Oasele regelui
Tânăr, frumos, bogat și pe deasupra moștenitorul celui mai puternic regat din lumea cunoscută. Este cartea mea de vizită, asta sunt, nimic mai mult, nimic mai puțin.
Unchiul meu au reușit să-i supună pe toți barbarii din est. A fost rege înaintea tatălui meu și a murit în lupta de la Stânca de Gheață. Nu a avut copii așa că tata a ajuns pe tron. De la acea luptă barbarii nu au mai reușit să-și conducă nici măcar triburile supuse. Imperiul lor s-a destrămat. Tata nu a mai purtat niciun război și vrea să mă crească și pe mine la fel. Îmi spune tot timpul că el este un conducător înțelept iar oamenii sunt prosperi și fericiți, de parcă pe mine m-ar interesa.
M-a trimis la Înțeleptul de lângă Lacul Sărat și de două luni acesta îmi predă o grămadă de lucruri inutile, ce-mi vor folosi atunci când voi fi rege. Încă nu am înțeles de ce un rege ar trebui să facă ceva, pentru altcineva. Toți trebuie să mă servească acum, și mai ales atunci când voi fi rege. Nu suntem la fel, e dreptul meu. Înțeleptul mă tot amenință că mă va trimite înapoi la rege, știe că asta nu se poate, tata m-ar pedepsi rău. Am să mă străduiesc să învăț și să fac ce vrea înțeleptul, numai să nu mă gonească.
Bum, bum, bum!
Sar în picioare, sunt năuc, nu-mi dau prea bine seama ce se întâmplă. Ah, da sunt în casa înțeleptului.
– Scoală! Mergem departe. Stânca de Gheață ne așteaptă.
– Vin! Vin! Uitasem că azi plecăm în drumeție. Oare ce oră e? Nici soarele nu a răsărit. Moșul e nebun.
Pun repede hainele pe mine și ies din casă. Îl văd pe bătrân cu bagajele în spinare. Mi le arată pe ale mele.
– Ce? Doar nu vrei să le car pe astea, spun eu supărat.
– De ce nu?
– O să chem un servitor.
– Nu se poate, mergem singuri. Vreau să-ți arăt ceva numai pentru tine.
– Bine, fie. Spun eu, cam fără tragere de inimă.
Moșul mă ajută să-mi pun bagajul în spinare. Uf, e greu.
Ce pot să spun? Întreaga zi a fost enervant de plictisitoare. Mers, mers, mers… și iar mers. Odată cu seara am ajuns la Stânca de Gheață. O căbănuță mică ne este adăpost. Înțeleptul face focul și pregătește masa. Sunt atât de obosit că-l văd prin ceață. Adorm fără să-mi dau seama.
Vine dimineața cu o foame crâncenă ce mă seacă de puteri. Am adormit înainte să bag ceva în gură. Unde o fi înțeleptul? Nu-l văd nicăieri.
Încep să-l strig:
– Înțeleptule! Înțeleptule!
Ies din cabană. Nu-l văd. Mă urc pe o piatră mare, cu o formă ciudată, să pot privi în depărtare. În soarele dimineții îl zăresc pe înțelept în vale. Caută ceva.
Cobor de pe stâncă și mă apropii de el. E în mijlocul unui munte de oase. Îmi aduc aminte că aici a fost Bătălia cea Mare de la Stânca de Gheață. Aici a murit unchiul meu.
– Ce faci acolo?
– Prințule, (e prima dată când îmi spune așa) caut ceva.
– Ce?
– Un dar pentru o persoană atât de importantă ca tine.
– Un dar?
– Da, caut oasele unchiului tău, dar sunt cam încurcat.
– De ce?
– Uite, asta e o mână, spune el ridicând un os de jos, iar cel de colo este un craniu. Sincer, nu știu care e al unchiului tău. Să fie cel de colo? Sau poate cel de dincolo? Ori poate sunt oasele unor țărani.
– Nu înțeleg, spun eu amețit de peisaj.
– Vezi prințe, unchiul tău era rege când a murit. M-am gândit că o să-mi dau seama imediat care sunt rămășițele sale, că o să fie diferite de ale uni om de rând, sau chiar de cele ale uni prinț. Dar nu e așa. Suntem toți la fel. În plus, suntem cu toții conectați într-o mare rețea a umanității. Vezi prințe, nu pot să-mi dau seama nici măcar care sunt oasele oamenilor noștri și care sunt barbarii. Suntem toți la fel. Și eu și tu vom arăta la fel cu ei, deci prin ce ești tu diferit? De ce lumea trebuie să te servească? De ce nu ar trebui să dai nimic înapoi celor care te proclamă rege al lor?
Ce pot să spun, vederea atâtor oseminte m-a zguduit. Vorbele înțeleptului la fel. Simt că toți oamenii sunt semenii mei. Acum știu că am greșit.
Comentarii (18)
Dă-i un răspuns lui Daniela Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
As tipari aceasta poveste cu litere mari si as imprastia afise in tot orasul. Toti suntem la fel faptele noastre fac diferenta. Sa avem puterea si demnitatea si sa spunem: „Acum stiu ca am gresit.” Sanatate tuturor si toate bune.
Foarte frumos. Ce mai pot spune? Am ramas fara cuvinte.
Multumesc!
…cand te apuci sa imparti pliantele prin oras,voi fi alaturi de tine Gabriela.Ce frumos va fi…
multumim Razvan ,ne face sa ne mai linistim sufletele in aceste vremuri .grele
Vremurile nu sunt grele. Noi le facem sa fie asa. Fiecare dintre noi poate genera iubire catre toti semenii lui. Prin acest proces devenim mai buni, mai frumosi si mai multumiti de viata noastra.
O zi minunata.
I-a trebuit aceasta lectie ca sa ajunga sa fie impacat cu el si cu lumea.
O seara buna!
O lectie grea, dar utila si necesara!
O seara minunata!
Multumesc pentru clipele de liniste si relaxare pe care ni le oferiti!
Sanatate, ganduri bune si putere de munca!
O noapte binecuvantata!
Incercam sa va oferim cateva clipe frumoase in fiecare zi. Ne bucuram mult cand reusim. Multumiri pentru aprecieri.
Frumoasa poveste, dar este poveste?
Daca ma apropii de ea, ma oglindesc ca intr-o apa limpede.
Suntem la fel, numai ca multora li se pare ca sunt din alt aluat…….pentru ca au bani si/sau putere.
Ar trebui sa nu le permitem asta, ai dreptate tu Razvan……..dar cum sa facem asta?
Invataturile sunt pentru noi, nu pentru altii. Exista o vorba ce spune ca fiecare pasare pe limba ei piere.
Prin urmare, cei care sunt mandri si vanitosi crezand ca sunt mai speciali decat restul… au o problema. O problema ce-i priveste personal.Important este ca noi sa nu ne numaram printre ei.
Prin urmare, ar trebui sa-i compatimim pentru ca nu sunt atat de evoluati incat sa fi invatat aceasta lectie de viata.
Sa aveti o zi minunata!
Pe masura ce iti este dat sa afli cat mai multe despre lume si noi, iar ,,File de lumina,, este un mijloc de cunoastere ,este ca si cum ai fi intr-o imensa sala de biblioteca cu milioane de volume puse pe categorii si marimi iar editiile de lux s-ar afla undeva la ultimul rand.Pentru a putea sa iei aceste carti trebuie sa te folosesti de o scara dar modul de obtinere al ei pare foarte complicat si totusi este foarte simplu:sa te cunosti pe tine insuti si sa realizezi ca nu esti cu nimic mai prejos dar nici mai valoros decat semenii tai. Mii de multumiri ,Razvan.
Multumesc pentru cuvintele adevarate ce le impartasiti cu noi.
O zi minunata va doresc!
Multumiri si iar multumiri pentru alesele pilde de intelepciune si de suflet. Se pare ca esti un „Old Soul” care imparte diamante
de vorbire, cu mult mai pretioase decate cele adevarate. La timp de restriste a te retrage si a medita impartind si altora din mesajele primite
din divinitate se pare ca este unica solutie sa ne pastram spiriul neviolat de altii.
Felcitari si inspiratii cat mai multe….
mlc
Dupa cum spuneam si in poveste, oasele mele sunt ca oricare altele. Spiritul nostru nu poate fi afectat de altii decat daca noi permitem acest lucru.
Multumesc pentru aprecierile dvs. sunt extrem de pretioase.
Sa aveti parte de o zi plina de dragoste si Lumina!
Am citit si aceasta poveste impreuna cu fiul cel mare, Teodor. Am credinta ca si acest mesaj ne-a reamintit cine suntem. Multumim.
Invataturi ce prind bine tuturor.Sunt incantat de ce gasesc atat in Lumina Filelor cat si in dialogurile de dupa fiecare poveste.Fiecare dialog spune povestea celui ce se prezinta.Undeva am citit ca oamenii se impart in: oameni bogati si oameni cu multe lucruri, mi-a placut si transmit si eu mai departe aceste vorbe.Cu bucurie si cu recunostinta va salut, iar tie Razvan iti doresc zile pline de inspiratie.
Frumoasa poveste si inteleapta.In moarte toate oasele sunt la fel…dar in viata realitatea spune in fiecare zi ca oasele saracului si oasele bogatului au parte de conditii diferite.Adevarul mortii si adevarul vietii poate sunt aceleasi dar sigur ele au haine diferite si arata diferit.Ne intoarcem toti in acelasi loc dar drumurile noastre pana acolo difera si este unic pentru fiecare.