Cel mai fericit om din lume
Ne-am obişnuit să credem că fericirea este ca o probă olimpică pentru a avea mai mult succes, plăceri şi multe lucruri.
Acum, cercetătorii Laboratorului de Neuroştiinţă Afectivă a Universităţii Wisconsin ne surprind cu rezultatele lor.
Cel mai fericit om de pe planetă este un individ care trăieşte într-o chilie de doi pe doi, nu este nici proprietarul, nici directorul vreunei companii din revista Fortune 500, nu întreţine relaţii sexuale de mai mult de 30 de ani, nu este dependent de celular, nu are Blackberry, nu merge la sala de gimnastică şi nici nu conduce un BMW, nu se îmbracă de la Armani, nici de la Hugo Boss, nu cunoaşte nici Prozacul, nici Viagra, sau Extasy şi nici nu bea Coca-Cola.
Numele său este Matthieu Ricard, francez, occidental prin naştere, budist prin convingere şi unicul, dintre 100 de voluntari, al cărui creier nu numai că a primit calificativul maxim de fericire prevăzut de cercetatori (-0.3), dar a ieşit complet din “fericirometru”: -0.45.
Cei 256 de senzori şi zeci de rezonanţe magnetice la care a fost supus, de-a lungul mai multor ani, pentru a valida experimentul, nu mint: acolo unde nivelele simplilor muritori este ridicat – stres, curaj, frustrare – în creierul lui Ricard, aceste senzaţii negative practic nu există.
În schimb, acolo unde majoritatea voluntarilor a prezentat nivele foarte scăzute – satisfacţie şi împlinire existenţială – Ricard a depăşit toţi indicii.
Şi aceasta, în toate şi în fiecare din senzaţiile pozitive, de unde şi titlul de “cel mai fericit om de pe planetă” (www.elmundo.es, 22 aprilie).
Paradoxul cazului nu este că el e un om fericit, ci cum a ajuns acolo, desprinzându-se de tot ceea ce occidentalii credem că ne aduce fericirea: credinţa într-un Dumnezeu salvator, reuşita profesională, descoperirile ştiinţifice, bani, bunurile, relaţiile umane şi consumul, consumul, consumul…
Iar Ricard nu este străin de nimic din toate acestea, fiind fiul unui membru emerit al Academiei Franceze, Jean François Revel, Ricard nu s-a lăsat influenţat nici de ateismul tatălui său, nici de credinţa primită la naştere. Nici măcar studiile personale de genetică celulară, la Institutul Pasteur, nu i-au adus satisfacţie.
Cu lumea la picioarele sale şi pe punctul de a deveni o eminenţă ştiinţifică, într-o bună zi a decis că nu aceasta era ce-şi dorea de la viaţă.
A plecat în Himalaia, a adoptat celibatul şi sărăcia călugărilor, a învăţat să citească tibetana clasică şi a început o viaţă nouă, de la zero.
Fericirea este o stare de spirit!
Azi este mâna dreaptă a lui Dalai Lama şi a donat milioane de euro – produsul vânzărilor cărţilor sale – mănăstirilor şi operelor de caritate.
Dar aceasta nu este cauza, ci consecinţa fericirii sale.
Cauza trebuie căutată în altă parte, zice şeful studiului, Richard J. Davidson, şi nu e nici mister, nici graţie divină: se cheamă plasticitatea minţii.
Este capacitatea umană de a modifica fizic creierul, cu ajutorul gândurilor pe care le alegem. Precum muşchii corpului, creierul dezvoltă si întăreşte neuronii pe care îi utilizăm mai mult.
Mai multe gânduri negative, mai mare activitate în cortexul drept al creierului şi în consecinţă mai mare anxietate, depresie, invidie şi ostilitate către ceilalţi – cu alte cuvinte mai multă nefericire generată.
Din contră, cine îşi lucrează mintea şi gândeşte bine de ceilalţi şi vede ce-i mai bun în viaţă, îşi foloseşte cortexul stâng, ridicându-şi emoţille plăcerii şi fericirea.
Ricard avertizează că nu e vorba de a decide să fie văzută viaţa în roz, de la o zi la alta, ci de a lucra sistematic în a slăbi aceşti muşchi ai nefericirii, pe care i-am întărit atât de mult, crezându-ne victimele trecutului, ale părinţilor sau ale sorţii şi, în paralel, a ne folosi muşchii mintali care ne fac absolut şi direct responsabili de propria noastră fericire.
(M. Ricard, În apărarea fericirii, Ed. Urano).
În final, rezultatele studiului civilizaţiei noastre de consum, în care Prozacul se vinde de patru ori mai mult decât Viagra, confirmă acum şi cu probe ştiinţifice ceea ce umaniştii şi profeţii din toate epocile ne-au spus… fără ca cercetătorii materialişti să le dea nici cel mai mic credit…
Fericirea este o stare de spirit!
Nu depinde de nimic şi de nimeni extern persoanei.
Buddha
Cheia fericirii sălăşuieşte în interiorul fiecăruia.
Isus
Fericirea este o obişnuinţă, sau rezultatul mai multor obişnuinţe.
Aristotel
Ricard recunoaşte că drumul său este unul între multe altele, dar avertizează că a fi fericit vine obligatoriu numai după ce încetăm să dăm vina pe ceilalţi pentru nefericirea noastră şi după ce căutăm cauza în propria noastră minte.
“A trăi experienţele pe care viaţa ni le ofera este obligatoriu; a suferi din cauza lor, sau a ne bucura de ele, este opţional.”
După un text tradus de Carmen C
Comentarii (21)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
De luat aminte si de pus in practica.Mii de multumiri pentru toata munca.Doamne ajuta-ne!
Foarte interesanta!
Da,totul este posibil.Mintea omului e cea care ii aduce linistea sau zbuciumul. Dependintele, poftele,dorintele,eternele cautari alergand dupa Fata Morgana fericirii,cresterea defectuoasa impregnata de parinti copiilor,neputinta de a te impaca cu prezentul traind mereu intrun trecut ireversibil.Cu ani in urma am vazut Tibetul,m-a uimit starea de zimbet si seninatate a locuitorilor in ciuda saraciei cu care se confruntau.Acolo ei traiesc cu pacea in suflet in armonie cu animalele si pasarile cerului.Am invatat sa renunt de bunavoie la toate capcanele asaziselor placeri izvorite din bunastare,exces de confort,goana dupa bani etc,de cand o boala incurabila m-a atentionat ca ,calea pe care ma aflam era total gresita. Acum m-am detasat de furtuna dorintelor,recunosc,nu in totalitate dar constient ca nu ma pot intinde mai mult decat ma cuprinde plapuma
Nu va puteti imagina cat de bine va percep semnificatia cuvintelor .VA MULTUMESC . Pace si bucurie
Ce cauta Iisus Hrsitos langa Budha si Aristotel – considerat de musulmani „Primul Invatator”?
* „Paradoxul cazului nu este că el e un om fericit, ci cum a ajuns acolo, desprinzându-se de tot ceea ce occidentalii credem că ne aduce fericirea: credinţa într-un Dumnezeu salvator…” – cu tot respectul insa articolul acesta nu este altceva decat ateism combinat cu ecumenismul care a inghitit aproape toata planeta la ora actuala!
Stimata doamna Lavinia.
Am doar o intrebare simpla pentru dumneavoastra:
De ce nu ar sta Iisus Hristos langa Budha si Aristotel?
Parerea mea sincera este ca, daca printr-o minune, aceste trei persoane s-ar intalni ar fi foarte buni prieteni, mi-e imposibil sa cred ca s-ar certa intre ei.
Doresc sa mentionez ca site-ul File de Lumina este destinat tuturor oamenilor, indiferent de credinta lor. Îi acceptam cu bucurie chiar si pe atei, pentru ca noi consideram ca fiecare are in suflet Samanta Divina indiferent de calea pe care a luat-o in viata, si Dumnezeu ii iubeste chiar si pe cei care ÎL neaga.
Pentru doritorii de resurse pur crestine consideram ca sunt nenumarate site-uri disponibile la ora actuala pe Internet, asa cum exista pentru fiecare religie in parte.
Va doresc sa aveti o seara plina de bucurie!
O parere personala ; Iisus , Buddha si Aristotel au o trasatura comuna – AU FOST FIINTE VENITE PE ACEST PAMANT , CU ACEEASI MISIUNE -SA NE ADUCA LUMINA IN SUFLET (INIMA).Cum ii percepem fiecare , tine de LIBERUL ARBITRU AL FIECARUIA DINTRE NOI si nu numai de el.Vorba unui contemporan : AR FI FOST PREA FRUMOS …..sa avem toti aceleasi pareri (adaugirea mea).Scuze pentru interventie ,dar asta am simtit si asta am scris. Pace si bucurie
O SINCRONICITATE DEOSEBITA draga RAZVAN . Se pare ca IN ACELASI TIMP ne exprimam SIMTIRILE fata de acelasi subiect. Consider ca NIMIC NU E INTAMPLATOR . Pace si bucurie
Fanatism….e numele acestei intrebari.Ati ramas cu inchizitia in vene.
Anul trecut ,cautam raspunsuri la intrebari de genul : De ce majoritatea oamenilor sunt nefericiti si de ce „isi striga in gura mare ” nefericirea ? De ce oamenii nu iarta si urasc in continuare ? Gandirea pozitiva este suficienta sau mai trebuie completata cu ceva pentru a reusi sa „urcam ” inca o treapta spre LUMINA ? Si altele de acest gen. Intrr-o seara ,am primit un mail cu acest articol ” Cel MAI FERICIT OM DIN LUME ” .Continutul lui a fost ca o ” cana cu apa curata de izvor bauta , intr-o zi torida de vara” cand esti insetat . Multe raspunsuri mi s-au clarificat. Intelegad definitia PLASTICITATII MINTII : ” Este capacitatea umana de a modifica………” precum si perceperea consecintelor aplicarii ei, am inteles ca MINTEA NOASTRA NE POATE FI CEL MAI BUN PRIETEN ….dar si cel mai feroce dusman . ALEGEREA ESTE A NOASTRA .Si inca ceva. Consider ca pentru a FUNCTIONA PLASTICITATEA MINTII , trebuie SA ” NE FACEM TIMP ” ZILNIC PENTRU „ANTRENAMENT”. Rezultatele semnificative apar numai asa .Este exact ca la antrenamentele sportivilor . Pace si bucurie
Batrane Dan imi sunteti drag prin tot ce ne transmiteti.Posibilitatile de conversatie sunt reduse. De fapt ar fi mai mult un monolog, dvs . ati vorbi si eu as asculta,in speranta ca as mai invata si eu ceva. Sa aveti pace si lumina.
Recomandari : In VIATA depuneti eforturi SA NU FACETI PRESUPUNERI . Presupunerile nu au baza reala . Toti avem de invatat unii de la altii. important este : SA -NE PUNEM INTREBARI si SA CAUTAM RASPUNSURI. Exerseaza PLASTICITATEA MINTII constant si vei fi uimita de rezultate. Multumesc pentru urari. Pace si bucurie
Fratilor ! Noi suntem CEEA CE GANDIM ! ” Cel mai bogat om nu este cel care are de toate, ci acela care nu are nevoie de nimic ! ” Si implicit,cel mai fericit !
„Fericirea adevarata nu apartine inca acestei lumi”
(din cartile lui Allan Kardec)
Nu e valabil pentru toti.
Toate bune si frumoase pana la aplicarea lor.Cred ca va faceti iluzii ca in lumea de astazi nascuti si vietuind puteti gandi ce vreti.Plasticitatea mintii?Treziti-va din reverie oameni buni.Calea aceasta directa spre fericire pe care v-o construiti singuri,este o mare capcana.Nici Buddha,nici Iisus,absolut nimeni nu a ajuns si nu va ajunge acolo daca nu isi asuma mai intai deplin adancimile iadului ascunse in el insusi si prin care este in comuniune cu totalitatea naturii umane.Orice cale initiatica,transformatoare,soteriologica autentica nu evita suferinta.Nu scoateti din context si nu alegeti numai cele bune si frumoase din marile modele ci urmati-le si asumati-le in integralitatea lor.Veti observa foarte usor ca suferinta deplin asumata si transformata este mereu prezenta.Pur si simplu nu exista o alta cale.In exemplul maestrului francez de mai sus,un fapt cunoscut noua,este fundamental-renuntarea totala.Dar aceasta este doar ceea ce se vede.Este urmata de renuntarile de fiecare clipa,cele mai grele,care certifica si reintemeiaza perpetuu Inceputul,invesnicindu-l in Arhetip,ce devine insasi Carnea Vietii noastre si Rasuflarea noastra.Mai in gluma,dar mai ales in serios,ma indoiesc ca Mara i-a asternut cale de flori spre fericire fratelui nostru,nu i-a facut-o lui Gautama si n-o sa ne-o faca nici noua.Orice (auto)sugestie de ‘pace si lumina’ sa va puna in garda,sigur ascunde o mare umbra.Dimpotriva,cautati iadul renuntarii,al noptii intunecate a sufletului,taina deplinei lepadari de sine pana la moarte,chiar fizica,si acolo,doar acolo se va naste Arhetipul Luminii Adevarate.Si,ca sa inchei,fratilor,haideti sa ne depasim supararile nascute din tot felul de comparatii fara rost,sa stam sinceri inaintea Adevarului si sa recunoastem,atat de usor,ca nu poate fi pusa pe acelasi plan Autoritatea Smerita a Iubirii Jertfelnice cu orice realizare umana oricat de extraordinara ar fi.Ca sa-l citez liber pe Gautama insusi(ma intreb de ce asa de rar-citeste ‘deloc’-este pomenit acest cuvant al sau):’Nirvana nu este decat inceputul drumului glorios al Omului catre Cel Necunoscut’.Cuvantul Tainei este adanc ascuns in toate iadurile noastre.Doua lucruri raman de-acum,si sunt:Suferinta si Moartea care sunt unul,Iubirea si Invierea,celalalt – perechea NEDESPARTITA a Fiintei.In afara acestora fiind,ceea ce,arhetipal,nu se poate,ne condamnam singuri la Iluzie.Iubire si Jertfa.
V-ati pierdut prin Evul Mediu ?
Razvan , vreau sa iti spun ca este forte adevarat. Eu am facut acest lucru cu mine insami, dupa ce am citit cartile lui Ramtha. Am inceput sa iimi reformez reteaua neuronala si sa deconectez vechile obisnuinte de a face scenarii negative si sa vad partea lor buna, care paradoxal dar o gasesti in orice. Nu am ajuns inca unde vreau eu , insa zi de zi muncesc in acest sens.Nu pot decat sa spun ca se poate , daca ai rabdare si perseverenta. Asa cum spun toti inteleptii , daca vrei sa schimbi lumea, incepe cu tine insuti.Mi-as dori ca oamenii sa inteleaga ca lumea nu se poate schimba , decat daca ei o fac si sa nu dea vina pe nimeni ca duc rau. O duc asa cum fiecare isi imagineaza zi de zi prin gandul obisnuit.Bucurie si pace.
fericirea e un lucru marunt…