de călugări români. Proschinatarul Sfântul Munte al Atonului, scris de ieromonahul Serafim și tipărit la București în 1856, în tipografia celui cunoscut ca Iosif Românul Iosif Romanov, prin bogăția de informații și gravuri, constituie o adevărată carte de referință privind istoricul sfintelor lăcașuri, totodată și o dovadă a enormei contribuții românești la realizarea centrului de spiritualitate ortodoxă de la Muntele Athos. Practic, de-a lungul a peste 5 secole, contribuția românească totală în complexul monastic Athos este prima ca mărime, depășind de departe oricare alta, chiar dacă originile poporului român sunt latine.

Astăzi vom vedea muntele Athos în viziunea unui străin.

Text: Wikipedia

Comentarii (6)
  1. In masura in care la Sfantul Munte as reusi sa stau in fata unui calugar cu puteri imbunatatite as opta pentru o vizita la Sf. Munte in defavoarea unei vizite la Ierusalim pe care o consider cea mai insemnata destinatie care ar putea exista. Dar banii, sanatatea si varsta (66ani) nu cred ca imi vor permite vreodata acest vis.

     
  2. Multumesc ! pentru acest Dar Minunat …,,Doamne Iisuse Hristoase , Miluieste-ma (pe mine pacatosul ) ,, Pace si Armonie !

     
  3. Dle Nicu,
    Niciodata varsta, banii si sanatate nu au fost un impediment serios pentru realizarea unui vis maret! O DATA-N VIATA, MERITA sa faceti ORICE efort pentru acest lucru! Va pot ajuta cu 100 euro, ramane sa cautati oferta de autocar convenabila si .. La DRUM! Daca nu porniti, nici nu puteti ajunge vreodata!

     
  4. Multumesc draga Razvan , pentru acest documentar , care a scos in evidenta Modul de Viata , Gandirea si Simtamintele , calugarilor din Manastirile aflate pe Muntele Athos. Namaste.

     
  5. Umm…unde este sfintenia acestui loc si acestor oameni cand Gigi Becali merge la Muntele Athos si plateste slujbe ca Dumnezeu sa-i ajute echipa de football sa castige???

     
  6. …. mda, minunat loc de vizitat ca turist, poate … ca sfintenie ce sa mai zicem, din moment ce s-au strans numai barbati acolo intre ei , sa nu cada in ispita, vezi Doamne :):) Sa faca bine sa vina aici in lume, intre „ispite” , si sa simta in suflet ce zic ei ca simt acolo, aceasta este provocarea adevarata pusa lor de Dzeu, provocarea din care n-au inteles nimic in ultimii o mie de ani…
    Din pacate au cam cazut la examenul acesta „baietii” de acolo. Mai bine le facea Dzeu o planeta separata de barbati, sa se simta acolo ca pe Atos …

     

Dă-i un răspuns lui Eliza Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top