skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Principiul narcisei galbene

 

Fiica mea mi-a telefonat de mai multe ori, sa-mi spuna „Mama trebuie sa vezi narcisele galbene, inainte sa se ofileasca”. Eu doream acest lucru, dar era un drum de 2 ore cu masina, de la Laguna la lacul Virful Sagetii.

Cind fiica mea a sunat a treia oara, i-am promis ca voi sosi joia urmatoare.

Deodata, joia urmatoare timpul s-a racit si a plouat. Dar eu am promis, asa ca am mers acolo. Cand, in sfirsit, am pasit in casa lui Carolyn si i-am salutat si imbratisat pe ea si pe nepotii mei, am spus ” Carolyn, lasa narcisele galbene.Timpul este nefaborabil, sunt nori si ceata, asa ca nu exista nimic in lumea aceasta care sa ma faca sa mai conduc cativa kilometri, cu exceptia ta si a acestor copii”.

Fiica mea a zimbit si, cu mult calm, a spus: „Noi conducem pe vremea asta, mama”.

„Ei bine, nu ma duci tu pe mine in strada, pana nu se face timp frumos si, atunci cand voi iesi, o voi face ca sa ma intorc acasa”. Am crezut ca am fost destul de convingatoare.

„Sper insa ca ma vei duce la garaj, ca sa-mi ridic masina mea. Ea a spus ” cat de departe trebuie sa mergem?” „Citeva blocuri.” Carolyn a spus „o sa conduc eu. Eu sunt deprinsa cu asta.” Dupa citeva minute, am intrebat-o: „Unde mergem ? Asta nu e drumul spre garaj.”

„Mergem spre narcisele galbene”. Carolin a zambit .

„Carolyn” am spus eu cu asprime in glas „te rog, intoarce”.

„E foarte bine, mama. Nu te vei ierta niciodata, daca pierzi aceasta experienta.” Dupa aproximativ 20 de minute, am intrat pe o straduta pietruita si am vazut o mica biserica. Mai incolo, pe partea bisericii eu am vazut scris cu litere de mana „Gradina narciselor galbene”.

Am coborit din masina si am mers in urma lui Carolyn, in jos pe carare. Apoi cararea a cotit si, cind am ridicat, privirea am ramas muta de uimire.

Inaintea mea se afla cea mai minunata imagine. Arata de parca cineva luase un butoi urias de aur si il revarsase peste piscul si versantii muntelui. Florile au fost plantate in maiestuoase vartejuri, minunate fisii si randuri portocaliu inchis, albe, galben ca lamaia, roz-portocaliu, galben ca sofranul si galben ca untul. Fiecare varietate de flori a fost plantata ca un grup, asa ca s-au involburat si au inflorit ca niste rauri cu tonalitati cromatice unice. Erau 5 acri de flori. „Dar cine a facut asta?” am intrebat-o pe Carolyn. „O femeie,” mi-a raspuns Carolyn. „Ea locuieste pe proprietate. Aceea este casa ei.” Carolyn mi-a indicat o casa mica si modesta, in mijlocul acelui loc. Am mers catre casa. Pe un zid, am vazut un aunt. „Raspunsuri la intrebarile care stiu ca te intereseaza”, era titlul.

Primul raspuns a fost un simplu „50.000 bulbi”.

Al doilea raspuns a fost „Cate una, pusa pe rand, de catre o singura femeie”. A fost nevoie de doua maini, doua piciore si putin creier”.

Al treilea raspuns a fost „Am inceput in 1958”

Acestea au fost Principiile Narciselor Galbene. Pentru mine, acel moment a fost o experienta care mi-a schimbat viata. M-am gandit la aceasta femeie pe care eu nu am intalnit-o niciodata si care, cu mai mult de 40 de ani in urma, a inceput cu un bulb, in timp creand propria sa viziune asupra frumusetii si bucuriei si impodobind varful unui munte obscur. Plantand, pe rand, cate un bulb de narcisa, an dupa an, ea a schimbat pentru totdeauna, lumea in care traia. A creat ceva nespus de magnific, de frumos, de inspirat.

Principiul pe care ni-l arata gradina ei de narcise galbene este unul dintre cele mai marete principii ale slavirii si evolutiei. Este lectia care ne invata sa inaintam spre scopurile si dorintele noastre, pas cu pas – adesea facand doar un pas mic, de copil – si sa invatam sa iubim ceea ce facem, sa invatam sa folosim acumularea in timp. Cand multiplicam momentele scurte de timp, in care producem ceva mic, prin efort zilnic, vom constata ca putem realiza lucruri magnifice. Putem schimba lumea. „Treaba asta ma intristeaza, intr-un fel”, am recunoscut eu. „Cate as fi putut eu realiza, daca mi-as fi stabilit un scop minunat, acum 35 ori 40 de ani si as fi muncit in toti acesti ani,ca sa-l ating ‘plantand cate un singur bulb, o data’. Gandeste-te ce-as fi fost in stare sa realizez!”

Fica mea mi-a spus mesajul acelei zilei, in stilul ei direct:

„Incepe de maine” a spus ea. „Nu mai are niciun rost sa te gandesti la timpul pierdut. Modul de a face dintr-o „lectie”, o bucurie si o cale de evolutie, in loc de un motiv de regret, este sa te intrebi „Cum pot folosi azi, ceea ce tocmai am invatat?”

Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom casatori; vom avea un copil; apoi altul. Apoi suntem frustrati ca nu sunt copiii destul de mari si gandim ca vom fi mai multumiti, atunci cind ei vor creste. Dupa aceea, suntem frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare. Suntem siguri ca vom fi fericiti, cand ei se vor maturiza..

Ne spunem ca viata noastra va fi completa, atunci cand se vor casatori; cand vom avea o masina noua, cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne vom pensiona.

Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa admiti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.

Fericirea este calea .Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si pretuieste-l si mai mult, pentru ca te bucuri de el impreuna cu cineva apropiat, cineva suficient de special, ca sa-ti petreci timpul cu. el/ea ….. si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni.

Asa ca, INCETEAZA sa mai astepti……

– pana masina ori casa este platita

– pana iti iei o masina sau casa noua

– pana copiii pleaca de acasa

– pana iti termini studiile

– pana slabesti 10 kg.-

– pana te ingrasi cu 10 kg

– pana te casatoresti

– pana ai copii

– pana te pensionezi

– pana la vara

– pana la primavara

– pana la iarna

– pana la toamna

– pana mori.

Nu exista un moment mai bun ca cel de acum, pentru ca sa fii fericit.

Fericirea este o calatorie, nu o destinatie. Asa ca, munceste ca si cum n-ai avea nevoie de bani, iubeste ca si cum nu ai fost niciodata ranit in dragoste, danseaza ca si cum nimeni nu te-ar vedea.

 

Sursa foto: Internet

Comentarii (13)
  1. foarte frumos si adevarat! Viata mea este plina de regrete si cred ca nu sunt singura! Voi incerca sa nu mai astept, voi incerca sa actionez, sa traiesc fiecare zi altfel, sa inlatur monotonia! Totusi cred ca este greu si din pacate ne este greu sa schimbam felul de a gandi, ne-am lasat coplesiti de teama de a nu gresi, de a nu alege gresit!
    Dar, voi incerca, incerc…

     
  2. Multumesc asa este …TREBUIE sa constientizam aceste cuvinte , indiferent de cate ‘greutati’ intampinam zi de zi .Viata este frumoasa si merita traita din plin , fara OFF-uri si fara amanari ….ACUM !
    Te/va imbratisez cu mare drag !
    Daniela

     
  3. Ca si viata,fericirea este ceea ce simte si ce percepe fiecare,n-ar trebui sa ne lasam impiedicati de absolut nimic.
    Ne invartim continuu intr-un cerc,in care asteptam ceva de la viata,probabil ca si viata are asteptari de la noi…

     
    1. Problema noastra sunt asteptarile, dorintele. Ele ne impiedica sa fim fericiti. Daca nu ne-am dori mereu ce nu avem atunci ne-am putea bucura de ziua, ora, secunda de fata.

       
  4. Bucurie si tristete totodata !
    Asa ceva iti bucura sufletul…parca simt mireasma narciselor galbene !
    Cati suntem asa de hotarati sa ne bucuram de AZI si sa aducem si MAMA cu noi ?! O bucurie dubla !!
    Va doresc sa fiti inconjurati de GRADINI CU NARCISE GALBENE

     
  5. Iti sunt recunoscatoare pentru tot ce faci, pentru ca fiecare FILA este o importanta lectie de viata!
    MULTUMESC!

     
  6. E minunat,iti umple sufletul de bucurie si multumire sufleteasca Multumesc ca mi l-ai trimes

     

Comentariile sunt inchise

Back To Top