Cu sfantul in parc

Un om intelept, extrem de respectat pentru tot ceea ce impartasea publicului, in numeroasele sale peregrinari, a fost invitat sa tina niste prelegeri si seminarii la noi. Eram langa el cand a sosit insotit de multi dintre discipolii lui care nu concepeau sa se desparta de maestru nici macar o clipa. L-am intampinat cu caldura si apoi ne-am dus intrun parc unde acesta s-a asezat pe iarba.

Pacea inimii sale lumina ca un soare si pentru toti cei prezenti era o bucurie doar sa se afle in preajma inteleptului. Aleile forfoteau de cei care scapasera fie si pentru cateva minute sau ore de dogoarea si praful betoanelor incinse. Aici se putea respira, si chiar era un pic de umbra la adapostul copacilor seculari.

Trecatorii curiosi intorceau capetele si zambeau vazand adunarea celor tacuti, cei care facuse roata in jurul lui si isi savurau fiecare gandurile incercand sa si le ordoneze. Asteptau ca inteleptul sa li se adreseze sau sa vorbeasca cu fiecare in parte. Nimeni nu stia ce o sa urmeze. Dar intamplarea a facut ca in acea zi sa treaca pe acolo, una dintre stewardesele din avionul cu care sosise acesta. Era insotita de cateva colege si un grup mai mare si mai zgomotos de piloti si ingineri. Imediat aceasta si-a dat seama cine este inteleptul si le-a aratat si celorlalti. Atunci, unul dintre piloti, de care aveam sa aflu ulterior ca zburase multi ani pe aproape toate tipurile de avioane, s-a hotarat sa-l intrerupa pe intelept din meditatia sa.

– Buna ziua!

– Pacea Domnului fie cu tine, fiule!

– Ma scuzati ca va intrerup, insa acum am aflat cine sunteti si ca sustineti ca puterea credintei este mai importanta decat cea a stiintei.

– Asa este. Aceasta este parerea mea.

– Eu va spun ca va inselati. Daca va uitati pe harta veti vedea ca toate popoarele in care stiinta este la putere, o duc mai bine decat celelalte.
Pilotul il privi pe intelept si vazand ca nu raspunde a continuat cu zeci de argumente.
Acesta zambea si la un moment dat i-a raspuns:

– Ii face oare stiinta pe oameni mai fericiti? Au mai multe bunuri decat ceilalti, dar sunt ei oare cu o secunda mai fericiti? In India spre exemplu, vei vedea mai multe persoane cu zambetul pe buze in 100 de metri decat vezi aici intr-un an.
Pus un pic in dificultate, pilotul a inceput sa arate beneficiile stiintei si l-a dat chiar pe intelept ca exemplu si calatoria acestuia cu avionul.

– Calatoriile se fac mult mai usor astazi. Cu avionul, eu pot face orice doresc precum pasarile cerului. Pot plana, pot sa ma ridic chiar mai sus decat ele, pot sa ma intorc, sa fac lupinguri si acrobatii. Sunt mai bun decat o pasare, care e o creatie divina, nu-i asa? Spune-mi tu inteleptule ce nu pot face eu din ceea ce face o pasare? Daca imi spui de zborul inapoi precum colibri, atunci deja ai pierdut pentru ca eu zbor si pe elicoptere. Deci?
Atunci, toate privirile s-au intors catre intelept. Acesta zambea si dupa un moment lung de tacere, cand toti credeau ca nu va mai raspunde provocarii lansate de pilot, acesta spuse:

– Nu poti sta pe un gard de sarma ghimpata!

Un hohot de ras a zguduit parcul. Pana si prietenii pilotului radeau. dupa minute bune, cand hohotele se pierdeau printre stejari, inteleptul a continuat:

– Ai venit aici ca sa demonstrezi ceva, dar ai demonstrat exact ce spun eu. Acuzandu-ma pe mine, venind cu teorii si demonstratii, i-ai pus pe toti pe ganduri, si i-ai facut sa urmareasca un meci care de fapt nu avea loc. Toti cei din jur erau incordati si agitati. Unii sperau sa castigi tu, altii sperau sa castig eu, iar altii doar doreau sa urmareasca meciul. Stiinta ta i-a facut sa devina agtati, si incrancenati.
Eu i-am facut sa rada. Poate stiinta ta sa le ofere oamenilor clipele de fericire dintr-o gluma buna?

Autor: Razvan