Povestea celor 25 de dolari
Un om a venit de la servici tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baiatul de 5 ani asteptand la usa .
– Taticule, pot sa te intreb ceva?
– Da sigur, ce vrei sa stii? intreaba? a spus omul.
– Tati, cati bani castigi pe ora?
– Nu e treaba ta, asta. De ce ma intrebi astfel de lucruri, spuse omul nervos.
– Doar vreau sa stiu…Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?
– Daca trebuie sa stii, castig 50$ pe ora.
– Ah, a raspuns micutul, cu capul plecat.
– Tati, imi imprumuti te rog 25$?
Tatal s-a infuriat, “Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte porcarii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii”
Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa .
Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.
Dupa o ora, omul s-a calmat si a inceput sa gandeasca:
Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des. Omul a mers la usa baiatului si a deschis-o.
– Dormi? a intrebat…
– Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.
– M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite aici ai 25$ .
Micutul a sarit, zambind. Multumesc tati, a zbierat. Dupa aceea a scos un pumn de bani.
Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.
Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.
– De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.
– Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul
– Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine???? Te rog sa vii mai repede acasa maine . Vreau sa mananc cu tine.
Tatal a fost distrus. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.
Este doar o reamintire pentru toti ce lucreaza din greu in viata. Nu ar trebui sa lasam timpul sa treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati de inimile noastre. Sa ne amintim sa impartim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care iubim.
Daca maine muriti, compania pentru care lucrati va va inlocui foarte usor, in cateva ore. Dar familia si prietenii pe care ii lasati in urma o sa simta pierderea pentru tot restul vietilor lor.
Autor necunoscut
Comentarii (15)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Este crud dar adevarat.Cunosc foarte bine drama sufleteasca pe care o traiesc copii care sunt ramasi in tara si parintii lor sunt plecati.Este ingrozitor ca dimineata sa te uiti in ochii lor si sa vezi tristetea la puterea infinit.Aproape ca nu mai ai resurse si nici cuvinte .Ce sa le mai spui ? Totul este fara rost.
La fel de cumplit este si pentru copilul care isi vede parintii la sfarsitul saptamanii.Poate o parte din ei intra in posesia acestui mesaj si se trezesc la realitate.Sper din toata inima.
Dar la fel de dureros este si pentru parintele pentru care copilul sau nu are timp: munca de dimineata pana seara , stre, frustari , copilul adult uita de parintele sau pentru a-i da macar un telefon, sa-l intrebe cum este…, ce a facut toata ziua …, daca si-a luat medicamentele ….., daca il mai doare spatele….Iar parintele ,care toata ziua a asteptat sa-si auda macar daca nu-si vede copilul, adoarme cu lacrima pe obraz si cu dorul care ii sfasie inima…Cat as da sa-i mai pot saruta mana maicutei mele,sa o las sa-mi mangaie parul….Toata viata ne-o petrecem in viteza …uitam de iubirea parintilor,a copiilor….
Buna Georgeta,
Pana acum esti singura care a sesizat si acest aspect al problemei..
Exista, e dureros, parintii parasiti de copii care isi urmeaza drumul lor in viata ( cum e si normal ) si nu mai au timp pentru o mangaiere de dat celor care le-au dat multi, multi ani ca sa-i creasca…
M-am intalnit cu situatii de felul acesta :
Iata una dntre ele
Eu nu locuiesc in Romania acum,
Acum multi ani am fost la o astfel de casa de batrani numita aici ” Nursing house” pentru a vizita pe mama unui bun prieten ; An stat deasemenea de vorba si cu alti pensionari de acolo ; La plecare , cand sa iesim pe usa, o batranica m-a tras de maneca si cu o voce mica si rugatoare mi-a spus
Poti sa mai vii pe aici ? Fiul meu m-a internat aici acum un an si de atunci nu l-am mai vazut… Poate mai vii sa mai vorbesti cu mine…
Am plecat plangand !!!
Se pare ca modelul asta a inceput sa se dezvolte si la noi in Romania,
E normal ca parintii sa imbatraneasca , sa devina neputinciosi si poate sa constituie o povara pentru copii, dar asta e momentul cand ei au cea mai mare nevoie de familie, e in firea lucrurilor sa se intample asa, e o adevarata cruzime sa fie inlaturati , chiar daca in astfel de case au o ingrijire buna, legatura sufleteasca rupta nu poate fi inlocuita !
Am auzit si declaratii de felul :
Nu ti-am cerut eu sa ma faci, daca asa ai vrut tu, erai dator sa ma si cresti, eu nu-ti sunt dator cu nimic !
Raspunsul meu se doreste a fi un semnal de alarma, un strigat de ajutor pe care ei, parintii nostri nu pot sa-l dea !
Va rog, nu ii uitati , nu ii aruncati la gunoi cat timp mai sunt in viata !
Emotionanta naratiune!
In aceste timpuri fara speranta de mai bine,d-voastrane oferiti’ cu marinimie’ balsam pentru suflet.Nu gasesc cuvinte sa va multumesc.Va rugam suflete nobile sa ne ajutati pe mai departe. ; cu deosebita stima si consideratie,Marilena.
este o poveste IMPORTANTA.Sunt romane a caror incarcatura de viata sunt mult sarace fata de aceasta poveste simpla.Este ca o poveste TAO.E una din povestile de spus copiilor Eu as introduce-o in abecedar.Am plans cand am citit-o .Este relevanta pentru ce am trait eu cu parintii mei si pentru ce am trait eu cu copilul meu…este relevanta pentru vietile celor din jurul meu….are una din cele mai mari incarcaturi educative posibile…..Si este atat de simpla……!No more comments!.
…este cumplit de adevarat ceea ce spun toti cei care au gasit sau gasesc „un putin” de timp, pt ca sa gandeasca in cuvinte asternute „pe hartia computerelor” la drama noastra a tuturor sclavilor moderni, care nu gasim timp sa ne traim vietile pt care am revenit aici la intrupare ..fiind mult prea ocupati cu munca/jobul,partea materiala a intreprinderii numita viata! Stiu din experienta proprie ,ca ajuta sa ne gandim in fieacre zi si la ceilalti frati ai nostri/umani care traiesc acum pe Planeta Pamant, sa ne amintim sa le trimitem iubire, cat mai multa Iubire pentru intreaga Creatie a Domnului/ Creatorului suprem( daca asa preferati, cumva)..
Eu va trimit iubirea mea ,voua tututror si fie ca iubirea sa va reaminteasca pentru ce ati venit ,aici ,acum,in aceasta perioada atat de interesanta.
Cu prietenie sincera, Carmen-Gabriela B
Buna seara!
Frumoasa povestioara.
Este o tragedie a timpurilor actuale ca marea majoritate a oamenilor considera prioritar in vietile lor doar munca,munca si…castigarea banilor.Pentru a castiga bani,indiferent in care conditii , astazi sunt sacrificati,in special copiii si apoi batranii.Ati observat situatia paradoxala?Merg multe femei,chiar si barbati,sa aiba grija de batrani in Italia sau Spania.Nu-i intreaba nimeni:”dar de batranii vostri cine are grija?””Si de copiii cine are grija?”
Privesc cu tristete in jurul meu observand copii care cresc fara mama,de cele mai multe ori,batrani care incerca sa faca fata vietii fara suportul celor tineri,pentru ca,de! copiii sun plecati la munca in Italia sau Spania sa castige bani.Este o situatie tragica.Cine poarta vina?Societatea?Sau fiecare individ in parte?Va las pe voi sa comentati
Sa aveti o seara buna,Sefora.
Si copiii si batranii nostri merita sa traiasca in armonie si pace.
Parintii nostri ”uitati”stiu sa faca orice,pentru ei nu exista ”nu pot,nu vreau,n-am timp”,important este sa nu-i uitam si sa le acordam importanta cuvenita.
Aratati-le parintilor ca sunt importanti,demonstrati-le ca exista viata chiar si la batranete,nu-i ingropati de vii,macar ei au stiut sa traiasca in demnitate.
Cat despre copilasi…trebuie sa le multumim pentru dragostea lor neconditionata.
Este minunat sa ai pe cineva care sa te astepte si pentru care tu reprezinti totul.
Copiii ne vor urma pasii mai repede decat cuvintele,asa ca,sa ne straduim sa le acordam mai mult din timpul nostru.
O seara buna!
Este ffff dureros sa ne uitam parinti si copii undeva acolo,si noi am fost copii si vom fii atata timp cat avem parinti,toti copii sunt mici la inceput apoi cresc ajung adulti dar raman copii ,chiar daca intr-o zi ajung parinti.Dragostea este fara margini atunci ,cand iubim respectam parintii si copii .Cea mai placuta zi va doresc.
am scris ,dar cred c-am depasit spatiul
Dureros de adevarat si penrtu copii dar si pentru parinti.
Remarcabil.
Am sa „valorific” aceasta metafora psihoterapeutica.
Dar voi folosi moneda noastra nationala – Leul.
Cu stima,
Psiholog Ovidiu Balean
Atat de adevarat,avem din ce in ce mai putin timp pentru cei dragi!
Multumim pentru articol ,voi incerca sa pun in aplicare.
Adeseori ne lasam purtati de multe alte lucruri , din pacate altele decat cele care sunt cu adevarat importante! Recunosc ca si eu gresesc de multe ori spunand ,,stai ca am treaba!,, Multumesc pentru aceasta minunata ,,lectie,,!Doamne ajuta!