Raiul și iadul
După o viaţă lungă trăită cu eroi, un samurai de soi ajunse dincolo şi fu trimis în rai. Cum însă era un om foarte curios, ceru să i se îngăduie să arunce mai întâi o privire şi în iad. Un înger îi făcu pe plac şi îl duse până în iad.
Acolo se pomeni într-un salon imens, care avea la mijloc o masă plină de farfurii umplute, care mai de care cu bucate săţioase şi bunătăţi de neînchipuit. Mesenii care şedeau de jur împrejur erau însă slabi, palizi şi cu oasele ieşite în afară, de-ţi era mai mare mila când îi vedeai.
– Cum este cu putinţă aceasta?, isi întreba samuraiul, călăuza. Cum pot fi aşa slabi cu toate bunătăţile ce le au în faţă?
– Vezi tu, atunci când ajung aici, cu toţii primesc câte două beţigaşe, din acelea folosite îndeobşte la mâncare, cu singura deosebire că sunt mai lungi de un metru şi neapărat trebuie tinute de la capăt. Numai aşa pot să ducă mâncarea la gură. Samuraiul nostru se cutremură. Pedeapsa acelor nefericiri era îngrozitoare, deoarece, oricât s-ar fi straduit, ei nu izbuteau să vâre în gură nici măcar o fărâmiţă. Nu mai vru să vadă altceva şi ceru să fie dus de îndată în rai. Aici avu parte de o surpriză. Raiul era un salon absolut identic cu iadul.
Şi acolo era o uriaşă masă cu o mulţime de oameni împrejur şi la fel de multe delicioase feluri de mâncare înşirate pe ea.
Ba, mai mult, toţi mesenii aveau în mână aceleaşi beţigaşe lungi, de mai bine de un metru, pe care le ţineau de la capăt, pentru a duce mâncarea la gură.
O singură deosebire era însă: aici, lumea din jurul mesei era plină de veselie, bine hrănită şi strălucind de bucurie.
– Dar cum e cu putinţă asta?, întrebă samuraiul nostru.
Îngerul răspunse surâzând:
– În iad, fiecare se chinuie să apuce mâncarea şi să şi-o ducă la propria gură, aşa cum a făcut mereu în timpul vieţii. Aici însă, fiecare apucă mâncarea cu beţigaşele şi se străduie să o ducă la gura celui de lângă el.
Raiul şi iadul îţi stau deopotrivă la îndemână, chiar azi.
Text de Bruno Ferrero
Comentarii (7)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Superba povestirea si plina de invataminte. Practic totul e la fel dar depinde radical de comportamentul noxtru, de felul nostru de a gandi.
O saptamana frumoasa ca-n povesti, avem si peisajul adecvat.
Doar trebuia cineva sa-i invete. Se spune ca noi stim multe, dar am uitat, abia acuma se straduiesc cei ce „stiu mai bine” sa ne aminteasca. In legatura cu asta, tocmau acuma am vazut filmul trimis de Editura For You cum hataram tot noi , de dincolo de val sa venim inapoi pe Pamant . Si ce aiureli gasim…..iar pamantenii spun ce aiuriti sunt ceilalti. (pacat ca nu este si aici emoticonul cu ras).
Aseara am descoperit o noua „BUCATICA DE RAI ” de pe acest PAMANT , vizionand si ascultand MUZICA ANGELICA a unui OM FRUMOS pe nume GHEORGHE IOVU. „Intalnirea” cu aceasta muzica mi-a bucurat tare mult SUFLETUL. Recomand sa vizualizati pe YOU TUBE – „CONCERT PENTRU SUFLET ” a lui GHEORGHE IOVU. In afara de aceasta MUZICA ANGELICA veti obseva NEPASAREA majoritatii oamenilor care ajung in aceasta „GURA DE RAI” . Consider ca RAIUL este IN NOI si in JURUL NOSTRU. Consider ca ,TOTUL DEPINDE DE PERCEPTIA FIECARUIA DIN NOI asa cum foarte bine reiese ACEST FAPT si din textul de azi ,prezentat de FILE DE LUMINA . MULTUMESC . Pace si bucurie
Da,excelenta povestea ! Iadul l-am ADUS NOI PE PAMANT,CU EGOISMUL NOSTRU ! Nu putem avea noi,atata timp cat nu facem ceva SI PENTRU CEILALTI ! ZECIUIALA DIN BIBLIE ESTE O LECTIE IN ACEST SENS !
F. frumos, intr-adevar!
OF, CATA INTELEPCIUNE. DE CE INTOTDEAUNA TREBUIE SA NE ARATE CINEVA CEVA CE EXISTA IN NOI CHIAR DIN CELE MAI STRAVECHI TIMPURI. SE PARE CA NE LASA MEMORIA. PACE SI LUMINA VOUA CELOR CARE NE REAMINTITI ZI DE ZI ,CE USOR E SA FIM OAMENI.
Minunat!
Multumesc!