O întâmplare în taxi
Acum douăzeci de ani, lucram ca taximetrist, ca să mă întrețin. Într-o noapte, cînd am ajuns la o comandă, la 2:30 AM , clădirea era în întuneric, cu excepția unei singure lumini, la o fereastră de la parter…
În asemenea circumstanțe, mulți taximetriști ar claxona o dată sau de două ori, ar aștepta un minut și apoi ar pleca. Dar am văzut prea mulți oameni care depindeau de taxi, ca fiind singurul lor mod de transport.
Dacă nu mi se părea un pericol, întotdeauna mergeam la ușă.
Deci, am mers și-am bătut la ușă .. -” Doar un minut”, răspunse o voce firavă, a unei persoane mai în vârstă. Auzeam ceva tras de-a lungul pardoselii. După o pauză lungă, ușa s-a deschis. O femeie mică de statură, în jur de vreo 80 de ani stătea în fața mea. Purta o rochie colorată și o pălărie mare cu o panglică de catifea prinsă pe ea, ca o femeie dintr-un film din anii ’40.
Lângă ea era o valiză mică de plastic. Apartamentul arăta ca și cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo, de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearșafuri.
Nu găseai nici un ceas pe pereți, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi.
Într-un colț era un panou plin cu poze, protejat de un suport de sticlă.
– Ați putea să îmi duceți bagajul până la mașină?, zise ea.
Am dus valiza la mașină și apoi m-am întors să o ajut pe femeie. Ea m-a luat de braț și am mers încet spre mașină. A continuat să-mi mulțumească pentru amabilitate.
– Nu e mare lucru, i-am zis eu. Doar încerc să-mi tratez pasagerii, în felul în care aș vrea ca mama mea să fie tratată.
– Oh, sunteți un băiat atât de bun! zise ea.
Când am intrat în mașină, mi-a dat o adresă și apoi m-a întrebat :
– Ai putea să conduci prin centrul orașului?
– Nu este calea cea mai scurtă, am răspuns eu, rapid.
– O, nu conteză, spuse ea. Nu mă grăbesc. Eu acum merg spre azil…
M-am uitat în oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scânteitori….
– Nu mi-a mai rămas nimeni din familie… a continuat ea. Doctorul spune că nu mai am mult timp…. În tăcere, am căutat ceasul de taxare și l-am oprit.
– Pe ce rută ați vrea să merg?, am întrebat.
Pentru urmatoarele două ore am condus prin oraș.
Mi-a arătat clădirea unde, odată, ea lucrase ca operator pe lift.
Am condus prin cartierul unde ea și soțul ei au locuit când erau proaspăt căsătoriți. M-a dus în fața unui magazin cu mobilă, care odată fusese o sala de bal, unde obișnuia să meargă la dans, pe vremea când era fată. Câteodată mă ruga să opresc în fața unor clădiri sau colțuri de stradă și să stau cu ea acolo în întuneric, contemplând în tăcere.
Cum prima rază de soare s-a arătat la orizont, mi-a spus dintr-o dată:
– Sunt obosită… Hai să mergem.
Am condus în tăcere, spre adresa pe care mi-o dăduse.
Era o cladire ieftină, o casă mică, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portiță. Doi oameni au venit spre taxi, cum am ajuns acolo. Erau atenți și concentrați aspura fiecărei mișcări pe care o făcea femeia. Am deschis portbagajul și am dus micuța valiză până la ușă. Femeia fusese deja așezată într-un scaun cu rotile.
– Cât vă datorez?, a întrebat ea, în timp ce-și căuta portmoneul.
– Nimic, am zis eu.
– Dar trebuie și tu să te întreții….
– Nu vă faceți griji…sunt și alți pasageri, am răspuns eu.. Aproape fără să mă gândesc, m-am aplecat și i-am dat o îmbrățișare. Ea m-a strâns cu putere.
– I-ai făcut unei femei în vârstă, un mic moment de bucurie, spuse ea. Mulțumesc.
I-am strâns mâna și apoi am plecat în lumina dimineții.
În spatele meu, o ușă se închisese… Era sunetul de încheiere al unei vieți…. Nu am mai luat alți pasageri, în tura aceea de lucru.
Am condus, pierdut în gânduri… Pentru restul zile, de-abia puteam vorbi.
Ce ar fi fost dacă femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist mânios sau unul care ar fi fost nerăbdător să-și termine tura?…
Ce-ar fi fost dacă aș fi refuzat să iau comanda, sau doar să claxonez o dată și apoi să plec?..
Uitându-mă în urmă nu cred ca am facut ceva mai important în întreaga mea viață.
Suntem tentați să credem că viețile noastre se învart în jurul unor momente mărețe.
Dar adesea aceste momente mărețe ne iau prin surprindere – frumos împachetate în ceea ce alții ar considera ceva neînsemnat.
Viața aceasta s-ar putea să nu fie petrecerea pe care o speram, dar cât timp suntem aici, putem să dansăm. În fiecare dimineață când deschid ochii, îmi spun: Ziua de azi este o zi specială!
Amintiți-vă asta, prietenii mei: nu ne mai putem întoarce niciodată înapoi, acesta e singurul Show pe care îl jucăm.
Tratează oamenii în felul în care ai vrea TU să fii tratat !!!!!!!!!!
Autor text: necunoscut
Comentarii (19)
Dă-i un răspuns lui Simina Carmen Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Emotionanta naratiune!
excelent! …o dovada in plus( pentru cine mai are nevoie) ca nimic nu e intamplator, iar viata e plina de momente magice, depinde de fiecare daca-si da ragazul sa le vada.
..cat adevar..acesta este finalul fiecaruia..dar cat de tarziu constientizam acest lucru…
De ce nimeni nu mi-a spus niciodata cit de tare te doare momentul despartirii definitive de parinti ?
Trec ani de zile si nu-ti poti reveni,nimic nu mai este la fel ca inainte in momentul in care valorile in jurul carora ti-ai construit viata dispar.
Iar singuratatea este covarsitoare,nici perechea ta ,nici copii tai nu pot umple golul ramas in urma lor.
Abia in acest moment realizezi ca desi am fost toata viata impreuna -nu am petrecut suficient timp cu ei ,ca nu i-am ascultat suficient,ca nu i-am imbratisat cit de des meritau,ca nu le-am aratat suficient de tare cit de mult ii iubim.
Acum e prea tirziu……
destul de trist;de asta e mai bine sa nu stii cete asteapta
Este o vorba veche dar foate adevarata-cum faci asa primesti.
Trateaza pe toata lumea cu respect,cu bunatate si vei fi tratat la fel.
Respecta-ti parintii in primul rand pentru ca la randul tau sa fii respectat ca parinte,iubeste-i si nu ii trata ca pe o povara pentru ca iti vine randul,vei imbatrani si copii tai te vor trata asa cum au vazut la tine.
foarte frumos…sa stii sa daruiesti din suflet un zambet,o imbratisare,o clipa de bucurie tuturor…
Este MISCATOARE aceasta extraordinara lectie de viata ! Te lasa pur si simplu fara cuvinte si simti preaplinul inimii cum se revarsa I Multumesc Razvan pentru aceste articole care iti picura in suplet iubire si dorinta de mai bine, sa traiesti !
Cineva spunea : „VIATA ESTE UN JOC DE BUMERANG .Gandurile ,faptele si cuvintele noastre se intorc la noi , mai devreme sau mai tarziu, cu o ACURATETE INCREDIBILA „. MULTUMESC pentru „RAZELE DE LUMINA ” pe care le primesc , dupa ce pe monitorul calculatorului apar ” FILE DE LUMINA „. Pace si bucurie
Am recitit aceasta poveste cu aceeasi emotie cu care am citit-o cu o alta imprejurar
Trebuie sa ne impunem sa traim frumos,fiecare zi din viata noastra;trebuie sa fim buni,sa stim sa daruim dragoste si intelegere.
Trebuie sa respectam batranetea,care este grea ,mai ales traita in singuratate!
Tatal meu a fost un om simplu,dar de o frumusete sufleteasca greu de egalat,iar pe noi ne-a crescut spunandu-ne adesea „ce tie nu-ti place altuia nu-i face”si nu am uitat niciodata (si multe alte vorbe si fapte).Pace si lumina,tuturor !
DRAGILOR, DA MI S-AU INTIMPLAT PREA MULTE …RELE/ GRELE…SI VA MULTUMESC PENTRU SFATUL CA…SA-I IERT PE CEI CE MI-AU GRESIT !!!???..DACR CUM AS PUTEA SA-I IERT PE EI CIND EU NU MA MAI POT IERTA NICI PE MINE INSAMI …MI-E GREU TOT MAI GREU DIN ZI IN ZI …AJUNG SA-I INTELEG TOT MAI MULT PE CEI CE-SI IAU SINGURI DRUMUL …DE ADIO …SI NU -L MAI ASTEAPTA PE DOMNUL SA ZICA „START”
STAPANESTE-TI „FABRICA DE GANDURI „AFLATA IN MINTEA TA SI FII INCREZATOARE IN DIVINITATEA DIN TINE ! ACESTA-I SPECTACOLUL VIETII ….CU BUNE , CU RELE , DAR TREBUIE TRAIT ASA CUM ESTE! Pace si bucurie
dragilor, sper ca voua imi pot permite sa va spun asa !!??, ca in rest in afara de fiul meu cu care locuiesc nu mai am cui sa spun (draga),ptr. ca mi-a secat capul ??? nu stiu cu ce sa incep ??? povestea mea-i asa de incilcita …incurcata …parca n-are inceput …si nici sfirsit … oare cind a inceput ?? dureroasa mea viata ??oare atunci inca …copila …fiind cind aveam doar 14 ani si eram cea mai mica din 5 frati ?? eu as fi vrut sa merg la o scoala de asistente medicale la Medgidia, iar in loc de acceptare …din partea fratelui care tinea loc de TATA ???(oare tata asa ar fi facut) , a venit acasa si m-a batut crunt ….spunindu-mi ca numai (c…vele)merg la serviciu …ca orice femeie care pleaca de linga cratita este o femeie usoara …., sau cind am vrut sa ma casatoresc nu a fost de acord …si am fugit cu sotul meu ,dar toata viata nu am mai putut sa-mi vad mama decit pe furis de acest frate ce se numeste Eugen, ptr. ca eram amenintata ca daca ma prinde acasa la mama ,adica mama locuia cu EL , si nu aveam voie sa o vizitez ,…sau ma pune pe tocator daca ma prinde . Atunci ….s-a opus scolarizarii mele …mai tirziu …cind mariajul n-a mers s-a opus despartirii mele de sot….dar nici nu a facut nimic bun cu viata mea …numai rele. Adica vreau sa va spun am avut 2 copii …mai am doar unu ..ptr. ca …pe cel mic mi l-a luat …DUMNEZEU cred nu ?? la virsta de 8 ani si 9 luni de leucemie ,…o …alta lovitura crunta …cind fiul meu cu care si locuiesc avea 24,1/2ani , a avut parte de un cumplit accident de masina (era pasager),era gata,gata, sa ramina faara un picior , a reusit d.na doctor si i-a salvat piciorul dar greul ptr. mine abia acum incepe ?? eu neavind un serviciu stabil nu ?? doar joburi …ocazionale …de unde bani ???ptr. hrana lui in spital …ptr. mine acasa ?? cind eu nu aveam bani nici sa ma urc in tren sa ajung la el la spital ??? cerindu-i acestui frate Eugen ajutor …mi-a raspuns ca nici ei nu au bani (NICI CIT SA TREACA STRADA), iar ptr. o proteza la piciorul fiului meu a trebuit sa ma ajute comunitatea …Alta lovitura …mai am o sora mai mare , care acum este paralizata ,si nu pot sa ma duc sa o vad deoarece fiica ei pe care am iubit-o ca si cind ar fi fost a mea ..de cind s-a maritat nu cunosc motivul dar s-a racit atit de mult de mine incit tot mereu nu face altceva decit sa sape un sant adinc intre mine si sora mea , chiar daca si sora mea m-a suparat mult …totusi mi-e dor de ea …imi pare rau ca nu o pot vedea …si sufar mult si pentru asta …ALTA lovitura am primit acum 12 ani cind un alt frate Aurel cu care eram in cele mai bune relatii …s-a despartit de nevasta lui…si s-a recasatorit cu alta mai tinara ca el cu …15 ani parca ….dar EA -l conduce asa fel incit a reusit sa faca sa nu mai vorbim 2 frati la un loc ,sufar cumplit …pe el il aveam mai apropiat chiar si decit sora mea (eram apropiati de virsta),eu acum din cauza ca am lucrat doar ocazional ca asa a vrut Eugen nu ?? am o pensie de doar 414 ron, probleme de sanatate am , si ptr. ca sunt alergica …corpul meu nu accepta decit tratamente NATURISTE, cele ALOPATE ,imi umple corpul de urticarie daca le iau la nevoie , ptr. ca cele naturiste sunt f.ff. bune dar sunt si f.ff. scumpe ptr. bugetul meu …adica m-ar costa in jur de 7-8 milioane pe luna iar eu v-am spus ce pensie am ..si nici fiul meu nu are mai mult de 7oo ron…in mina , din cauza accidentului nu poate face alt serviciu …si acum va las ptr. ca consider ca v-am plictisit cu necazurile mele …oricum ce v-am povestit pina acum nu este decit O MICA FRINTURA a povestii vietii mele …unui scriitor nu i-ar ajunge sa o cuprinda nici in 3 romane viata mea …si de aceia ma intreb mereu unde a sta DUMNEZEU cind a vazut cum ma chinui si nu i-a pedepsit ???pe ei??
Buna Gabriela !
In primul rand doresc sa-ti spun cat de scump mie este numele tau, pe fiica mea o cheama la fel, ea este cea mai buna prietena a mea si eu a ei ;
Am citit tot ce ai postat aici, daca ar fi sa rspund cu problemele mele si eu as avea cam prea multe de spus, dar nu o sa fac asta;
Ai cam fost incercata, dar esti aici, nu ? Dumnezeu te-a incarcat doar EL stie de ce ; eu cred ca EL incearca sa te intareasca, pe principiul ” Ce nu te omoara te intareste ”
Hai sa incercam sa privim si fata cealalta a lucrurilor :
Fiul tau a avut un accident, punea fi mai rau sau fatal dar nu a fost, este inca cu tine deci nu esti singura ;
Cei care cu voie sau fara de voie ti-au facut rau au fost lasti sa faca asta,
Acum iti spun ceva din propri mea experienta :
Am avut momente foarte grele, cand nu mai vedeam nici o lumina in viata mea ; si m-am rugat ! cu disperare m-am rugat si am cerut ajutor, spunand :
Doamne, sunt fiica ta, asa cum sunt eu, buna sau rea, si vin langa tine si-ti cer sa ma aperi si sa ma ajuti ”
Am facut asta fiind convinsa ca EL ma va ajuta, si m-a ajutat, dar , important, nici un moment nu m-a indoit de EL
Incearca, nu e nici o data prea tarziu, nu tu vei gasi solutii pentru tine, ci doar EL pentru ca pentru EL nimic nu e imposibil ;
Ai incredere, iarta-i pe cei care ti-au gresit, are Dumnezeu grija de ei, tu pazeste-ti sufletul tau, curata-l de ura , amintiri rele ,si roaga-te, si vei avea surprize la care nici nu te astepti !
Cu dragoste,
Dorina
imi pare f.f.f rau dar mai inainte am scris gindurile mele …durerile mele …care vad ca au disparut in momentul cind am apasat tasta TRIMITE COMENTARIU ??
imi pare rau …stiu ca am scris mult mai multe ginduri si dureri ale mele , dar …ori nu stiu eu unde sa le caut …ori am apasat din greseala pe ceva si le-am sters fara sa vreau …dar asa-i este in sfirsit….imi pare rau….
Daca lacrimile pot fi inscrise in loc de comentari, atunci asta am facut. Am plans.