skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Soarele și Pământul

 

Muntele Sacru, doar acolo este salvarea noastră. Suntem invinși și risipiți. Dușmanul este prea puternic. Noi fugim, suntem urmăriți.

De trei zile ne ascundem, alergăm prin râpe, peste dealuri și prin codrii verzi de vară. Am rămas atât de puțini… Am ochii plini de lacrimi, când îmi aduc aminte că fratele meu mai mic și nepotul meu cel viteaz mi-au fost alături până la ultima suflare. Acum plătesc nebunia pornită cu multe generații în urmă.

Religia ne desparte, ne-a învrăjbit atât de mult, încât astăzi doar semnele de Pământ și Soare ne fac să scoatem săbiile.

Povestea noastră începe cu mult timp în urmă, cand Ornos, zeul cel mare, a creat Lumina și Cuvântul. Apoi, a făcut Cerul și Spațiul cel fără de sfârșit. După aceea, cu grijă infinită, a făcut tot ceea ce există și a pornit Timpul.

Ornos a început să alerge plin de bucurie prin Universul pe care tocmai îl crease și vreme lungă s-a plimbat. Dar, într-o zi, s-a întristat de singurătatea care l-a cuprins și, chiar dacă nu știa cum e să ai și alți tovarăși, a început să plângă. Din șuvoiul său de lacrimi, doar două au prins viață și așa s-au născut doi frați, Soarele și cu Pământul.

Bucuria era mare, iar Soarele își necăjea mereu sora – Pământul. Totuși, oricât o supăra, niciodată nu o lăsa fără lumina lui plină de dragoste. Ea era statornică și bună și îi ierta adeseori năzbâtiile și firea-i plină de neprevăzut. Ornos, tatăl lor, era adeseori plecat și îi lăsa de singuri pe cei doi copii ai săi.

Într-o zi, când erau singuri, din joacă, Soarele reuși să o facă pe sora lui să-i accepte o propunere nemaiauzită: să creeze ceva. Mama Pământ a luat o piatră pe care a cioplit-o cu chip de om, a udat-o și i-a dat-o Soarelui. Acesta a suflat și piatra a prins viață. Așa a apărut primul om.

Mai târziu, a acest prim om a avut doi fii. Unul dintre ei, Raah ii era recunoscător Soarelui că i-a dat viață părintelui său, dar Garu, fratele său, era convins că cea care merită venerată este bunica Pământ. Spunea adesea că, fără ea, Soarele n-ar fi avut cui să-i dea viață.

Cei doi frați s-au certat deseori, până când s-au hotărât să nu se mai vadă niciodată. Garu a plecat în vest și Raah în est și fiecare dintre ei a creat câte un regat.

Noi suntem copii lor și ne războim de milenii, din cauza credințelor noastre. Singurul loc sfânt unde nu avem voie să ne luptăm este Muntele Sacru. Spre el mă îndrept acum, în speranța de a nu fi ajunși din urmă de soldații din Raahal – regatul Soarelui. Adepții lui Raah au învins. Au avut arme mai puternice, soldați mai mulți și chiar un strop de noroc. Voi fi ultimul rege al neamului lui Garu, cel care credea că Pământul e mai important. Mă uit în jur și văd că mai suntem aproape 30 de luptători. Generalii mei viteji s-au stins, doar unul a rămas. Eu sunt vinovat pentru tot acest dezastru. Atâția oameni au murit din cauza mea, regele lor.

O decizie greșită, după atâtea generații, ne-a dus la pierzanie. Întotdeauna am pus preț pe dragoste și pe bunătate și nu am crezut că invidia și trădarea ne pot fi un țel în viață. Am încercat să opresc acest război nesăbuit, moștenit de la părinții și bunicii mei. Fanatismul și habotnicia preoților mei și a multor oameni din popor era atât de mare, încât nu puteam spune nimic altfel despre religie. Mereu preoții mă amenințau cu o răscoală.

Cu multă grijă și mare atenție am reușit să-i fac pe oameni să înțeleagă că cei din Raahal sunt frații noștri și că ura dintre noi nu are sens. Într-un final, am izbândit și am ajuns în punctul în care i-am putut trimite solii de împăcare regelui Raaves, dușmanul nostru. Negocierile au fost grele, dușmănia noastră era prea veche, iar cele două religii ciunte ne brăzdaseră sufletele prea adânc. 10 ani au durat tratativele.

Ca semn de prietenie, am stabilit chiar in al doilea an sa nu mai aducem oameni noi la oaste și armatele noastre urmau să scadă încet-încet, astfel încât să începem să avem din nou încredere, unii în alții.

Ceea ce eu n-am știut, a fost că în timp ce noi negociam, Raaves își făcea o nouă armată, departe, în Stepa cea Cumplită.

Acum trei zile trebuia să ne întâlnim la hotar, ca să semnăm primul tratat de pace între cele două regate. Când am ajuns acolo ne-au atacat mișelește, dar bravii mei soldați au luptat cu multă vitejie. Începusem să-i respingem și mai aveam puțin, până să-i punem pe fugă. Atunci ne-au atacat luptătorii stepei, armata lor de taină. Erau atât de mulți…  Fratele meu, împreună cu nepotul, au luat rezervele noastre și au alergat degrabă să se lupte cu ei și să-i țină în loc, până când noi vom izbuti să scăpăm din capcană. N-au avut nicio șansă. Dezastrul nostru a fost total. Doar 30 de călăreți fugari e tot ce a mai rămas din mândra noastră țară, care este acum jefuită și distrusă de frații noștri dinspre Soare.

A venit seara și oboseala își spune cuvântul. Ne oprim la margine de codru și ne uităm cu atenție în jur. Aici vom dormi la noapte, iar mâine dimineață vom porni din nou la drum. Pe la amiază, vom ajunge la Muntele Sacru și vom scăpa cu viață, dacă nu ne ajung din urmă. Ar fi trebuit să mergem în această noapte, dar nici caii nu mai pot.

În scurt timp, au ațipit cu toții, dar eu nu pot. Mă uit la Goro, generalul meu cel gras. Doarme și sforăie fără nicio grijă, de parcă toată viața ar fi fost urmărit și ar fi dormit pe pământul gol, cu șeaua calului sub cap. Mi-e drag de el; de fapt, ii iubesc pe toți. Doar să-i salvez aș vrea. Mă așez în genunchi și mă rog la Mama Pământ să ne ocrotească, la Soare să aibe milă și la Creatorul Ornos să mă ajute să-mi salvez oamenii.

Dimineața, prima geană de lumină ne prinde călare. Dar, în spate, se vede armata din Raahal. Ne urmăresc și s-au apropiat destul de mult. Mărim pasul. Până la Muntele cel Sfânt nu mai este mult.

Odată cu prânzul, ne este servită cea mai mare și mai neplăcută surpriză. La marginea pământului sfânt, ce aparține de Muntele Sacru ne așteaptă 10.000 de călăreți în frunte cu Raaves, regele mârșav.

Ne trezim în fața lor, fiind urmăriți de restul armatei. Un zâmbet îmi apare pe buze și mă întorc la oamenii mei, care au înțeles imediat că aici ne vom găsi sfârșitul.

– Soldații mei! Prietenii mei! Astăzi sărbătorim a treia zi de la Marea Trădare! Astăzi vom muri! Uitați-vă cât de înspăimântați sunt de noi, cei care doar cu inima deschisă am căutat Pacea. Priviți-i în ochi și veți vedea frica lor. A fost nevoie de 10.000 de călăreți, pentru ca să ne oprească și încă de două ori pe atât pentru noi, care suntem doar 30 de oameni. Toată viața am luptat împotriva fanaticilor religioși, dar voi muri cu zâmbetul pe buze, pentru că știu că după mine vor veni alții care nu vor accepta altceva, în afară de iubire și compasiune. Scoateți săbiile! E timpul să mergem la Mama Pământ, cu glorie și cu onoare! Înainteeee!!!!

Am atacat pentru ultima dată. Când mai aveam doar trei lungimi de cal până la dușman, am înghețat cu toții. M-am oprit dezorientat. Nimeni nu mai făcea un pas și vedeam fiecare soldat în poziția în care era surprins la momentul în care totul s-a oprit. Mi-am dat seama că doar eu puteam să mă mișc, dar când am privit cu atenție l-am văzut și pe Raaves că se mișcă uimit printre soldați. Mă vede. Își scoate sabia și ne apropiem unul de altul. Atunci, încă o minune se întâmplă.

Apare Ornos, pe un tron de aur. Amândoi cădem în genunchi în fața lui.

– Mărite Ornos, ai văzut cât de puri am fost? Ai văzut că religia noastră, cea adevărată, învinge astăzi și ultimul său dușman?, spune repede Raaves.

– Mărite Ornos, eu am vrut doar pace. Religiile noastre se dușmănesc de prea mult timp. Raaves m-a atacat mișelește şi nu are nimic sfânt, spun eu, cu vocea plină de patos.

– Veniți la mine copii mei, ne spune Ornos.  Stați unul lângă altul, sunteți la fel de înalți, spune el zâmbind.

Zâmbetul lui Ornos vindecă orice inimă și oricâtă suferință. Zâmbesc și eu. Dar el continuă:

– Eu mă uit la umbrele voastre și nu văd nicio diferență. Voi vedeți?

– Nu, nu vedem.

– Religia ta ce spune? Cine este cel mai important zeu după mine, întreabă Ornos, privindu-l pe Raaves.

– Soarele, evident, sosește rapid, raspunsul.

– Mama Pământ, spun eu, când privirile lui Ornos se aștern peste mine.

– Deci, pe tine te iubește mai mult Soarele, iar pe tine Pământul, spune Creatorul privindu-ne pe rând.

– Da, spunem din nou.

– Atunci cum se face că umbrele voastre, izvorâte din Soare și așternute pe Pământ sunt la fel? Soarele ar trebui să-i dea celui pe care-l iubește mai mult, o umbră mai frumoasă, mai impunătoare, sau poate de altă culoare. Pe de altă parte, Pământul ar trebui să-i arate aceluia care i se închină, că îl apreciază mai mult prin umbra sa care se întinde pe jos. Toate religiile care duc la mine sunt la fel…

Acestea au fost ultimele cuvinte ale Creatorului.

M-am trezit călare pe cal și în spatele meu era întreaga armată a regatului meu. Peisajul se schimbase. Nu eram la poalele Muntelui Sacru, ci la hotar. Realizez că toate astea s-au întâmplat deja acum trei zile. Nu mai am timp, vom fi atacați. Dau să strig ,dar îl zăresc pe regele Raaves venind spre mine, singur și neînarmat. Acum nu am de ce mă teme. Amândoi am înțeles.

Povestire din cartea Trepte spre Cer, de Răzvan

Comentarii (47)
  1. RECUNOSTINTA si APRECIERE draga Razvan. Poate intr-o zi ……VOM SIMTI cu TOTII ca „AVEM ACEEASI UMBRA ” ……….poate . Daca ar exista CEVA care sa reuseasca sa ne ARATE „UMBRA EGO-ului (A SINELUI FALS ) ” ….este posibil ca UNII OAMENI SA NU AIBA ACEASTA ” UMBRA ” ALTII….. „O UMBRA MICUTA ” pe cale de „disparitie” ,iar altii …..”O UMBRA FARA LIMITA”…….care se mareste continuu….. Sper ca v-am facut sa zambiti …….sau nu . Pace ,acceptare si bucurie

     
  2. Izvor de Lumina si Bucurie esti,Razvan! Oare ce trebuie sa fac,cum sa-mi inving,sa-mi dizolv ego-ul,care imi aduce atata durere?…Poate intr-o zi…Multumesc lacrimilor care spala rautatea ce se aduna in mine…Multumesc tie si oamenilor din jur ce daruiesc raze de lumina,dand stralucire luminii ascunse in intunericul din sufletul meu…Pace si Lumina!

     
    1. E foarte simplu, gaseste Soarele din tine, el lumineaza mai puternici decat orice raza de lumina ce vine din exterior.
      Nu cauta Lumina afara, ea este deja in tine, trebuie sa o lasi sa-ti arate Calea.
      O zi minunata!

       
  3. Sper ca acuma suntem acolo unde amandoi au inteles . Probabil ca era nevoie si de razboi ca sa inteleaga mai bine .

     
  4. O poveste…care m-a transformat…..pentru cateva momente …in copilul…fericit si ..fermecat..de …desfasurarea evenimentelor…Am trecut prin toate starile …m-am bucurat…m-am intristat…ca in cele din urma …PACEA ..ce s-a instaurat intre cele doua regate …mi-a adus in suflet ..LINISTE..deplina …Dar ..nu pentru mult timp…Cand mi-am revenit din visare …am devenit adultul …constient…de situatia actuala a Planetei…care este intr-un HAOS…TOTAL din toate punctele de vedere … Numai de noi depinde …sa mai facem CEVA…Nu stiu care vor fi sansele noastre de a reusi …aceasta SCHIMBARE…in vietile noastre…dar ..daca incercam…vom avea o sansa …Cred ca IUBIREA…ADEVARATA …NECONDITIONATA …ne-ar apropia mai mult unul de altul…am deveni o FAMILIE …Am rade impreuna ..am plange …ne-am distra …am munci…ne-am bucura …Ne-am construi propriul PARADIS ..AICI….Numai impreuna ..vom scapa …de CEI care conduc cu adevarat Lumea …acel grup de oameni extrem de bogati…f bine organizati…si care …nu apar niciodata in vazul tuturor…: OCULTA MONDIALA sau Iiluminatii…Scopul este sa controleze si sa conduca intreaga Planeta prin crearea NOII ORDINI MONDIALE si a unui GUVERN MONDIAL UNIC …Doresc PUTERE si CONTROL…nu BANI…si asa banii sunt pe mana lor…Metoda lor : PROBLEMA ,REACTIE si SOLUTIE…Sunt cei care incurca si descurca ..dupa bunul lor plac ….toate PROBLEMELE OMENIRII…inclusiv ..au PUTEREA DEPLINA asupra TUTUROR RELIGIILOR LUMII…Cred ca SOSIT TIMPUL SA NE TREZIM CU TOTII sa nu ne mai lasam MANIPULATIiar pentru …Imi cer scuze …de la o poveste ..frumoasa ..deja am ajuns ..sa fac ..ordine …in aceasta Lume …A VISA ESTE CEVA FRUMOS …NU SE STIE NICIODATA … Va imbratisez …si va doresc PACE si ARMONIE in sufletele voastre …RAZVAN …povestea ta …a reusit sa-mi incarce sufletul ..cu multa energie pozitiva …din care iti daruiesc in mod special si tie o particica …iar pentru FILE DE LUMINA …mult succes in continuare ….

     
    1. Multumesc pentru gandurile dumneavoastra frumoase.
      Totusi, nu cred ca viata este atat de trista, nu sunt adeptul teoriilor conspiratiei mondiale. Eu cred mai degraba ca fiecare dintre noi este responsabil pentru particica lui de univers si nu intodeauna aceste particele se imbina armonios. Motivele sunt multe… dar le gasim mai mult in noi.
      O zi minunata!

       
  5. Imi place acest articol . E un fel de „Bate seaua sa priceapa iapa” sau spune o pilda inteleapta ca fiecare si isi recunoasca limitarile in intimitatea lui si poate se va schimba cand va intelege absurdul situatiei. Daca creatorul ne dorea spirite de lumina – eram spirite. Dar ne-a facut umani cu un „mecanism” de functionare pe care nici acum nu il cunostem, alcatuiti din trup (material) si suflet (spiritual). De fapt cercetatorii rusi au facut mai multe experiente si masuratori pentru a vedea cat cantareste si reprezinta sufletul. Au masurat si cantarit oameni inainte si dupa moarte si au descoperit ca sufletele au mase(greutati) diferite. Unele au cateva grame, altele subdiviziuni, altele mai multe grame dar nu mai mult de 5. Nu au descoperit totusi de ce aceasta diferenta si in ce consta. Au cautat explicatii vis-a- vis de sex, credinta, studii,experienta de viata profesionala sau spirituala. Nu au gasit pana cum nici o explicatie. Ramane o enigma pe care doar cel ce ne-a trimis si ne primeste inapoi o stie. Suntem egali cu toti cand ne nastem, suntem egali cu toti cand plecam, indiferent de culoarea pielii, sex, varsta, cunostinte sau prostie, drepti si nedrepti, utili si inutili, pragmatici si visatori, drogati sau realisti, fff.credinciosi / fff spirituali si indiferenti / atei.Cu drag si cu respect.

     
    1. Foarte corect, dar… nu suntem egali nici la nastere, nici in viata si nici cand plecam. Poate suntem singuri, dar nu egali.
      Multumesc.
      O zi minunata!

       
  6. … ca si cei din povestire, fiecare suflet a venit pe aceasta planeta sa experimenteze anumite teme proprii evolutiei sale spirituale. Nu exista suflet rau sau bun, asta-i dualitate si doar un pas in evolutie, ci doar spirite tinere si mai nestiutoare si spirite mai batrane si mai evolutate. Astia doi frati din povestire se pare ca au venit in acea intrupare sa experimenteze dualitatea prin diferenta intre credinte religioase, precum si relatia umana intre doi frati/popoare in aceste circumstante. Au avut, normal ca toata lumea, liberul arbitru s-o experimenteze cum vor, si la inceput au ales sa vada cum este cu violenta si apoi dupa ce au mai obosit si vazut cum e cu ea si le-a cam ajuns experienta :), au ales la „indemnul” unui spririt mai evoluat sa incerce sa vada cum este si cu calea pacii.
    Scenarii asemanatoare incercam cu totii pe aici, diferentiate pe nivelul fiecaruia de evolutie, asezonate evident cu o gramada de credinte, frici, religii, evenimente violente sau minunate, ascensiuni si invieri, declaratii belicoase sau melodramatice de dragoste neconditionata, ambitii de salvare a planetei intregi, etc, ….. asta asa, ca sa facem experientele mai interesante, noi sa invatam/evoluam mai mult, dar mai ales sa si trimitem la Sursa Unica unde se strange totul tot ce am experimentat, pentru ca si Ea sa evolueze prin noi, care suntem una cu ea pana la urma.
    Frumos, nu? :)

     
    1. Sa inteleg ca noi aici suntem pe post de cobai ? Doar folositi ? Tot ce incercam aici, toate experientele, bucuriile si fricile noastre , totul se petrece doar ca altcineva sau altceva sa evolueze ? Adica sa fie capabil sa creeze alti cobai mai evoluati ?
      Daca asta poate fi adevarat, e groaznic !
      Dar ma indoiesc, nu vreau sa cred asa ceva…

       
      1. … nu „altcineva” Dorina, nici vorba de „cobai”, tot tu evoluezi doar ca parte din ceva mult mai mare numit conventional Dzeu. Pe un nivel de intelegere simplificat, la un nivel mult mai inalt, impartasim cu toti ceilalti experientele noastre si ei cu noi si evoluam impreuna ca un corp comun.

         
  7. Recunostiinta si Aprecierea mea,inteptule Razvan,nu are „Limita”…ceea ce era de spus a spus Batrinul Dan…mie imi ramine
    decit sa sper ca ultimele cuvinte ale Creatorului sa rasune in mintea fiecaruia din noi ,atit de TARE ,INCIT SA PUTEM ALINIA TOATE CELE TREI PRIMITE DE LA EL…MINTEA ,TRUPUL SI SUFLETUL…sa putem accepta Pacea si Bucuria…
    cu mult respect

     
  8. Fratele meu, Razvan,…ia aminte,…
    NU suntem singuri,…si suntem categoric egali,…
    Viziune diferita doar in aparenta, altfel viziunile sunt ca si religiile,…la fel, nu?

    O zi minunata,…

     
    1. Nu avem cum sa fim egali. Unul este sarac, altul este bogat, unul este inteligent altul nu, unul se naste fara un picior, altul este intreg… asta la nastere.
      Apoi, in timpul vietii este evident ca suntem diferiti… deci nu putem fi egali.
      La plecare, luam cu noi lectiile invatate, amintirile gandurile noastre si ale celor pe care i-am cunoscut… iar nu putem fi egali.
      Dar, asta nu inseamna ca unul este mai important decat altul, chiar daca unul lasa urme mai adanci in aceasta lume.
      O zi minunata!

       
  9. Minunat,…iti multumesc, pentru raspuns,…
    Egalitatea, dragul meu,…este un fundament, nu o aparenta,…
    Fundamentul egalitatii,…consta in capacitatile celui care experimenteaza, nu in experientele pe care le are,…
    Egalitatea, este una,…experienta, alta,…
    Este mai putin OM cel din scoala generala decat cel ce este un Master deja?,…
    Si pentru ca in final, doar Unul experimenteaza ,…despre ce egalitate vorbim?,….
    In fata LUI, se spune, toti sunt egali,….Ar putea sa fie El in fata Lui, altfel?,…Cam, nu,…
    Sincere felicitari pentru darurile tale, Razvan,…
    Toate cele bune,…

     
    1. Ca sa nu ne invartim in jurul cuvintelor si al notiunilor, cel mai simplu este sa folosim un adevar matematic.
      Ca sa stabilesti egalitatea trebuie sa te hotarasti la doua aspecte:
      1. ce vrei sa masori
      2. la ce proprietate te referi
      daca aceste doua lucruri nu sunt stabilite vorbim in van.
      – Un mar poate fi egal in greutate cu o para, amandoua sunt fructe, deci sunt egale?
      – Doua mere pot fi egale in greutate dar daca le masuram culoarea nu mai sunt egale.
      – Doua mere de aceeasi culoare pot fi egale in greutate, dar unul este mai dulce si nivelul de zaharuri il are mai mare, iar nu sunt egale.
      In fata Creatorului toti suntem egali, asta inseamna ca ne priveste pe toti la fel, fara discriminare…
      Deci? despre ce vorbim? Despre calitatea de OM, despre samanta divina din sufletele noastre?
      Atata vreme cat nu stabilim la ce ne referim si ceea ce dorim sa masuram, egalitatea sau inegalitatea nu au sens.
      O zi buna!

       
      1. Cam multe mere, Razvan, cam multe mere,……
        Insa de dragul justificarii, ai dreptate,…chiar daca raspunsul seamana mai mult a varza,…

        Toate cele bune,…

         
          1. Categoric, ai dreptate,…
            Toata lumea, are dreptate, pentru ca dreptatea, tine de nivelul de intelegere al fiecaruia,…
            De aceea, dragul meu, contradictiile, dupa cum stii, nu au nici o baza reala,…
            Zi minunata si tie,…

             
  10. 1. …Razvan imi place ca nu renunti si ai raspuns tuturor atat de clar si de obiectiv../sper ca esti f.bine si doar mi se pare mie ca ai avut parte de putina tristete zilele acestea../.
    2. Este atat de trista istoria de astazi , dar totodata bine ca nu mai tine mult..
    3. Multumesc frumos pentru toate ce ni le trimiti … sa ai o seara cat mai placuta !

     
    1. Multumesc mult pentru grija. Nu sunt trist, sunt… obosit.
      Am o perioada extrem de agitata…
      O seara minunata!

       
  11. Egalitatea consta intr-o chestiune simpla. Toti intram in viata respirand, toti plecam din viata expirand.
    In fata vietii si a mortii suntem egali restul sunt amanunte. Greutate, culoare a pielii, nastere naturala sau cezariana, la termen sau prematuri, sanatosi sau bolnavi, doriti sau nedoriti sau plecam din viata oricand tineri sau batrani, prin accidente, boala, varsta,epuizare, intamplare,crima, malpraxis medical.spovediti si impartasiti sau in deplina singuratate, cu si fara mostenitori, etc..etc…etc…Intrarea si plecarea din viata sunt inspirand si expirand.
    Mii de pupici.

     
    1. Nu vreau sa te contrazic, dar daca ealitatea se refera doar la inspiratie si expiratie, atunci sunt de acord. Totusi, daca plecam la asta si generalizam e ca si cum am spune ca daca doua mere sunt la fel de verzi atunci sunt egale si au aceeasi greutate, compozitie, forma etc.
      Cu drag,
      Razvan

       
    2. Luiza, draga, te credeam mai profunda. Asta-i toata viata ta? Inspiri si expiri? Aaaa, nu stiu cum e viata ta, dar eu cel putin, mai fac si altceva intre.
      Daca tu nu faci decat sa inspiri si sa expiri, te rog eu frumos, nu ne baga pe toti in aceeasi oala. Unii dintre noi mai au si alte preocupari. Facem ceva!
      Nu poti judeca viata unui om doar dupa prima clipa si ultima clipa. E ca si cum ai judeca o carte dupa prima litera de pe prima pagina si ultima litera de pe ultima pagina.
      Oricum, la cat respiri, cred si eu ca ai forta pentru cateva mii de pupici (aia din final). Eu nu am plamanii atat de antrenati si cred ca as obosi dupa doar cateva sute. :D
      Oricum, ce sa zic, baga mare, arde oxigen! Daca asta-i scopul tau in viata… :D
      PS: doar cateva umile sute de pupici.

       
  12. Frumos si ar si mai minunat daca s-ar intampla si in lumea nostra la fel. Razboaie religiose si de alta natura au tot fost si chiar mai sunt. Fiii acestei planete ai Mamei Pamnt se razboiesc intruna,….. religii sunt destule , chiar daca toate au un creator unic, doar cu alt nume, dar….nu a aparut pacea. Oare n-ar fi timpul sa ne apara si noua
    „ORNOS” – DOMNUL NOSTRU DUMNEZEU ,……… SA PUNA CAPAT ACESTOR LUPTE FRATICIDE???? Ar trebui ca cei care incep astfel de razboaie, conducatorii statelor, religiilor, triburilor ( cum sunt in Africa..), mari bogatasi ai lumii, miliardarii, cei care din umbra conduc lumea spre pieire, sa simta semnul Autoputernicului Dumnezeu si sa se pocaiasca ! Noi cei mai multi, ramanem cu speranta, desi si noi am putea sa punem umarul la realizarea acestui vis -PACE-!!!
    Doamne ajuta acest Pamant sa-si gaseasca PACEA !! AMIN!

     
    1. Razboiul este cea mai cumplita nenorocire, si totusi nu cred ca va disparea prea curand.
      O seara minunata!

       
  13. Multumesc Razvane pentru minunatul mesaj
    Am lipsit o vreme ,dar m-am intors la voi.observ ca suntem din ce in ce mai multi la „FILE DE LUMINA ” si acesta e meritul tau,ca ai reusit sa aduni in aceeasi casa oameni care se contrazic frumos ,sunt prieteni si se ajuta la greu.Asa m-ati ajutat si pe mine sa ma regasesc,sa descopar ca vreau sa fiu delfin si nu sticla ,lucru pentru care MULTUMESC tuturor celor din aceasta casa.iar tie Razvane iti doresc sa reusesti sa treci de oboseala cu ajutorul iubirii venite dela noi .MULTA LUMINA PACE SI IUBIRE.CU MULT DRAG

     
  14. Dragul meu Clement. Eu am scris ca viata incepe printr-o inspiratie si se termina printr-o expiratie. Fata de intrarea si iesirea din viata suntem egali. Cum traim, ce facem, ce gandim, ce…….. e total diferit. Eu ma distrez si cu zodiacul zilnic sau cu zodiacul in general. Doi oameni nascuti in aceeasi zi, la aceeasi ora, in acelasi oras/localitate, la aceeasi ora, minut,secunda au destine complet diferite. Comun au doar data nasterii. Asa suntem toti avem destine unice, trairi, sentimente, experiente si personal ma bucur ca este asa. Cine se aseamana se aduna dar nu inseamna ca nu au altele complet diferite. Vis-a vis de o pilda transmisa de Razvan avem fiecare alta interpretare cu exceptia celora care spun „minunat,……. multumesc…… interesant si alte binecuvantari”. Acum ca mi-am dat seama ca esti cam zgarcit sa stii ca iti primesc cu drag acele sute de pupici. Si daca stau bine sa ma gandesc cine stie poate organizam o iesire la iarba verde ca sa respiram cat mai mult oxigen, sa ne carcotim si sa radem cu gura pana la urechi, totul foarte spiritual si sanatos, bucurandu-ne de primavara. Ne putem intalni cei ce suntem in Bucuresti in vre-un parc la o sueta. Cine stie ce idei ne mai vin …. e o invitatie pentru toti prietenii File de Lumina impreuna cei dragi. Pupici……. fara numar, fara numar……

     
    1. Draga mea Luiza, ma bucur nespus sa observ ca desi te-am provocat, ai reactionat foarte intelept si frumos. Mi-ai confirmat asteptarile :) M-ai fi dezamagit sa te fi suparat.
      Parerea mea e ca venim in viata fiecare diferit, cu bagaje diferite, traim diferit si murim fiecare in felul sau. Inspiratia si expiratia sunt doar niste manifestari, ca bataile inimii. Faptul ca iti bate ceva in piept inseamna ca ai o inima pe acolo, nu neaparat ca ai „inima”. Faptul ca toti inspira si expira nu-i face pe toti „inspirati”. Cel putin mie-mi place sa cred ca nu suntem toti o armata de zombi (toti la fel, si vii si morti, nu conteaza). Eu cred ca fiecare este deosebit!
      Cat despre intalnire in parc… Eu locuiesc intr-un oras superb, ca un mare parc, unul din ultimele bastioane de verdeata in fata betoanelor sufocante. Este capitala europeana, are 30% suprafata verde (parcuri si paduri), 30% apa (practic e un arhipelag cu multe insule si deci multe canale) si doar 40% suprafata locuita! Este capitala europeana (sau chiar mondiala) cu cel mai mare procent de verdeata, cel mai curat aer si cea mai curata apa de la chiuveta. Si nu glumesc, de la fereastra tramvaiului, cand traverseaza un sector de padure, chiar in inima orasului, vezi iepurasi in iarba si chiar caprioare, la 3-4 metri de tramvai. Deci eu am un mare parc aici :)
      In Bucuresti ajung maximum o data pe an (poate chiar la doi ani). Si atunci parca ma sufoc.
      N-am spus asta ca sa ma laud, ci doar ca atunci cand o sa va intalniti mai multi (caci e evident ca mai devreme sau mai tarziu o sa o faceti) eu n-o sa pot veni, dar o sa ma gandesc la voi, dintr-un mare parc. Poate cel mai frumos.
      Sute de pupici. Ei hai sa fac un efort…. Mii de pupici! Uffff…

       
      1. Eu stiu sigur unde esti… (Sverige) – si chiar in capitala – cred ca e frumos dupa cum ai descris. :)
        Cum e vremea azi in nord?

         
        1. Razvan, Razvan, normal ca stii unde sunt, ca nu degeaba administrezi site-ul asta minunat si deci, poti monitoriza toate sursele mesajelor :)
          Oras superb, vreme superba tot timpul anului. Inclusiv acum, zilele astea. Facem jogging pe marginea canalelor si trebuie sa purtam ochelari de soare.
          Ador site-ul tau, pentru ca pentru mine este singura legatura zilnica cu Romania mea draga. Cand citesc comentariile, parca le aud citite cu voce tare. Imi doresc asta, tanjesc sa stau la taifas cu alti romani si atunci citesc comentariile si imi imaginez ca fiecare dintre voi are in chip si ca isi sustine ideile cu voce tare. Ca vorbeste, nu scrie. Poate asta inseamna ca mie dor de tara? Sa aud si sa citesc in limba mea draga. Mai ales ca ceea ce citesc imi si incanta sufletul!
          Zile minunate tuturor! Si tie Razvan, tine-o tot asa! Si sa-ti dea Dumnezeu intelepciune si putere, ca noi avem nevoie ca tu sa continui treba asta. A inceput ca un site si s-a dezvoltat intr-o comunitate, nu neaparat acasa, in Romania, dar pe tot cuprinsul Pamantului. Ca sunt sigur ca multi cititori sunt ca si mine. Si toate astea datorita tie! MULTUMIM!

           
          1. Da Clement, este dor de tara pe care nu-l simti pana nu stai departe. Nu esti singurul care simte ceea ce reiese din randurile asternute. Pe mine Dumnezeu m-a ascultat cand am dorit sa vin inapoi. Am experimentat ceva in legatura cu acceptarea, linistea si pacea descoperite in conditii propice: odata gustate este o varianta sa le aduci si sa le ai oriunde te-ai afla. O zi binecuvantata!

             
          2. Draga Clement, m-a uns la suflet comentariul tau. Chiar m-a emotionat tare mult. O Imratisare calda de la mine din Romania ! O zi Splendida sa ai! Si, stiu ca ai. Namaste !

             
  15. Draga Razvan. Observ de la cateva doamne foarte dragute de altfel dupa cum scriu, ca ai trecut printr-o perioada dificila. Cred ca este la moda si nu ne-a iertat pe niciunul. Important este ca ceea ce ai facut sau ai demarat tu , incepe sa isi arate roadele. Sunt din ce in ce mai multi oameni care se implica atat cat stiu si pot in a comenta si a se ajuta acolo unde sunt posibilitati si afinitati. Nu ne-a obligat nimeni si nu avem ceva de castigat material imediat. Dar toti suntem castigatori in prietenia aceasta cu nabadai, cu parerile noastre ale celor ce scriu, ale celor ce viziteaza acest site, a celor care au pareri diferite. Iti doresc sanatate, bucurii si impliniri in fiecare zi. ++++++ :),:) si fara numar pupici.

     
  16. Draga Clement din scurta ta descriere a orasului in care locuiesti , dupa umilele mele cunostinte pare a fi Stockholm. Din pacate cunostintele mele de privitor al postului Digi Travel. Sincer ma bucur din tot sufletul pentru tine din toate punctele de vedere. Ma bucur ca scrii si vorbesti bine limba romana si nu ti-ai pierdut simtul umorului. Si daca tot am negociat , asta este, primesc cu drag miile de pupici si iti trimit de asemenea cu dobanda 10%. Iti doresc multa sanatate, bucurii si prosperitate in fiecare zi impreuna cu cei dragi. Eu te astept pe site la o carcoteala.Pe curand.

     
    1. Draga Luiza, daca as spune ca ai nimerit poate m-as lauda, daca as spune ca nu ai nimerit as minti. Dar oricum, sa fie secretul nostru ;)
      Oricum cand va intalniti poate faceti un weekend la munte, puteti inchiria o pensiune doar a voastra, decat sa stati in parcurile, si alea prafuite, din Bucuresti.
      Natura! Natura! Naaaatuuurrraaaa! Acolo unde inca poti merge descult prin iarba, pe pamant, sa atingi scoarta copacilor cu buricele degetelor si sa bata vantul fosnind frunzele si ciufulindu-ti parul! Acolo unde intre „Soare si Pamant” esti doar tu si Dumnezeu. Fara claxoane, praf, miros de mici, si sonerii de telefoane mobile. Si banci cu noroi intarit de pe talpa bocancilor.
      Multumesc de urari. Si tie si tutror romanilor de acasa numai ganduri minunate si multa, foarte multa incredere in Dumnezeu. Credeti-ma ca stiu ce spun, credinta muta si muntii din loc! Fara el, dragul de Dumnezeu, nu numai ca am fi niste frunze vestejite, dar n-am exista deloc. Pupaturi „fara numar”, cum zici tu.

       
    2. Ei hai ca asta-i buna. Chiar nu inteleg de ce ti-a dat cineva vot negativ pe comentariul asta!
      Vorba bunicii mele: oameni care trebuie iubiti mai mult, ca, saracii n-au avut parte!

       
  17. Draga Clement, tu visezi si traiesti frumos pentru ca stai la „aer curat”. Lumea in Romania se simte bine la imbacseala din toate punctele de vedere. Inteleg foarte bine si ce spui si ce nu spui pentru ca am experienta de a lucra cu oameni de toate varstele, pregatirile si religiile atat din tara cat si din strainatate. Pentru tine ce traiesti acum este normalitatea. Pentru noi… mai dureaza … inca mai avem super-oferta de meschinarie, egoism, rautate, avaritie, intr-un cuvant prostie. E adevarat ca multi o ambaleaza in cuvinte stralucitoare, lumina, credinta, adevar divin si altele care mai de care…… Realitatea este ca suntem deficitari la curatenia personala din toate punctele de vedere si asta o poti observa si singur de la televizor, diverse reportaje, cat si din diverse comentarii. Si eu visez la respect, curatenie, onoare, prietenie adevarata, simtul umorului sanatos, bun simt, creativitate, educatie,implicare, responsabilitate. Toate tin de atitudinea personala. Nimic din afara. De aceea e greu, foarte greu – tranformarea dureaza o secunda daca vrei – dar nu este rentabil. Inca mai sper, dar dupa cum ai observat, eu sunt realista. Ma bucur ca avem opinii diferite fata de diverse articole sau comentarii, apreciez cum iti motivezi punctul de vedere – este o dovada ca te cunosti pe tine si sti ce vrei. Ma bucur si ca ai inteles ca eu atac ideea nu persoana si imi sustin punctele de vedere, deoarece sunt traite. Lucrez acum la o carte si sper sa o termin cat mai curand. Poate cand o public iti voi trimite un exemplar de la o romanca cu sange a patru natii si patru religii dar oricand – un om obisnuit unicat. Tot cu multe pupaturi.

     
  18. Draga Luiza, eu personal nu cred ca romanii se simt bine in societatea pe care ai descris-o tu, doar ca din pacate oamenii cu bun simt au prea mult bun simt iar „mitocanii” fac legea. Mai ales cu intimidare.
    Deasemenea eu cred ca „majoritatea dicteaza normalitatea” deci fie ea de bine sau de rau tot normalitate e, pentru ca e majoritate. Daca mergi prin parc si toate bancile au urme de noroi de pe talpi si in sfarsit gasesti una fara, exclami „wow, uite o banca curata”. Astfel acea banca este neobisnuita, deci anormala.
    Intr-o societate stramba cel care este drept e anormal. Simplu, nu? Principiul democratiei. Majoritatea dicteaza, minoritatea se supune. Deci majoritatea dicteaza normalitatea acelei societati.
    Eu mi-am lasat viata in mainile Domnului sa ma duca unde o fi mai bine pentru mine. Si el m-a adus aici, unde sunt acum. Zilnic, in rugaciunile mele il rog sa faca el alegerile pentru mine, ca stie el mult mai bine, si daca o fi sa raman aici asa o fi. Daca nu, m-o duce unde-o fi mai bine pentru mine. Si crede-ma, de cand fac asta viata mea s-a schimbat radical in bine, pe toate planurile. Slava Domnului, Dumnezeul meu drag!

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top