Ce a spus înțeleptul?
În vremuri străvechi, de mult uitate, un împărat a chemat în fata lui un învățat despre care se spunea că ar fi cel mai înțelept om de pe întreg cuprinsul lumii, și i-a cerut să îi scrie o carte despre esența cunoașterii.
Înțeleptul s-a pus pe treabă și, după 12 ani, i-a înmânat împăratului mai multe volume groase, legate în piele.
„Este prea mult”, a exclamat suveranul „adună-mi toată cunoașterea într-o singură carte”.
Învățatul s-a supus și s-a întors la muncă, vreme de încă 4 ani.
Atunci cand a așezat în fața împăratului cartea care cuprindea toată cunoașterea umană, acesta dat nemulțumit din cap: „Nu, este prea mult de citit. Eu trebuie să guvernez o împărăție și nu am timp de pierdut. Scrie-mi câteva pagini cu lucrurile care crezi ca sunt cu adevărat importante și întoarce-te la mine”.
Din nou, înțeleptul s-a așternut pe treabă și, după 2 ani, a reușit să rezume toată cunoașterea lui, pe câteva foi de hârtie. El i le-a dăruit, plin de speranță, împăratului, dar acestea era prea ocupat în acea zi, așa că i-a poruncit învățatului să concentreze toată întelepciunea lui pe o singură pagină.
Omului i-ai mai trebuit cățiva ani pentru a duce la capăt această dificilă sarcină.
Atunci când a ajuns din nou la curtea imperială, suveranul i-a spus plictisit:
„Nu, nu, nu pot să citesc atât. Este și așa prea mult. Vreau să-ți fac o sugestie: nu mai scrie nimic. Încearcă să concentrezi toată esența cunoașterii tale într-un singur cuvânt, apoi vino să mi-l împărtășești și te voi răsplăti așa cum nici nu visezi.”
Învățatul s-a retras într-un loc izolat, la mare depărtare de orice făptură omenească, și s-a lăsat întru totul în voia meditației. În cele din urmă, a reușit să găsească cuvântul, unicul cuvant în care se adună imensa lui cunoaștere, înțelepciune și experiență, și s-a dus neîntârziat la palat, cerând o audiență.
Împăratul, devenit bătrân și gârbovit odată cu trecerea anilor, l-a întrebat: „Ei, ai găsit cuvântul?”
„Da, maiestate, l-am descoperit!”
„Atunci, vino sâ mi-l șoptești la ureche”.
Învățatul s-a apropiat de suveran, s-a aplecat către el și i-a șoptit ceva la ureche.
„Hei, dar știam deja lucrul ăsta!”, a exclamat împăratul.
PUTEȚI SĂ GHICIȚI CE I-A SPUS ÎNȚELEPTUL ÎMPĂRATULUI?
Autor text: necunoscut
Continuarea poveștii cu răspunsul dat de înțelept o găsiți aici: http://filedelumina.ro/2013/07/11/cuvantul-inteleptului/
Comentarii (54)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
„Iubirea”!
Cuvantul este viata!
Dar dvs puteti ?
Dvs. ce credeti, eu pot raspunde?
Eu zic ca, puteti raspunde,…insa vreti ca inainte de asta,…sa ne mai ”fierbeti”…
O fi fair-play?…:-P
Sa va dau un indiciu: e vorba de cuvantul care indica esenta cunoasterii.
Asta, ar putea fi ghicitoarea lunii.
Zic asa, pentru ca pana la sfarsitul anului, poate, ne mai provocati de cateva ori…;;)
Un mesaj foarte util!
VIATA .=CUNOASTERE+INTELEPCIUNE +EXPERIENTA …,,Omul cat traieste invata ,, Cu cat traiesti mai mult , cu atat ai posibilitatea sa acumulezi mai mult din calitatile enumerate ….
care… sunt Unice , pentru fiecare persoana in parte ….. Va doresc o zi Minunata !
„IUBESTE-TI APROAPELE CA PE TINE INSUTI” a fost .
„Traieste!”
Cuvantul, este incomunicabil, i-o fi spus la ureche. ;)
Adica, nu poate fi transmis prin vorbe.
Caci pentru intelepti, Cuvantul si vorba, nu-s deloc, totuna.
Altfel, pentru ce s-o fi inventat termenul ”incomunicabil?
Asta nu anuleaza revelatia inteleptului.
Virtutea e incomunicabilă.
Bineanteles, ca Imparatul, stia asa.
Ce altceva, credeati ca stia?
Numai de bine, tuturor.
IUBIRE
IUBIRE. IAR LA INTREBAREA PUSA DE TINE RAZVANE,EU CRED CU CONVINGERE CA AI INTELEPCIUNEA NECESARA DE A RASPUNDE.PACE ,LUMINA SI IUBIRE.
Raspunsul corect …este CUVANTUL …..
Ma bucur ca o poveste aparent simpla ne-a facut pe toti sa ne punem mintea la treaba ..,,.Cuvantul creaza lumina, si cum lumina este mesagerul Vietii, cuvantul este Viata sau Dumnezeu, Evanghelia dupa Ioan exprima foarte clar acest lucru: „La inceput a fost cuvantul, iar cuvantul era la Dumnezeu, si Dumnezeu era cuvantul”. Indiferent de limba pe care o vorbim, intentia noastra se manifesta prin intermediul cuvantului. Prin cuvant, noi putem manifesta orice: vointa, intentia, iubirea, credinta, care inseamna toate acelasi lucru.
Ce inseamna sa ai credinta? Cine controleaza credinta, viata? De ce? Deoarece credinta inseamna incapacitatea cuvantului. A avea credinta inseamna a crede fara nicio indoiala. Credinta este maniera de manifestare a cuvantului, a intentiei noastre. A avea o credinta foarte mare inseamna a avea o putere foarte mare, caci in acest fel vointa noastra ramane nedivizata. Atunci cand cuvantul nu este subminat de indoiala, puterea sa este chiar si mai mare.,, Razvan ,ne-ai demonstrat ca FILE DE LUMINA este intr-adevar O OAZA DE SPIRITUALITATE …Fiecare vom avea de invatat multe lucruri care ne vor ajuta in Viata … RESPECT si APRECIERE pentru ceea ce faceti ! MULTUMESC ! Va imbratisez …
Bine-a zis, cine-a zis,…ce-ai zis.
Superb,…superb…
Multumesc.
… un om macar mediu educat cum se presupune ca era si imparatul din poveste cunoaste cam toate cuvintele uzuale, iar daca celebrul cuvant nu era uzual era greu sa aiba impact, ar fi fost inteles numai de cei 24 de intelepti ai templului lui Solomon
. Adevarata importanta nu este atat cuvantul, un cuvant este doar un indicator la un concept sau un sentiment uman, ci SEMNIFICATIA pe care inteleptul o dadea cuvantului si imparatul nu, de aceea a si fost uimit ca era un cuvant bine cunoscut de el. Despre semnificatie a scris inteleptul 14 carti in fond :).
Cuvinte ca „iubire”, „exist/i”, sau „eu sunt” daca poate fi contras in alta limba intr-un singur cuvant, sunt asemenea cuvinte cu semnificatii spirituale infinite ….
??//!!!!
Jocul mintii….Chiar imi place …Vom afla sau nu vom afla Adevarul ? !
Veti afla adevarul.
asteptam cu mult interes si speranta .UN CUVANT – EEeste vorba de un singur cuvant .Multumesc ,Razvan si sper sa ne spui adevaratul cuvant ,pe care imparatul il stia deja .!!!!!
Si eu astept cu nerabdare sa aflu cuvantul potrivit la aceasta intrebare, raspunsul corect. Intuitia mea, spune ca este cuvantul : „Tu Esti” ! Iar imparatul arogant, in EGOISMUL sau, neintelegand corect, Esenta raspunsului, adica la ce se refera, a raspuns ca stia deja, lucrul acesta. Este, doar o parere. Astept, Razvan raspunsul Tau !
Pace Tuturor !
Stiinta, stie….ea nu intreaba.
Atata rimp cat intrebi pe altul, nu stii nimic. Tocmai de aceea si intrebi.
Stiinta, vine din interior, nu din exterior. Altfel, avea invatatul pe cine sa-ntrebe si sa nu mai piarda vremea, cu ”toana” Imparatului.
Faptul ca oricine foloseste cuvantul ”stiu”,. fara prea mult discernamant, ..este doar ceva mai putin decat pseudostiinta.
Intelesul a ceea ce n-ar fi stiut pana atunci, l-ar fi colpesit la propriu, pe Imparat.
Cum cu siguranta, Invatatul , a fost coplesit.
Ar fi uitat pana si sa mai vorbeasca. Impactul, este colosal. Se zice.
”Imensa lui cunoaștere, înțelepciune și experiență”, ” blocheaza ” pe moment mintea oricarui ” mediu educat”.
Esenta intregii cunoasteri umane, dobandita pron profunda introspectie, este dincolo de vorbe.
Si tot acolo, ramane.
Revelandu-se, nu prin grai,…ci prin Har.
Individual si personal.
Asa am citit eu, undeva.
Interesant, este ca Imparatul ”chema” in fata lui un Invatat, Inteleptul lumii.
Niciodata. n-a fost , nu este,…si n-o sa fie asa.
Mahomed, intotdeauna, merge el, la munte,…nu vine muntele la el. Cat o fi el, de Imparat.
Parca ar fi un salariat al curtii, Invatatul asta.
Inteleptii lumii sunt slujitori ai cerului,…nu ai curtilor Imparatesti.
Doar de bine, tuturor.
Dumnezeu !
Si eu cream la fel,pana sa dau de acest raspuns.D-zeu este omnistient,omniprezent,omnipotent.
Simt ca asta este raspunsul!
Nu exista nimic mai cuprinzator decat Dumnezeu!
Iubirea !
Cred ca i-a soptit : TREZESTE-TE! Oricum era prea tarziu pentru imparat. Toate tainele si esentele erau acolo dintotdeauna…ce esenta cauta el de fapt???
… de fapt nu conteaza ce cuvant i-a spus inteleptul imparatului, inteleptul era oricum limitat de cunostintele lui pentru acele timpuri, si in plus parea cam atasat de lucruri materiale altfel nu pierdea atatia ani sa-i scrie carti private unui individ prea ocupat sa citeasca ce scrie el. In anii aceia putea sa avanseze studiind pentru el si exersand. Oricum, vorbea cu un „surd” dpdv spiritual …
„Cum știi atât de multe despre tot si toate, a fost întrebat un om foarte înțelept și intelligent?
Iar răspunsul a fost:… să nu-mi fie frică sau rușine să pun întrebări cu privire la ceva de care am fost ignorant.” Abbott John
Am dat acest citat pentru a-mi spune părerea despre întrebarea pusă de Razvan , apropos de povestea noastră ! Deci : esența cunoașterii ( după umila mea părere ) este ; ÎNTREBAREA!!! Sau în alt mod de exprimare : CURIOZITATEA !!!
Nimic nu se realiza în istoria omenirii dacă nu exista curiozitatea, întrebarea , pusă sieși și celui din preajmă. Din curiozitate si căutarea răspunsului la întrebările apărute , mereu, în fața omului, s-a născut cunoșterea !
Cred ca i-a soptit: EU SUNT
Raspunsul este CARTEA,cartea este ESENTA CUNOASTERII!
O seara buna!
Sau, Cunoasterea este esenta Cartii….
Cum ar veni,
Coaja oului este esentza galbenushului.
Ei bravos. Stii ca-mi placi?!!!
Cunoasterea s-a nascut cu mult timp innaite de a apare scrisul, tiparnita ….si evident cartea !!!
Da,cunoastem…totusi,in vremuri stravechi,imparatul i-a cerut inteleptului sa-i scrie o carte.
DA! Sigur ca asta I-a cerut, dar esenta cunoasterii nu incepea cu aceasta carte ci mult mai devreme. Intuitia apare pe fondul cunoasterii…si pentru cunoastre, deci….raman la ideea mea!
Cu mult timp inainye de a se scrie in carti sau pe peretii pesterilor,…Cunoasterea a existat.
A fost la originea lumii.
Asculta-ti Instinctul !…..Intuitia : „Este un fel de iluminare instantanee si imprevizibila care ne permite sa accedem direct la esenta unei fiinte sau a unei probleme, luand forma unui continut ce ne este prezentat sub o forma definita, fara ca noi sa stim cum s-a ajuns aici.” Esenta Cunoasterii nu se gaseste in exteriorul tau ….nici in carti nici in alte lucruri ,ci in Interiorul Fiintei Tale .Mi-am trait viata ,ascultandu-mi Instinctul …..Nu pot spune ca a fost usor …dar …nu m-am tradat niciodata .Pot spune cu cea mai mare convingere ….Calea , aleasa a fost cea corecta …Acum ,culeg roadele Credintei mele …Ma numar printre cei norocosi care cunosc cu adevarat Esenta Vietii…Magia Ei…Nu exista cuvinte sa poti descrii Satisfactia pe care o ai …Cred ca Imparatul si-a trai viata in aceeasi Credinta …Cand iti asculti instinctul …si ti-ai trait viata asa cum ai considerat tu …oricand …esti pregatit …sa pleci mai departe ..convins …ca Adevarata Viata abia Acum incepe …Am simtit sa va fac aceasta marturisire … O imbratisare sincera !
*intuiți(un)e f. 1. Filoz. cunoașterea directă a adevărului fără intervenirea raționamentului; 2. facultatea de a înțelege iute, de a ghici.
*intuițiúne f. (lat. in-tuitio, -ónis). Cunoașterea clară, dreaptă și imediată a lucrurilor care se pot înțelege fără raționament: conștiința morală e intuițiunea bineluĭ. Înțelegerea răpede [!] a lucrurilor.
*INTUÍȚIE ~i f. 1) Formă de cunoaștere imediată a adevărului pe” baza experienței și a cunoștințelor achiziționate anterior”, fără raționamente logice preliminare. 2) Sentiment inconștient de prezicere a celor ce urmează să se întâmple; instin
Deci: INTUITIA apare pe fondul cunoastrerii anterioare a fenomenului „in care apare …Intuitia…”
ERATA:….cunoasterii …
In DEX scrie : „Posibilitatea de a Actiona dupa Propria Vointa sau Dorinta , posibilitatea de Actiune Constienta a oamenilor in conditiile Cunoasterii (si Stapanirii ) Legilor de Dezvoltare a Naturii si a Societatii ” = Libertate ( folosirea majusculelor a fost dorinta Batranului Dan)
…”traieste(clipa)!”, „carpe diem”…sau ceva similar ORI, oarecum in alt plan: „crede!”.
Sunt 2 cuvinte la care inclin sa cred ca inteleptul a spus imparatului : „MOARTE” sau „EU”
Inclin sa cred ca i s-a soptit ,,reaminteste-ti cine esti!” :Happy-Grin:
Esenta este : „Cunoaste-te pe tine insuti”, …. cred ca i-a soptit „Tu esti”, sau pur si simplu „TU”…
Raspunsul il gasiti aici: http://filedelumina.ro/2013/07/11/cuvantul-inteleptului/
O zi frumoasa!
Right,…
Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste universul si zeii,…scria pe frontispiciul templelor de mistere.
Prima lectie a celui care vrea sa paseasca pe calea spre Cunoastere.
Spre El.
Daca Omul, n-ar fi Cunoasterea,…esenta ei,…de unde ar mai emana ea, in lume?
Mult succes, tuturor.
Corect! O fi cartea, dar pentru mine esenta cunoasterii este experienta de a trai prin care iti reamintesti cine esti cunoscand cine nu esti… adica facand diferenta dintre bine si rau, caci nu degeaba suntem cu totii pe pamantul dualitatii… cunoaste-te pe tine insuti si-l vei cunoaste pe Dumnezeu!”. Cu drag, Daniela.
Din pacate nu pot fi de acord cu acel „intelept”, ESENTA CUNOASTERII” nu poate fi o carte si aceea scrisa de un singur om, oricat de evoluat spiritual ar fi fost,
asa cum comenta cineva, cartea a aparut tarziu pe scara evolutiei / experimentarii, mai bine spus a involutiei, adica a experimentarii dimensiunilor joase. De ce a aparut cartea (ca necesitate), de ce este nevoie de carte ? ai nevoie de carte fiindca: nu mai tii minte (creierul iti functioneaza la 10% capacitate), nu mai poti accesa arhivele (biblioteca) Akasha, nu mai poti comunica telepatic , nu mai poti stoca informatiile in cristale …Poate nu am inteles eu, cine imi explica si mie talcul povestii ?
Fiind o poveste era posibil.
El era cel mai mare intelept si adunase intr-o singura carte totul, atat gandurile, experienta si trairile sale, impreuna cu toate cele pe care le gasise din scrierile altor intelepti.
Acea carte era esenta.
Mentionez din nou ca este o poveste. Nu va asteptati ca aceste lucruri sa se fi petrecut in realitate. In mod evident nu exista nicio carte care sa le cuprinda pe toate.
Tin sa va dezamagesc spunandu-va ca mitul conform caruia creierul uman functioneaza la 10% din capacitate este minunat, dar este fals.
Acum, ca sa revin la problema ridicata de dvs. nu inteleg ce importanta are din punct de vedere cronologic cand a aparut cartea. Daca folositi acest argument pentru a demonstra ca raspunsul dat de intelept este incorect atunci eu sunt cel care nu vede legatura. Sunt de acord ca exista cunoastere inainte de aparitia cuvantului scris, dar aceasta cunoastere putea fi inglobata intr-o carte scrisa ulterior. Ar fi fost o problema daca situatia ar fi fost inversa si cartile ar fi disparut la un moment oarecare. In aceste conditii in ele nu puteai gasi cunoasterea si realizarile ulterioare.
Daca povestea s-ar petrece undeva in viitor si inteleptul i-ar raspunde imparatului ca esenta cunoasterii este Internetul, ce parere ati avea?
Sunt doua feluri de cunoastere.
Doar neantelegera acestui lucru, nu limpezeste apele. Ba chiar le tulbura si mai mult.
Cunoasterea superioara, este intelepciunea.
Cunoasterea inferioara este inteligenta.
Prima este interioara. Ca sursa.
A doua este exterioara. Tot ca sursa.
Interior inseamna intuitiv sau har. Esential. Miezul cunoasterii De la sursa.
Exterior inseamna tot ce este sursa exterioara, deci si cartea. Coaja care contine fructul cunoasterii. Ambalata,…cu riscul deteriorarii inerent procesului de ambalare.
Definitiile acestea sunt aleatorii, desigur. Inspirtatia de moment a fiecaruia, ii da libertatea de comparatie.
La un moment dat, omul care cauta sa se cunoasca pe sine, arunca toate cartile.
Nu mai are ce lua din ele.
Pasul acesta, este in firea lucrurilor, nu la alegere.
Cartile, devin coji goale.
Inteligentei nu-i trebuie mai mult decat 10 %, ca sa orbecaie in intuneric.
Restul creierului, activat, iti reveleaza cine esti,…si esti dincolo de orice confuzie . Nu-i nici un mit, in aceasta privinta.
Asa cum nu este un mit, capacitatea redusa de a fiinta a oricarui embrion, inaintea eclonarii sau a metamorfozarii.
Este saltul de la inteligenta la intelepciune.
Nici imaginatia cea mai bogata a omului inteligent, n-ar putea prevedea diferenta.
Omul, in starea lui majoritara, este un embrion Uman.
Simbolistica ciocnirii oualelor de paste, de exemplu, spune mult , pentru cine are ochi sa vada.
Oul, este de altfel un simbol universal.
In sensul ca nu exista fiinta, indiferent de regnul si dimensiunea in care fiinteazqa.care sa nu treaca prin procesul metamorfozei.
Omul nu face exceptie. A avut el grija odata, de asta.
Povestea pe care ai expus-o, draga Razvan,…este adevarata.
Nu exista poveste neadevarata.
Doar cei mici si cei a caror inocenta se apropie de a copiilor, stiu asta cu certitudine.
Nu degeaba doar oamenii cu o anumita atitudine de inocenta, vor stapani peste imparatia cerurilor.
Si nici asta, nu-i poveste sau mit.
Povestile si miturile nu sunt decat realitati neantelese. La un moment dat.
Caci, daca npar fi,…s-ar mai povesti?
Nu puneti la indoiala, sinceritatea povestitorilor.
In mod evident, exista carti care sa le cuprida pe toate.
Biblia este una din ele.
Nu esenta ei, este piedica neantelegerii mesajului din ea, de catre Om.
Altele sunt piedicile reale.
Credinta ca nu exista o carte care sa cuprinda toata esenta, este una din piedici.
Doar una din ele.
V-am mai spus odata, dragul meu Razvan,…ca sunteti intr-o pozitie delicata.
Pe termen lung, nu v-aduce beneficii. Atitudinea, trebuie schimbata.
Insa cine actioneazqa atat de responsabil?
Foarte putini. Si nu doar in povesti sau mituri.
Oamenii, va pun intrebari. Aceasta este pozitia delicata de care vorbeam.
Nu-i o problema, daca nu le puteti raspunde.
Pentru ca nu sunteti in postura unui invatator spiritual. Va doresc insa sa ajungeti.
Lasatii in pace pe intrebatori. Intrebarile sunt un lucru serios.
Lasati sa comunice oamenii, punandu-si intrebari si dandu-si unul altuia ce pot sa-si dea.
Invatati din ce-si spun ei,… si deveniti ceea ce inca nu sunteti.
Un adevarat invatator.
V-i se pare ca sunteti?
Nu. Deocamdata.
Un invatator,…nu-si da cu parerea,…cum imi dau eu acum,…ca sa nu folosesc un alt exemplu.
El stie.
Raspunsul satisface.
Ambiguitatea lipseste.
Lumina, rasare, cand el vorbeste. Lumina lui se simte cumva. Ca bucurie, se simte.
Bucuria insoteste un raspuns corect. Intrebatorul, se bucura.
Simplul fapt ca nu se bucura, disconfortul lui, indica falsitatea raspunsului.
Vreti mai simplu de-atat?.
Asa ziceam si eu….
Numai de Bine, va doresc,…Ajutati-i pe oamenii d-voastra, caci sunt intr-un anumit fel ai d-voastra,…lasandu-i sa comunice cat mai mult.
Incitatii prin subiecte de inalta viziune.
Scoateti like-urile si dislike-urile.
Ele sunt o perdea dupa care se ascund puncte de vedere, care ar fi mai bine daca ar fi expuse.
Ajutatii pe micii ”carcotasi”, sa scape de aceasta tara, care doar impotriva lor, se-ntoarce.
Faceti in acest mod, un lucru minunat. Cel mai bun, pe care il puteti face, deocamdata.
Daca nu urmariti doar partea materiala a lucrurilor, cu timpul veti urca pe scara cunoasterii si a impartasirii ei.
‘’Materialul’’ nu trebuie exclus,…ci doar pus la locul lui.
Mi-am permis sa incerc sa ajut, prin acest mesaj.
Daca simtiti bucurie,..sub o forma sau alta,…mesajul era necesar,…indiferent de unde venea. Din partea mea , sau a altcuiva.
Daca nu simtiti bucurie, unul din noi doi, a gresit.
Doar timpul, ne va arata care.
Daca intentia mea este sub nivelul potentialului dvs….nu luati aceste ganduri ca rele intentii.
Ar fi departe de intentiile mele, o astfel de concluzie..
Este ultimul meu mesaj, aici.
Sunt genul de” carcotas”, care stie sa se retraga elegant.
Ca-n poveste,…incalecans pe-o sa.
Mult succes,…din ce in ce mai mult.
Tuturor….Stiu ca veti avea. Sta-n legea firii, ca ceea ce cauti, sa gesesti.
Valabil, literalmente.
In primul rand, vreau sa va multumesc pentru acest comentariu.
Apoi, dupa cum ati subliniat si dvs. exista doua tipuri de cunoastere. Cunoasterea de sine (interioara) si cunoasterea exterioara.
Spuneam ca este o poveste neadevarata deoarece s-a presupus ca inteleptul le-a cuprins pe amandoua in cartea sa.
In mod evident este gresit a presupune ca exista o asemenea carte.
Tin sa va dezamagesc spunandu-va ca Biblia nu este o carte care cuprinde toata cunoasterea.
A sti sa construiesti o racheta care zboara pana la stele reprezinta tot cunoastere, nu veti gasi acest lucru in Biblie.
Prin urmare, ca sa ma imprietenesc cu logica, constat ca Biblia, asemenea altor carti sfinte se refera mai degraba la cunoasterea interioara, care iata, in mod ciudat vine tot din exterior. Chiar daca exista revelatia si harul ca sursa a cunoasterii, eu nu am auzit de vreun sfant care sa fi aruncat Biblia spunand ca el stie mai bine si nu mai are nevoie de ea.
Imi spuneti sa nu pun la indoiala sinceritatea povestitorilor. Din intamplare sunt si eu unul dintre ei, si daca doriti puteti vedea si analiza singura povestile mele in cartea Trepte spre Cer.
Referitor la abiguitate se pare ca nu ati inteles ce doresc sa fac cu aceste File de Lumina. Ambiguitatea ofera mai multe raspunsuri posibile si pune mintea in miscare. Eu doresc ca fiecare dintre cititori sa-si urmeze maestrul (guru, sfant sau orice denumire doriti dvs.) in drumul lui catre Lumina. Dar eu spun ca acest maestru trebuie sa fie cel mai de incredere om de pe pamant si anume chiar cel care isi are salasul in sufletul fiecaruia. Deci, fiecare sa-si puna increderea in el insusi. Nimeni nu trebuie sa ma urmeze pe mine, dar fiecare trebuie sa-si urmeze sufletul.
Like si dislike sunt un mod de a construi o minima comunicare si cu cei care nu doresc sa comenteze.
„Ajutati-i pe oamenii d-voastra, caci sunt intr-un anumit fel ai d-voastra,…lasandu-i sa comunice cat mai mult.” Nu inteleg cu ce ii opresc eu pe oameni sa comunice. Fiecare este liber sa-si spuna punctul de vedere. Chiar dialogul nostru de acum este o dovada clara a acestui fapt.
„Daca nu urmariti doar partea materiala a lucrurilor, cu timpul veti urca pe scara cunoasterii si a impartasirii ei.” – Iata ca si dvs. lasati sa se intelega ca am o fata mercantila si interese obscure. Nu ma voi obosi sa va explic ce beneficii banesti am de pe urma realizarii Filelor de Lumina. Am mai explicat asta si nu vreau sa ma repet.
Regret sincer ca va retrageti.
Eu ma abtin sa analizez si sa judec alte persoane dintr-un motiv foarte simplu. Consider ca fiecare este perfect asa cum e.
Intrucat ati specificat ca nu mai doriti sa comentati, perimite-ti-mi sa va fac o ultima sugestie.
Incercati sa aveti mai multa incredere in oameni.
Sa aveti parte de zile pline de soare si de bucurii!
Multumesc mult pentru raspunsl d-l Razvan , ce vroiam sa spun in comentariul meu este ca inteleptul nu mi s-a parut a fi un intelept adevarat prin raspunsul dat, adica avea o vedere ingusta a ceea ce insemna „esenta cunoasterii”, dar acum am inteles povestea . Sunt de acord cu afirmatia despre Bibilie, din pacate eu nu consider Bibilia nici cel putin o carte sfanta, (ci o adunare de scrieri fabricata cu un anumit scop) apropo, ce este aceea o carte „sfanta” ? unele carti ” sfinte ” se scriu si astazi, dar nu sunt considerate astfel.
O carte sfanta este considerata o carte care sta la baza unei religii (eu prefer aceasta definitie). Prin urmare, exista extrem de putine carti sfinte pe pamant.
Sunt multe carti care contin invataturi extrem de valoroase. Unele dintre ele sunt considerate de unii oameni ca fiind mesaje divine sau ale altor entitati celeste. Totusi, daca ne raportam la definitia mea veti intelege la ce ma refer eu cand spun „o carte sfanta”.
Va multumesc pentru comentaiile dvs si va doresc o seara minunata!