skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Cine e departe… de Crăciun

 

Se povestește că, odată, un om trăia departe de lume, departe de tumultul vieții din oraș, departe de orice.

Astăzi, noi l-am numi extraterestru, sau poate doar străinul ciudat din altă galaxie, ori chiar înger sau Dumnezeu.

Acest străin avea un suflet cald și bun, un suflet minunat și iubea. Avea în inima lui o dragoste zguduitoare, o dragoste ce răsturna munții și făcea apele să curgă spre izvor.

El revărsa această dragoste copleșitoare, ca pe un balsam asupra lumii. Datorită iubirii lui nemărginite, lumea nu se prăbușea în haos. Soarele strălucea, natura dănțuia în fulminante feluri și culori de plante și de animale cum nici imaginația a milioane de arhitecți n-ar fi visat vreodată.

Dar… dragostea îi slăbea cu fiecare zi. El nu dormea nicicând, iar viața și iubirea oboseau și se topeau, precum zăpada la venirea primăverii.

Atunci, când motorul dragostei slăbea, iar el tușea și începea să se poticnească, atunci, din depărtări venea un om cam dolofan, cu zâmbetul pe buze și îi dădea ceva, un mic cadou venit din lumea largă. Nu se întâmpla prea des, ci o dată în fiecare an.

Era momentul când, Cel ce Dăruia Mereu – PRIMEA recunoștința lumii. Îi era adusă de omulețul dolofan, îmbrăcat în roșu. Acesta mereu avea un zâmbet de oferit. Zâmbea și era bucuros, astfel încât toată lumea îl striga, îl încuraja iar copii îl adorau. Din mâna lui Moș Crăciun, darul era oferit în fiecare an Iubirii ce suținea întreaga lume.

Lua acest cadou și îl punea lângă inima lui mare. Un miracol se întâmpla, în acel moment. Mii de canale de energie se deschideau și corpul i se umplea cu viață – Viață dăruită de iubirea ce stătea, precum o luminiță, în mijlocul darului. Acesta pătrundea grăbită, până în sufletul Celui ce Dăruia Mereu.

Fulgerele luminau cerul, supernove apăreau în galaxii îndepărtate, noi Lumi, noi Universuri primeau viață, atunci când miracolul iubirii se muta din micul cadou, în sufletul celui care primea iubirea.

Într-un an a primit diamante, altădată un ceas de aur, o lumânare vrăjită ce nu se stingea niciodată. Dar importantă era luminița iubirii din interiorul cadoului. Ea aducea vraja și ii permitea dragostei nemărginite să se reverse iar în lume, pentru încă un an.

Și se mai povestește că în mijlocul orașului trăia o mamă, alături de copila ei. Ele știau povestea minunată a omului ce le iubea nespus, a străinului care trăia departe și pe care l-ar fi invitat la masă, l-ar fi chemat să ia parte alături de ele, la bucuriile și la necazurile lor.

Intr-un an,  au hotărât cu bucurie mare, ca micuțul dar al Lumii să plece chiar din casa lor.

Cu multă migală și nesfârșită bucurie s-au apucat să creeze, cu mâinile lor, cel mai frumos origami făcut vreodată. În el și-au pus inimile, speranțele, gândurile și multă, multă dragoste.

Acum, singurul lucru pe care îl mai aveau de făcut era să trimită cadoul până la Cel ce Dăruia Mereu. Știau că numai omulețul roșu le poate ajuta. Dar… cum să dea de el?

Au întrebat peste tot. Au pus mesaje în toate locurile prin care omulețul ar fi putut să treacă. Degeaba. Nimeni nu venea la ușa lor.

Neștiind ce se întâmplă, au ieșit până în oraș. Acolo i-au văzut pe toți triști, ascultându-l pe Omul Negru care vorbea cu un glas puternic, de la tribuna din centrul orașului. Acesta spunea că toți au fost mințiți, că nu există niciun om venit de departe. Că nu există dragoste, că nu există iubire. Până și natura se dezvoltă și se perpetuează precum omenirea, doar din instincte primare.

Cine ar putea să creadă că există o persoană care să nu facă nimic altceva decât să iubească. Și… chiar dacă ar exista… ce urmărește acel om? Care este scopul lui?

Sigur că el asteaptă până toți i se vor supune de bună voie și îi va transforma pe toți cei ce trăiesc din întreaga lume, în sclavii săi. Prin urmare, Omul Negru le-a spus tuturor să-i alunge pe ciudați, pe cei care sunt altfel. Zânele, eroii, Moș Nicolae, Moș Crăciun nu mai aveau ce căuta în lumea asta. Vor trebui să plece. De ce să faci cadouri? Este evident că, în momentul în care dăruiești ceva, devii mai sărac. Cadourile au fost interzise. La fel și bradul de Crăciun și sărbătorile de iarnă.

Când Omul Negru și-a încheiat discursul, toți erau de acord și l-au numit Legiuitorul Șef al Omenirii. El mereu spunea că nu este momentul iubirii, că nu este momentul pentru dragoste. De ce nu era niciodată momentul pentru ele? Pentru că Omul Negru era convins că acestea nu există.

Când a auzit aceste vorbe, fiica a început să plângă în brațele mamei sale. O întreba, cu fața-i minunată, dacă este adevărat? Dacă nu există dragoste? Dacă nu există omul de departe?

Mama o strângea la pieptul ei și, chiar dacă plângea și ea, încerca să fie tare pentru copilul ei. Mii de emoții îi răscoleau sufletul. Ceea ce spunea Omul Negru era întărit de puterea a mii și milioane de oameni care îl urmau ca pe un sfânt ce aduce adevărurile cele adevărate, în lumea întreaga și spulberă prejudecățile.

În scurt timp, toate legile au fost date și nimeni nu mai avea voie să vorbească, sau să-i găzduiască pe Moș Crăciun, pe elfi, pe zâne sau pe eroii din povești.

Multe zile au plâns mama și fiica ei. Apoi, într-o zi plină de soare, mama a hotărât că nu poate trăi cu sufletul măcinat și cu cadoul pe marginea măsuței. Nu poate trăi fără iubire, nu poate trăi fără Cel care Dăruia Mereu. Degeaba o lume întreagă era împotrivă, degeaba existau legi. Era evident că totul era strâmb, fără noimă, fără sens. Cum ar fi putut să-și crească copilul, într-o asemenea lume?

Și-a luat inima în dinți și a fugit seara din oraș. N-a spus nimănui un cuvânt. A mers mai multe zile pe drumuri neumblate, pe drumuri antice, străvechi. Merindele se terminaseră, dar ea nu se oprea. A continuat cu îndârjire, până a reușit într-o dimineață, să vadă sub un brad, un chip de om. Acesta era îmbrăcat în roșu… era Moș Crăciun.

De mai mult de 20 de zile se împlinise anul de la ultimul cadou pentru Cel ce Dăruia Mereu. În ultimele zile, femeia observase că soarele nu mai avea putere, că natura însăși era tristă, iar pădurile erau pustii.

– Moș Crăciun, de când te caut… spuse ea cu voce tremurătoare.

– Off… draga mea, știi că nu ai voie să vorbești cu mine… e atât de trist.

– Știu, dar iubirea există și bucuria trebuie să revină în sufletele noastre.

– Dacă ar fi doar atât…, mormăi Moș Crăciun în barba deasă.

– Dar, ce mai este?

– În scurt timp, totul o să moară. Deja deșerturile și-au dublat dimensiunea, apele au măturat țărmurile și mii de orașe sunt acum pe fundul mării. Curemurele, vulcanii, seceta și ploile sfâșie întreg Pământul. Dragostea Celui ce Dăruia Mereu nu mai are putere să țină lumea.

– Pentru asta am venit. I-am adus un cadou, nu știu dacă e bun, dacă rezolvă ceva, nu e din pietre prețioase, nu este din aur. E doar o bucată de hârtie răsucită de mine și de copilul meu, e un origami.

Atunci, moșul zâmbi, pentru prima dată după mult timp.

– Este cadoul perfect, în el sunt sufletele voastre, cu toată iubirea lor.

Moș Crăciun a folosit atunci iarăşi renii și sania vrăjită, pentru a ajunge cât mai repede, la izvorul iubirii nemărginite. Acolo l-a găsit pe Cel ce Dăruia Mereu, gata să-și dea ultima suflare, odată cu ultimile valuri de iubire ce le trimitea în lumea largă.

Repede, moșul a scos micuțul dar și i l-a pus pe piept, în dreptul inimii. Încet, încet, iubirea pură, dulce, a mamei și a fiicei ei, a pătruns în inima obosită. Pe măsură ce luminița dragostei îi dădea noi puteri, viața îi revenea în trup și oceanul de iubire reîncepu să-și reverse preaplinul în lume. Soarele a căpătat noi forțe, Pământul a început să fie iarăși blând și bun cu toți copii lui, natura s-a trezit la viață și totul a devenit minunat.

Se spune că, de atunci, acel mic cadou, ce a avut puterea să readucă viața în lume, a avut atâta putere încât și astăzi se află lângă inima Celui care Dăruiește Mereu. Și se mai spune că Omul Negru a fost lăsat să plece, dar nimeni nu i-a mai dat voie să mai dea vreo lege.

 

Dacă în ziua de Crăciun ne bucurăm de oaspeți, dacă ne veselim lângă familie și lângă cei ce ne sunt dragi, ar trebui să ne gândim și la cei care sunt la noi în casă, stau cu noi la masă și gândurile, iubirea și sufletul lor ne daruiesc un ocean de iubire, chiar dacă trupurile lor sunt departe.

De unii dintre cei dragi ne despart mările, de alții munții, boala sau chiar gura lumii. Poate că ne despart supărări trecute sau mici certuri, ori necazurile, dar să nu uităm că iubirea lor este lângă noi, în zilele de Crăciun.

Și să nu uităm că, în fiecare dintre noi, trăiesc cei doi oameni, atât Omul Negru cât și Cel ce Dăruia Mereu.

Pe care dintre ei îl lăsăm să ne conducă viața?

E doar alegerea noastră, așa cum a fost mereu.

Autor text: Răzvan

 

 

  A apărut cartea „Trepte spre Cer”

 de Răzvan Șerbu

Comentarii (15)
  1. Sarbarori fericite! Va sunt profund recunoscatoare pentru tot ce imi/ne daruiti! Sunteti un munte de generozitate si talent!
    Fiti binecuvantat!

     
    1. Va multumesc pentru cuvintele pline de generozitate.
      Va primesc cu bucurie binecuvantarea si va doresc multa fericire.

       
  2. Un mesaj foarte frumos care mi-a atins sufletul. Sa lasam doar gandurile bune si pline de iubire sa ne conduca viata.
    Multumesc.

     
  3. E uimitor cum iubirea poate schimba atat de multe. Multumesc Razvan pentru acest articol atat de frumos. Acest mesaj a picat la tanc pentru toti. Cred ca suntem pregatiti sa ne lasam viata ghidata de iubire si lumina. Au disparut ‘eternele’ semne de intrebare din viata noastra. Sarbatori pline de iubire, fericire si pace!

     
  4. O MINUNATA POVESTE CU TALC. ITI MULTUMESC RAZVAN. Talcul SIMTIT de mine este urmatorul : Omul Negru consider ca este EGO-ul nostru ce se manifesta prin : egoism, lacomie, trufie, invidie , atasament , gelozie,neacceptare,regret , aroganta , ironie, infumurare ,manie, ura, neiertare , dispret, dominare si altele , iar Cel ce Daruia Mereu consider ca este SPIRITUL NOSTRU DIVIN ce se manifesta prin : IUBIRE NECONDITIONATA,PACE, CREDINTA, BUCURIE, SPERANTA, EMPATIE, GENEROZITATE,ALTRUISM, BUNAVOINTA, SENINATATE , ACCEPTARE, IERTARE,BUN SIMT, PRIETENIE DEZINTERESATA, RECUNOSTINTA SI ALTELE. Cum BINE ZICE Razvan , este ALEGEREA NOASTRA pe care dintre ei ii lasam sa ne conduca viata. Pace si bucurie

     
  5. din tot sufletul, sarbatori fericite pentru toata lumea !!! si macar sa incercam sa fim mai buni , sa invatam sa iertam pe cei ce ne gresesc, sa iubim pacea ,linistea ,
    sa fim recunoscatori celor din jurul nostru !!!!

     
  6. Minunat, eu cred in iubire, acea iubire care ne lipseste tuturor ,dar nu stim si o cautam in lucruri scumpe. Iubirea este este gratuita si pentru toti. Sa ne aducem mai des aminte de Cel care ne iubeste neconditionat. Multumesc suflete drag ca ne-ai adus aminte tuturor ca Cineva ne iubeste. Sarbatori Fericite. Va iubesc pe toti !

     
  7. Multumim Razvan. Multumim pentru toata munca si pentru iubirea neconditionata ce ne-o impartasesti zi de zi. Minunata poveste – ca atatea altele. Sarbatori pline de lumina si iubire. Pace si abundenta. Multumim!!!

     
  8. Sa nu lasam sa patrunda omul negru in sufletul nostru;sa ne lasam cuprinsi intotdeauna de magia rasului,
    omuletului dolofan inbracat in rosu!
    Felicitari Razvan,citesc cu placere minunatele tale naratiun,care sunt scrise cu mult talc.
    Raspund cu intarziere pentru ca am avut o defectiune la conexiunea pe net,te rog sa primesti urarile mele de multa sanatate,
    inspiratie si sa fii inconjurat de multa iubire.

     
  9. raze de iubire si lumina din inima mea pt Dvs si toti prietenii care va citesc zilnic…namaste!

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Back To Top