Dimineața
E dimineață și îmi duc fata la școală ca în fiecare zi. Îmi este atât de somn încât m-aș întinde pe jos chiar acolo pe asfalt. Ca să înțelegeți mai bine cum sunt eu dimineața vă pot spune că de multe ori salut cu „Noapte bună!” și simt că un robot pune stăpânire pe corpul meu. Sunt ca într-o transă, hipnotizat îmi îndeplinesc îndatoririle în timp ce eu dorm în continuare. Pe la 10 când mă trezesc cu adevărat, mă uit în jur și- brusc devin mândru „Ia uite câte lucruri am făcut deja în timp ce dormeam!”.
Din păcate pentru mine, ritualul din această dimineață s-a modificat dramatic în momentul în care fiica mea mi-a spus:
– Nu am sticluța cu apă! Mami nu mi-a pus-o la bagaj.
Atunci, m-am trezit. roboțelul din mine care ducea copilul la grădiniță s-a panicat. Nu fusese programat pentru situații excepționale așa că s-a hotărât să intre în grevă trezindu-mă.
Mă uit în jur nehotărât și încep cu ochii mici să fac calculele… până mă întorc acasă, până iau sticluța, până mă întorc de unde am plecat… cam 20 de minute. Asta cu siguranță mă scoate din grafic. Întârzie copilul, ajung și eu prea târziu la muncă. Nu este bine. Mă uit în jur și caut o soluție salvatoare. Văd un supermarket așa că răsuflu ușurat.
– Stai liniștită, iepuraș, tati o să-ți cumpere alta, îi spun cu un zâmbet mare, liniștitor.
O văd și pe ea zâmbind, așa că sunt mulțumit. Răsfățatul meu iepuraș e din nou în zona ei de fericire.
Intrăm în magazin și constat că băuturile, inclusiv apa minerală se află în cel mai îndepărtat colț al magazinului. Normal. Ce motiv ar avea să fie mai aproape?
Ne strecurăm cu grație printre câteva femei în vârstă care blochează accesul cu niște coșuri mari, apoi văd o mamă cu un băiețel în fața unui raion cu dulciuri. Îmi dau seama că nu sunt singurul cu probleme la prima oră și deja mă simt mai bine. Mă întreb de ce oare când îi vedem pe alții că au probleme, noi ne simțim mai bine. Probabil, ne plasăm imaginar pe o scala de la cel mai nefericit om pe pământ, până la cel care este în culmea extazului, iar dacă vedem că nu suntem pe ultimul loc și constatăm că se poate și mai rău, atunci avem o stare de mulțumire sufletească.
Oricum, cea mică întârzie pe lângă mama cu băiețelul. Nu am răbdare și mă duc direct la sticla cu apă pe care o pun rapid în coș. Când mă întorc, o găsesc privind raftul de dulciuri. Hopa! Am dat de o problemă nouă. Știu cât de mult îi plac iepurașului meu dulciurile. I-am pus limitări, că îi strică dinții, îngrașă, etc.
– Tati, vreau un ou Kinder cu surprize!
– Nu se poate. Nu avem timp de asta, răspund eu încercând să o opresc.
– Tati, vreau oul!
– Știi că nu ai voie dulciuri decât sâmbătă și duminică, spun eu începând să mă ambalez.
– Ia-mi oul, tati! Nu mă mișc de aici până nu mi-l cumperi, zice ea cu o hotărâre pe care o cunosc foarte bine.
Din fericire pentru ea, calculatorul din mintea mea începe să sune alarma, așa că fac rapid calculele. După figura fetei, munca de convingere va dura minim 7-8 minute. Dacă la asta mai adaug și timpul de stat la casă, e clar că iar intru în criză de timp. Sunt nervos, dar nu am ce face, accept șantajul. Iau bestia de ou și o bag în coș.
Când ajungem la casă vedem că în spatele nostru se așează mama cu băiețelul ei. Îi zâmbesc înțelegător, în semn că suntem amândoi în aceeași încurcătură de dimineață. Îmi zâmbește și ea, dar întrucâtva mai trist. Ridic din umeri și plătesc la casă. Bag sticluța cumpărată direct în ghiozdănelul micuț al fetei mele și constat că la fundul acestuia, răsturnată, stătea veselă sticluța ei de apă. Îmi vine să înnebunesc. Totul a fost degeaba. Așa îmi trebuie dacă sunt adormit și nu verific înainte.
Îmi văd fiica cum pune mânuța ei mică pe ou și se repede cu el în mână la băiețelul din magazin. Îi dă oul, îi spune câteva cuvinte, pe care eu nu le aud, și apoi se întoarce veselă la mine. Șocat, când se întoarce, o iau de mânuță și mergem în pas vioi spre grădiniță.
– De ce i-ai dat oul, iepuraș?
– I-am auzit vorbind și mama lui îi spunea că nu au bani de oul de ciocolată pe care și-l dorea. Apoi a zis că nici n-o să aibă până nu își găsește un loc de muncă.
Mă opresc. Simt că tot Universul a făcut o pauză în acest moment. Mă aplec și-mi strâng fetița în brațe. Mai apuc doar să-i șoptesc la ureche:
– Bravo, fata tatii! Ești cu adevărat o prințesă!
– Știu, îmi răspunde ea râzând.
Și amândoi ne continuăm drumul.
Nu-mi mai este somn. M-am trezit.
Autor: Răzvan Șerbu
Comentarii (30)
Dă-i un răspuns lui Tata Mare Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Ce frumos, Razvane!
Superba poveste si ai dreptate trebuie sa ne gandim la cei mai nevoiasi dacat noi ca sa observam cat de blagosloviti suntem, si cat de norocosi ca ne-am nascut aici, ca avem de bine, de rau, toate cele necesare.
Oricat ai fi lovit de soarta, e imposibil sa nu fie altul lovit mai rau.
Te pupa baba.
Auzi, Abra mama, bag seama ca ai cam … pus ochii pe baiatul asta, zau asa…
Ti-a cazut pur si simplu cu tronc pt. ca-ti apreciaza efortul culinar sau ai doar nevoie de cineva care sa-ti publice … o carte de placinte?!?
Vezi ai grija ca omu-i insurat si las-o si mai moale si cu … ‘zaharul vanilat’, c-o sa faca diabet, bietul de el…
Ca tare le mai ‘scoti’ matale, soro, zici ca-s fix … ravase din placinta!
Parol!…
Si fii atenta ca soarta nu musca, nu pune piedica si nici … kickboxing cu vietile noastre nu face.
Toate astea le facem doar noi.
Noi, noua insine sau noi, altora…
Cauza si efect, babo, cauza si efect!…
Adica cel mai obiectiv, crunt si imuabil … determinism, nimic altceva.
Vietile oamenilor nu sint in nici un caz rezultatul inexorabil al fatalismului sau al determinismului … mecanicist cum ii mai zice filozoficeste.
Daca nu e vorba de genetica, accidente sau … auto-determinism, atunci vietile oamenilor sint in esenta doar rezultatul ‘pur’ al actiunii ‘consecvente’ a societatii omenesti atit de … ‘umaniste’!
Da’ las’ ca vine … don’ Jose & comp. si le ‘rezolva’ doctrinar pe toate.
Pe bune!…
La varsta mea, tin zaharul vanilat pentru coliva.
In plus, am vazut ca si Razvan ca si tine sunteti nemultumiti de placintele mele.
Se poate maica? Zau ca-mi vine sa va spun ca sunteti niste barbati adevarati. Nemultumiti tot timpul. Daca fac placinte, de ce fac, daca nu fac, de ce nu fac si iaca asa pe vecie. Macar Nicu papă tot si nu face atatea nazuri.
Noroc ca-s baba buna si nu pun eu la sufletel.
Daca ar fi exact asa cum zici, apoi ar fi simplu. cei mai merituoși ar fi cei mai bogati si cu viata plina de fericire. Din pacate, nu prea se intampla asa ceva. In majoritatea cazurilor leprele ajung in varf si au o viata plina de fbucurii si huzur.
Te pupa baba si pe tine, ca mai am pupaturi in tolba si nu fac discriminare!
Sa stii ca din tot ce-ai spus aici sint in asentimentul tau macar cu faptul ca intr-adevar Nicu e baiat bun.
Pt. ca ‘papa’ tot.
Sau poate doar ai reusit tu … sa-l ‘momesti’?
A propos, nu faci si niste placinte cu ceva … ‘tupamaros’?!?
Razvane, pe ‘vremuri’ aveam parte cu to(n)tii de cite un articol/topic in fiecare zi, indiferent de zi.
Astazi, atunci cind gasim un articol in fiecare seara/dimineata, 2-3 zile la rind, e … mare sarbatoare-n cartier!
Stiu cit de greu ti-o fi sa mentii ‘treaza’ atentia cititorilor, ca om esti si tu (sau nu?) si inteleg perfect ca ai si cam imbatrinit
– in fond, tu cel de azi, nu mai ai nici macar o celula din cele pe care le aveai in urma cu 7 ani, nu? -, da’ straduieste-te sa-ti mentii ‘tonusul’ si sa-ti ‘hranesti’ vigoarea si prospetimea editorialistica la un nivel minim acceptabil (cel putin de catre mine) astfel incit sa reusesti sa-ti si pastrezi cititorii fideli, ‘formatati’ in lungi si placuti ani de lectura … fileluministica!
Bref, adica pe scurt, Razvane, toti vechii aia cititori – de-i aminteam eu mai deunezi si care nu ma participa activ la reuniunile tot mai rar cotidiene ale ‘cenaclului’ nostru literaro-emotionalo-rationalo (mai rar)-aspirationalo- UMAN – e posibil sa-si fi rarit prezenta si sa se fi deconectat oarecum din ‘priza’ tocmai pt. ca nu mai primesc cu constiinciozitate si precizie metronomica doza obisnuita deee…
…’DROG’!
Iar lipsa lor cit si a comentariilor celor care ‘voteaza’ la fiecare articol macar, e chiar rezultatul…
…’sevrajului’ in care i-a adus taman lipsa ‘dozei’ zilnice!
Si, crede-ma, e obositor si neziditor chiar sa-mi tot aud in fiecare zi doar … propriile pareri, opinii, asertiuni si ‘axiome’ infruntindu-se intre ele la fiecare articol ceva mai interesant!
Oricit de bune, minunate si … nietzsche-niene ar fi ele.
Opiniile mele, adica!…
Te-ai muncit si ai schimbat fatza site-ului da’, asa cum am vorbit noi odata ca ca ar fi cazul, nu ai ‘impins’ si fondul lui cit mai in ‘avanposturile’ sufletesti active ale unei arene cu adevarat slefuitoare/modelatoare de paradigme daca nu si schimbatoare de precognitii atit de placid stagnante…
Fara suparare pt. tine si no offence pt. ceilalti, da’ numai cu mimarea participarii la viata site-ului asta cu citeva … ‘multumim, Razvane!’, ‘minunat, incintator, mirobolant!’ si ceva … ‘namaste!'(sic!) din cind in cind, marturisesc ca-mi vine uneori si mie sa … trag obloanele, sa tai lumina si gazul si sa ma bag sub plapuma…
Nu stiu de ce, da’ ‘Filedelumina’ inca nu reuseste sa ‘creasca’ editorial, dialogativ (Oooops!) si … rotund aspirational numai prin comentariile acelorasi useri tot timpul, oricita bunavointa si straduinta ar manifesta acestia.
Poate ar trebui sa ai in vedere, ca sa zic asa, tocmai niste actiuni mai … ‘tupamaros’ (sorry, Nicule!).
Adica sa iei de la ‘bogati’ (comentatorii cvasi-permanenti) si sa dai (obligatoriu, ca in comunism, sa se-ajunga la toata lumea, dom’le!) portie de postari – pe cartela! – si celorlalti abonati ai site-ului!
Carevasazica, bai fratilor, v-ati inscris de buna voie si nesiliti de neveste/barbati, sefi, colegi, copii, … amante, medicul de familie sau … politistul de proximitate pe site-ul asta, asa ca aveti si obligatia sa participati la viata lui in mod activ, tovarasi!
Adica sa presteze si restul membrilor clubului niscaiva servicii cu valoare adaugata, nu doar toata ziua-buna ziua numai ceva … bezele, o cafea si-un croissant plus…
…pupat Piata Independentei!
Eu personal as fi chiar nitel mai dur si as impune … ‘cota’ de macar 2-3 comentarii pe luna din partea fiecarui ‘platitor’ de cotizatie pe-aici, zau asa!
Si cine nu se conformeaza va suporta rigorile statutului, adica … mustrare, mustrare scrisa cu avertisment, dat de baut la toata lumea, prestare de ore obligatorii in serviciul comunitar, turnat cenusa in cap, pus sare pe rana, dat cu capu’ de toti peretii … luminosi ai site-ului si, daca nici asa nu ne bagam mintile in cap, atunci nu ramine ca ultima solutie finala decit…
…excluderea din partid!
Pai, ori sintem organizatie serioasa si punem la modul serios umarul la … propasirea natiunii ‘luminoase’ (Sendero Luminoso, nu-i asa, Nicule?), ori ne-apucam de crosetat, facut goblenuri sau jucat de table-n parc!
Parol!…
P.S. Eu, atunci cind nu ‘compostez’ pe-aici, ies de regula cu … ‘mosneagul’ meu.
Adica batrinul meu caniche deee … 120 de ani, asa ca…
N.B. Dupa cum vedeti n-am mai excedat spatiul cu emoticoanele mele obisnuite care tare-i mai ‘nerveaza pe aia de nu se pot cica … concentra din cauza lor (sic!).
Asa ca am lasat complet ‘nud’ mesajul asta, fara IGI (informatie grafica implicita), poate s-o prinde ceva si de ei….
Eeeeei, si-acu’ sa vezi ce mai zumzet, ce mai zarva…
Mi s-a atras atentia pe e-mail-ul personal – cu maxima rapiditate, tocmai din Auckland! -, cum ca as fi uitat totusi sa ‘tai’ siiiii…
…APA!
Carevasazica nici aia nu se culca prea devreme, ca sa vezi…
Ba mai au si grija sa nu carecumva…
…sa-mi inund eu vecinii de jos!
… pe el grija de altu’, zau asa!…
Deci, asa cum se stie din mosi stramosi, romanul tot roman ramine, indiferent pe ce meridiane sau paralele ajunge sa trasiasca.
Nu se poate neam ca sa nu-l…
Este o propunere ziditoare! Subscriu!
Nu e suficient doar sa subscrii, Razvane!
Trebuie ca taman tu sa fii chiar cel care IMPUNE si TRANSPUNE in fapt propunerea asta ca sa se si schimbe cu adevarat fatza forumului site-ului.
Numai vezi sa ai grija, … mestere Manole (sic!), nu carecumva sa ‘zidesti’ prea tare propunerea astfel incit sa devina aidoma … zidului bolnavului trans-atlantic!
Site-ul este public si oricine poate intra sa citeasca.
Nu pot obliga pe nimeni sa si comenteze, daca nu doreste sa faca asta.
Si-atunci la ce-ai subscris, moncherule?!?
Public-privat, vrei sa spui!
Si chiar asa, chiar … mocka-mocka?!?
Halal constiinta civica mai aveam, ce sa spun!
E cam la grevele din Romania:
…”Lasa-i, bre, sa faca greva, ca daca le-o iesi ceva si le aproba revendicarile, atunci o sa fie bine si pt. mine.”
Chiar daca eu am ‘facut’ greva doar … in fata televizorului!
Nu-i asa?
100% romaneste, parol!…
Subscriu si eu, ca-i gratis!
Promit sa dau cu degetele-n taste si cu placinte dupa voi!
Merge? Se pune?
Ma primiti in gasca?
Soro, daca faci siii…
…ciorba de burta (1kg de burta la 200ml zeama!), salata de boeuf (cu boul intreg!), sarmalutze in foi de vitza cu smintina (sau in foi de varza cu hrean), fasole facaluita cu usturoi si ceapa prajita (à la – Ooops! – moldovanaisse!) plus mamaigutza calda aferenta, crema de zahar ars si ai si-o visinata/afinata ‘asortata’ corespunzator, atunciiiii…
…POATE !
Cind esti pregatita cu toate astea, da’ imediat un semnal si intrunim de urgenta ‘comisia’ gastronomica a site-ului (eu, moi meme, myself, eu insumi plus doar eu singur) ca sa vedem daca meriti!…
Am vrut sa scriu mamaligutza si-am tastat, din graba, … mamai_(dra)gutza!
Si fac pariu c-o sa-mi iasa niste ‘vorbe’ pe chestia astaaaaa…
Razvane, tata, ce faci prietene?
Dormi, esti – Doamne fereste! – bolnav, ai … pierdut cheile de la site sau ai … parasit Galaxia in cautarea de subiecte noi si interesante?!?
Nu de alta, da’ au trecut deja 5(cinci) zile de cind n-ai mai postat un articol nou…
Se cam depune ‘praful’ pe-aici, exact cum spuneam mai ieri, zau asa.
Iar lumea incepe sa traga … la somn!
Nashpa…
Razvane, dragule, vezi c-acusi trece si cea dea sasea zi de cind nici n-ai mai postat vreun articol da’ nici n-ai mai dat pe-aici!
Vrei musai sa … bati vreun ‘record’ sau doar sa pui la grea incercare rabdarea si nervii bunilor tai prieteni … ‘filelumisti’?
E bine totusi sa nu uiti ca de fapt pauzele lungi si dese-s doar cheia marilor
…’DECESE’!
M-am intors !
De maine intram in normal. Probleme personale m-au tinut departe de Internet in aceste zile.
Sa ai o zi minunata!
Daca a fost ceva legat de evenimente perrsonale, placute sau nu, imi cer scuze pentru nerabdarea noastra de a te revedea; ca sa nu mai vorbesc de glume…
Bai, Nicule, da’ ce viteza … ‘sendero luminoso’ ai la pupinnn…, Ooops!, la cerut nush’ ce scuze si nush’ pt. ce anume am vrut sa spun, zau asa!
Te stiam mai … ‘tupamaros’, el comandante, ce Dumnezeu!…
Daca s-o fi intamplat ceva in viata lui sau in familie si noi o tinem cu glumele!?
Fara glume viata n-ar mai fi viata, Nicule!
Iar depresivi si goi de viata, la ce bun?!?…
De-abia ne-astepta dumnealui…
…
Lasa-l inceat ca spune tat!
Nu mai tragem cu pusca cand combatantul e in lazaret!
Apare el curand in montura completa si apoi sa te tii:
„Viva la revolucion hasta la victoria siempre…!”
Eu cred ca n-a reusit totusi sa ajunga decit, cel mult, abia pe laaa…
…hasta la vista, … baby!
Intr-adevar au fost ceva evenimente personale care m-au impiedicat sa am acces la Internet.
O zi minunata!
Buna … dimineata, don’ Razvane, asaaa, mai dupa prinz, cum ii sade bine boierului!
Sau putem sa spunem deja … noapte buna?!?
Probleme personale carevasazica, huh?
Atit de personale, presante si de maxima urgenta incit n-ai avut vreme nici macar ceva minute cit sa ne spui chestia asta in citeva cuvinte chiar … INAINTE de a ne ‘parasi’ atit de dramatic, nu-i asa?
Ai idee ca unii sintem si bolnavi de inima, si cam nevricosi si ne si ingrijoram tare de la o virsta?
Ca poate-ai plecat fara sa-ti iei … manusile, fularul si sapca/palaria/fesul/caciula cind ai plecat, si poate racesti pe-acolo pe unde-ai fost, poti sa stii?!?
Nu de alta, da’ stiu sigur ca nici anul asta nu ti-ai facut … vaccinul antigripal!
P.S. Sa stii totusi, Razvane, ca s-au inventat de ceva vreme si … wifi-ul si … cartela cu ‘jde mii de GB pt. transmisia de date via internet!
Parol!…
Wi-fi-ul si cartela nu sunt mereu si peste tot aplicabile…
Bai, Nicule – sau care-o-ti mai fi in viata -, da’ mai ziceti, dom’le, si voi ceva (chiar nu conteaza ce), ca vad c-ajung sa vorbesc de unu’ singur pe-aici, zau asa!…
Bea o ceasca de cafea cu mine.
O beau in fiecare dimineata.Fierbinte,neagra. O savurez inghititura cu inghititura.Beau o gura de cafea condimentata cu gandurile mele..Multumesc Creatiei, cu asta incep , pe urma , adun gandurile positive, ma infasor in ele, le las sa ma invaluie impreuna cu bucuria clipei.Traiesc aceste clipe profound, deplin, le las libere , sa intinereasca pe urma sa se maturizeze si pe urma sa se implineasca. Le simt limpezimea, frumusetea, maretia.Picuri de lumina.Alerg cu ele, dansez cu ele, ma joc cu ele si le privesc cum trec.Ceea ce lasa in urma este linistea. Linistea clipei traite acum, in acest present, trecut si viitor.
Ma gandeam zilele astea ca o fi fost chemat la reciclare… ca prea am dat drumul la file…
ifonat!
Oricum, daca nu mai apar si vi se spune ca am trecut la FeseBuci sa nu credeti!
Dar iata ca a reaparut!
Sa vedem cat de s(h)
Eu il stiu de baiat fin, bine educat si rafinat:
Bea intotdeauna … sec, fara sifon!
Cum sa strici vinul adaugand sifon?
Simplu, daca cuperi din acela cu termen de garantie 30 de zile. Culmea este ca exista, asa ceva. Am vazut cu ochii mei. Pe acela nu-l poti bea decat cu sifon, altfel il poti folosi doar ca otrava pentru soareci.