Atingerea unei tinte nevazute

Yoghinul Raman era un maestru recunoscut al artei de a slobozi sageti cu arcul.Intr-o dimineata , el si-a invitat discipolul favorit la o demonstratie a indemanarii sale.Cu toate ca invatacelul avusese ocazia sa ii aprecieze maiestria de sute de ori inainte de aceasta zi , el s-a supus fara cracnire invatatorului .Au mers amandoi in padurea de langa manastire si, atunci cand au ajuns langa un stejar secular, de dimensiuni impresionante , Raman a asezat un trandafir pe care il adusese cu el in una dintre ramurile copacului.
Apoi, yoghinul si-a deschis tolba si a scos din ea trei obiecte: un arc splendid lucrat dintr-un lemn nobil, o sageata si o batista brodata cu flori de liliac.
Raman s-a indepartat la o suta de pasi de locul unde amplasase floarea. Cu fata indreptata catre tinta lui, el i-a cerut discipolului sau sa il lege la ochi cu batista cea brodata.
Invatacelul a facut intocmai asa cum i-a cerut invatatorul.
Cu ochii acoperiti de batista, yoghinul Raman si-a asezat picioarele ferm pe pamant, a tras inapoi de coarda arcului cu intreaga sa forta – incercand sa se orienteze catre trandafirul asezat pe una din crengile stejarului – si apoi a slobozit sageata.
Sageata a zbarnait prin aer, dar nu atins nici macar copacul, ratand tinta la o distanta jenant de mare.
– Am nimerit floarea ? a intrebat Raman, in vreme ce isi scotea batista de la ochi.
– Nu, ai ratat-o cu totul i-a raspuns discipolul.Credeam ca o sa imi demonstrezi puterea gandului si abilitatea de face o magie.
– Tocmai te-am invatat cea mai importanta lectie despre puterea gandului, i-a replicat Raman. Atunci cand vrei un lucru, concentreaza-te numai asupra lui: nimeni nu va nimeri vreodata o tinta fara sa o vada.

O poveste dupa Paulo Coelho