Dorința pietrarului
Railroad_Worker_Breaking_Rocks_by_StewartSteve-1
A fost odată ca niciodată un pietrar ce era veșnic nemulțumit. Zilnic, la carieră, tăia pietre. Munca era grea și nu-i aducea nicio satisfacție. Era mereu supărat, ba piatra e prea tare, ba se sparge greșit, ori că nu este plătit suficient, și multe asemenea motive.
Într-una din zilele călduroase de vară un neguțător bogat și-a lăsat porțile casei sale impunătoare larg deschise. Pietrarul nostru, care trecea din întâmplare pe acolo, a putut să arunce o privire în interior și a văzut casa și grădinina negustorului. Pe loc, invidia a pus stăpânire pe sufletul său. Atunci, din inimă, s-a rugat la Creator să-l ajute.
Brusc, s-a trezit îmbrăcat elegant și și-a dat seama că dorința lui i s-a îndeplinit. Devenise un neguțător bogat ce se bucura de un lux și o putere pe care nu și-o putuse imagina inainte, dar era invidiat și detestat de toți cei care o duceau mai prost decât el.
Într-o zi, când se plimba el mândru prin mijlocul târgului, un guvernator imperial a trecut prin micul orășel. Toată lumea indiferent de puterea sau bogăția pe care o avea îngenunchia la marginea drumului lăsând alaiul ce-l escorta pe guvernator să treacă mai departe. „Cât de puternic este guvernatorul!” se gândea neguțătorul. „Vreau și eu să fiu neapărat atât de puternic. Ajută-mă Creatorule, voința ta poate face orice minune.”
Încă odată minunea s-a întâmplat și neguțătorul s-a transformat în guvernator al unei provincii întinse. Acum odată cu noua funcție, se „bucura” și de ura tuturor celor pe care-i întâlnea. Fiind o persoană importantă, trebuia să călătorească mereu dintr-un capăt în altul a provinciei sale. S-a întâmplat ca în acel an să fie o vară extrem de călduroasă. Guvernatorul se plângea de cald mereu. Plin de necaz se uita la soarele arzător ce nu era cu nimic afectat de prezența oamenilor. Atunci, începu să se roage din nou la Creator „Soarele este atât de puternic, îmi doresc să fiu eu soarele!”
Dorința sa s-a îndeplinit și astfel guvernatorul s-a transformat în Soare. Zi de zi își trimitea razele asupra Pământului și era atât de puternic încât mulți îl adorau, dar cei mai mulți îl blestemau pentru că le ardea recoltele și le seca izvoarele în acea vară toridă. Pe măsură ce se ambiționa să trimită din ce în ce mai multă căldură și lumină pe Pământ vedea cum oamenii sunt din ce in ce mai nervoși iar el se amuza teribil. Dar, în mijlocul distracției văzu că fermierii încep să se bucure și că el nu-i mai vede bine. Un nor mare acoperea cerul și razele sale nu mai ajungeau până la Pământ. Atunci, el se gândi „Ce puternic este norul acela! Vreau să fiu un nor!”… și a devenit un nor.
Ca nor, acum se bucura să-și arate puterea. Nu era afectat de razele soarelui și se mândrea nespus. După o vreme, se plictisise de joacă și dorea să-și arate puterea în fața oricui. Prin urmare, începu să pornească ploi nemărginite asupra câmpurilor și satelor de dedesubt. Oamenii fugeau înfricoșați și îl rugau să aibe milă de ei și de avuțiile lor. Norul, în schimb, se bucura de puterea sa nemărginită pe care o avea fără să țină cont de rugămințile celor năpăstuiți. Totuși, bucuria norului nu a durat mult. Se simțea împins și nu-și dădea seama cum se putea întâmpla așa ceva. Norul văzu că vântul îl alungă. Atunci, plin de supărare îi ceru Creatorului să-l facă vânt. Și s-a prescimbat în vânt.
Vântul era puternic, nu avea niciun dușman și se dezlănțuia oricând și oriunde fără nicio opreliște. Folosindu-și puterea pe care o avea culca la pământ holdele de grâu, smulgea acoperișurile caselor și rupea copacii. Dar, după un timp, și-a dat seama că a găsit ceva ce nu poate muta din loc oricât de tare ar fi încercat. Era pur și simplu mai puternic decât el. Era o piatră mare. Și a cerut Creatorului să se facă piatră. Dorința i s-a îndeplinit.
Era acum o piatră, cel mai puternic lucru de pe Pământ. Se bucura că-și găsise liniștea sufletului și sfârșitul căutării. Acum sunt mulțumit mărite Creator, sunt cel mai puternic lucru ce poate exista în lungul și-n latul Pământului. Soarele, ploaia și vântul nici nu le bag în seamă oricât de mult se străduiesc. Multumesc, așa vreau să rămân pentru totdeauna.
De peste tot și de pretutindeni, dinăuntru și dinafară, de sus și de jos, din cele patru zări se auzi atunci o voce omniprezentă „AȘA SĂ FIE, PPRECUM ÎȚI DOREȘTI, ACEASTA A FOST ULTIMA TA DORINȚĂ”.
Au trecut anii precum clipele, piatra stătea semeață la marginea mării bucurându-se de puterea ei. La un moment dat, o șoaptă cunoscută se auzea în depărtare. Ce putea fi? Se auzea acum din ce în ce mai clar. Era… ceva metalic și se lovea de o piatră! Oare ce putea fi mai puternic decât o piatră. Înspăimântat își dădu seama că nu-i mai rămăsese nicio dorință. Dar ce se auzea în depărtare?
UN PIERTAR, SPĂRGEA BOLOVANII CU O DALTĂ ȘI UN CIOCAN!!!
Comentarii (23)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
O pilda extraordinara despre nemultumire si putere.Intotdeauna m-am intrebat de ce sunt nemultumita si acum imi dau seama de ce pentru ca ma cunosteam prea putin. Multumiri
Asa este, va felicit ca ati putut arunca o privire patrunzatoare in sufletul dumneavoastra. Acum, totul depinde doar de dumneavoastra.
Foarte buna ! Si, probabil, este chiar ceea ce ni se intampla : ca spirite nemuritoare, dorim sa experimentam diverse forme si/ sau moduri de viata. Si o facem, dar ,in opinia mea, singura modalitate corecta de A CUNOASTE ,,CEVA” este IDENTIFICAREA cu acel ,,CEVA”, ne identificam cu forma respectiva, si ( face parte din intelegerea/invoirea facuta de noi ”dincolo”…) UITAM ce/cine suntem….
Cristian Demetrescu
Cu siguranta pietrarul nu stia nimic despre budism.Ar fi aflat ca dorinta este sursa suferintei si nu mai suferea o gramada de traume.dar…..glumesc.
Aceasta poveste imi aduce aminte de o remarca a sotului meu…mort acum.
Intr-una din discutiile noastre el mi-a spus:…Fii ca APA! Apa e cea mai puternica pe acest pamant.Ea construieste ,ea distruge, ea intra peste tot…Peste ani citind ca noi suntem 75% apa, ma gandeam ca poate si in asta sta puterea noastra…din pacate atat de mult orientata distructiv..
Oricum glumind in continuare…bine ca pietrarul nu si-a dorit sa fie Dumnezeu…
Va doresc sa fiti ca FOCUL! Focul este cel mai puternic pe acest pământ, el distruge și el pune stăpânire pe oriunde are acces.Apa se luptă cu el, dar dacă e focul destul de puternic atunci oricâtă apă ar fi, focul nu poate fi stins.
Un basm minunat care ne aduce un mesaj filozofic foarte util.
Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se implineasca dorinta!
Multumesc!
Fii atent la gandurile tale caci ele vor deveni cuvinte.Fii atent la vorbele tale caci ele vor deveni fapte.Fii atent la faptele tale caci ele vor deveni obiceiuri.Fii atent la obiceiurile tale caci ele vor deveni caracterul tau.Fii atent la caracterul tau caci ele vor deveni destinul tau.
Maria,
Si mie mi-a placut aceasta modalitate de a pune problema din filmul „Doamna de fier „. Absolut superb. Ma bucur ca ai aduc acest citat astazi, printre noi. Este extrem de profund.
Mai exista si un blestem chinezesc care spune: „Să ți se îndeplinească orice dorință”
Nu este bine sa cerem orice de la Dumnezeu,ci doar pe cele ce ne sunt de folos.
Consider ca pietrarului nostru i-a lipsit oarecum intelepciunea,este greu sa sti cand sa te opresti.
Seara buna!
In mod evident pietrarului nostru i-a lipsit intelepciunea, pe de alta parte, daca nu i-ar fi lipsit atunci povestea nu putea fi finalizata. Prin urmare, ar trebui sa-i multumim.
Am inteles,daca nu era,nu se povestea…ma refeream la refuzul de a chibzui bine la starea de fapt a lucrurilor.
Doream sa evidentiez un fapt,si anume:adoptarea unui comportament fals, din dorinta de a placea altora…asa vedeam tradusa povestea in zilele noastre.
Multumesc!
Corect! Eu iti multumesc.
Ai grija ce iti doresti, sa poti duce pana la capat.E mai usor pentru unii sa fie nemultumuti decat sa faca o introspectie, sa incerce sa se cunoasca,si sa multumeasca DIVINITATII pentru darurile ce nu le-a vazut pana atunci.
Asa este, persoana care este tot timpul nemultumita, manata fiind de dorintele sale este mereu nefericita.
Frumos, asa e omul nu se multumeste cu ce are si vrea altceva desi Divinitatea creeaza totul perfect pentru fiecare dar pina ne dam seama pierdem viata cu dorinte.
Putini sunt cei care se multumesc cu ceea ce au.
Prin cate a trecut pietrarul si din toate dorintele lui s-a intors tot de unde a plecat. El care a lucrat cu piatra nu a cunoscut-o si nu a pretuit-o niciodata.
Drumul si l-a facut singur.
Dumnezeu ne daruieste tot ce ne dorim,noi suntem creatorii propriei vieti,numai experimentand diferite situatii ajungem la intelepciune si putem evolua spiritual.Va iubesc!!!!
Aveti dreptate.
Si noi va iubim pe dumneavoastra.
Am venit pe acest Pamant sa experimentam. Personajul nostru a experimentat intr-o singura viata cam tot ce se putea si tot nemultumit a ramas. Mesajul acestei povestiri este ca noi ar trebui sa fim recunoscatori si multumiti cu ce avem si sa nu-i invidiem pe ceilalti . Apreciind ceea ce avem si experimentand vom primi din ce in ce mai mult si vom fi fericiti si multumiti de viata noastra. E o pilda minunata pentru cei carcotasi si nemultumiti. Vorba proverbului: ,, Nemultumitorului Dumnezeu ii ia darul”