skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro
Nimic Nu Este Ceea Ce Pare A Fi

Nimic nu este ceea ce pare a fi

 

În timp ce se afla în faţa copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, în prima zi de şcoală, le-a spus un neadevăr. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor săi că îi iubeşte pe toţi la fel de mult.

Totuşi, acest lucru nu era posibil, deoarece în primul rând, cufundat în banca sa, era baieţelul numit Teddy Stallard.

Doamna Thompson îl urmărise pe Teddy în anul precedent şi observase că acesta nu se juca cu ceilalţi copii, hainele sale erau neîngrijite şi era murdar mai tot timpul.

Şi Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese până acolo încât Doamnei Thompson îi făcea plăcere să scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros şi roşu, un X mare şi îngroşat şi să îi dea nota 4.

La şcoala la care preda doamna Thompson, trebuia să revizuiască toate caracterizările elevilor, iar pe Teddy îl lăsase intenţionat la urmă. Totuşi, când a deschis dosarul acestuia, a rămas surprinsă să vadă că profesoara din primul an scrisese “Teddy e un copil isteţ, îşi face temele cu grijă, este manierat şi este o plăcere să fii în prajma lui”.

Profesoara din clasa a 2-a scrisese “Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii săi, dar este tulburat de faptul că mama sa suferă de o boala incurabilă, iar viaţa de acasă trebuie să fie foarte grea”

Profesoara din clasa a 3-a scrisese “Moartea mamei sale îl afectase foarte mult. Se străduieăte foarte mult, dar pe tatăl său nu îl prea interesează, iar climatul de acasă îl va afecta în curând, dacă nu se va schimba ceva”.

Profesoara dintr-a 4-a a scris “Teddy este retras şi nu mai este interesat de şcoală. Nu are mulţi prieteni şi uneori adoarme în timpul orei”.

De-acum, doamna Thompson înţelesese problema şi i-afost ruşine de ce făcuse. S-a simţit şi mai prost când elevii ei i-au adus cadouri de Crăciun, legate cu panglici frumoase şi împachetate în hârtie stralucitoare. Mai puţin Teddy.

Cadoul acestuia era împachetat cu hârtie obişnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu să îl deschidă în faţa celorlalţi. Unii dintre elevi au început să râdă când a descoperit o brăţara careia îi lipseau unele pietre şi o sticluţă de parfum pe trei sferturi goală.. Ea i-a certat când a observat că braţara era drăguţă şi parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a rămas după ore în acea zi doar pentru a-i spune “Doamna Thompson, astăzi miroşi exact ca şi mama”.

Dupa ce copiii au plecat, a plâns timp de aproape o oră. În acea zi, a încetat să mai predea citirea, scrierea şi aritmetica şi a început să îi înveţe pe elevi.

Doamna Thompson i-a acordat o atenţie deosebită lui Teddy. Pe măsură ce lucra cu el, mintea sa a început să îşi revină. Cu cât îl încuraja mai des, cu atât acesta reacţiona mai bine. Până la sfârşitul anului, Teddy ajunsese cel mai isteî elev din casa, şi, în ciuda promisiunii că îi va iubi pe toîi la fel, Teddy a devenit alintatul său.

Un an mai târziu, a găsit o scrisoare de la Teddy în care îi spunea ca e cea mai bună profesoară pe care o avusese vreodată.

Au mai trecut încă şase ani până a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris că terminase liceul al treilea în clasă, şi că ea rămăsese cea mai bună profesoară pe care o avuse.

Patru ani mai târziu, a mai primit o scrisoare care spunea că va termina în curând şi facultatea cu cele mai bune rezultate. Încăo dată o asigura pe doamna Thompson că fusese cea mai bună profesoară.

Apoi au mai trecut încă patru ani şi a mai venit o scrisoare, cu acelaşi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.

Apoi o nouă scrisoare în care o anunţa că se va căsători.

Îi spunea că tatăl său a murit cu câţiva ani în urmă şi o întreba dacă ar vrea să participe la nuntă şi să stea în locul în care stă de obicei mama mirelui.

Bineinţeles că a acceptat. Şi a purtat brăţara căreia îi lipseau unele pietre şi a folosit acelaşi parfum pe care îl primise demult de la Teddy.

S-au îmbrăţişat, iar Teddy i-a şoptit la ureche “Multumesc pentru că ai crezut în mine. Multumesc pentru că m-ai făcut să mă simt important şi mi-ai arătat că pot însemna ceva.”

Doamna Thompson i-a şoptit cu lacrimi în ochi “Teddy, ai înţeles greşit. Tu eşti cel care m-a învăţat că pot schimba ceva. Nu am ştiut cum să predau elevilor până te-am întâlnit pe tine.”

MORALA:

Nu poţi niciodată să ştii cum poţi influenţa viaţa altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Ţine seama de acest lucru în aventura ta prin viaţă şi încearcă să schimbi ceva în viaţa celorlalţi (şi ar fi ideal dacă ar fi în bine).

Şi nu uita!:
Nimeni nu are dreptul să privească o altă persoană de sus, decât în momentul în care se apleacă şi îi întinde o mână pentru a-l ajuta să se ridice!

Comentarii (8)
  1. Nu poti sa nu observi cat de departe sun dascalii din invatamantul actual romanesc fata de profilul dascalului din povestire! Sau mai bine sa credem ca Doamna Thompson e un personaj fictiv, o plasmuire a imaginatiei cuiva!?

     
    1. Eu cred ca totul depinde de om. Nu m-as hazarda sa spun ca toti dascalii din Romania sunt rai sau sunt buni. Sunt convins ca exista de toate felurile, ca in orice meserie, ca in orice tara.
      O zi minunata!

       
  2. http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1gandesc2.gif
    Din experienta de-o viata intreaga cred cu tarie ca orisice poveste induiosatoare de genul asta – care emotioneaza oamenii de la o anumita sensibilitate in sus tocmai prin exceptionalul ei omenesc -, ar trebui sa aiba la final si o nota de subsol in care sa se scrie cit mai clar cu putinta:

    „In viata reala – aia de-o traim in orice clipa fiecare dintre noi -, in 99,9(9)% dintre cazuri lucrurile se intimpla…

    …EXACT INVERS.”
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1nervos.gif

    P.S. Cind in viata de zi cu zi o sa ajungem sa avem macar 15-20% sanse de asemanare cu situatiile reale aidoma/similare celei de mai sus, abia atunci o sa incetam doar sa ne emotionam mizericordios la asemenea pilde.
    Si vom inceta doar sa ne emotionam tocmai pt. ca atunci vom fi mult mai probabil in situatia…

    …SA SI ACTIONAM !
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1face cu ochiul.gif

    Si asta pt. ca pina si puterea exemplului se supune si in social legilor si rigorilor statistice si incepe sa devina o linie de urmat sau un ‘vector’ abia atunci cind ea atinge un…

    …prag minim, reprezentativ, declansator…
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1rau.gif

    N.B. Povestioarele inspirationale de genul celei puse azi e deosebit de utila doar pt. doua virste:
    Virsta frageda a copilariei plus cel mult cea a adolescentei si, mult mai tirziu, virsta cind ajungem deja bunici si avem ce sa le citim si povesti nepotilor!
    Oriunde intre cele doua virste si oricit de ‘inaltatoare’ ar fi ele, astfel de povesti sint practic…

    …INUTILE.
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1plans.gif

    Si stie f. bine fiecare dintre voi de ce…
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1durere cap.gif
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1febra.gif
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1durere.gif

     
  3. 1. Am avut in liceu parte de un „dascal”. Ba nu, un „Dascal”. Stiu despre ce e vorba in povestea ta, Razvane, si miserupe de procentul din realitate pe care il reprezinta D-na Osan. Complet si total. Ea a fost omul care mi-a vegheat, vizibila mereu, la coltul ochiului, educatia. Mai ales dupa ce a incetat sa imi scrie note si notite in carnetul de elev.

    2. Cei care nu au citit despre „Cerul vrabiutei” ar face bine sa dea un search pe Google. Imi pare ca e timpul

     
  4. Eu spun ca povestioara de mai sus care ne patrunde atat de adanc in suflet nu se refera neaparat la realitate , cu toate ca n-as spune ca nu poate fi sau ca nu a fost reala undeva , candva.
    Povestioara este o indrumare, un reper universal care ne arata adevarul a ceea ce ar trebui sa fim – un ajutor, un sprijin pentru aproapele nostru.Ne spune sa nu judecam ci sa iubim. Ne spune sa ne pese de celalalt.
    Ne arata ca oricand in orice moment al vietii nostre putem fi ajutati sau de ajutor .Ceea ce trebuie sa avem atunci este un strop de … noroc – care nu este nimic altceva decat deschiderea noastra de moment in fata ocaziei care ni se arata – cum spune Deepak Chopra.
    Ne arata cum – daca aprofundam lucrurile si nu le privim doar la suprafata – ne putem transforma in ingeri pazitori, cum putem deveni creatori de lumina.
    Si ne mai arata ceva.Ne mai arata ca ocazia si deschiderea nu este niciodata intamplatoare. Profesoara a fost in locul potrivit la momentul potrivit .Ea a fost momentul de cotitura in existenta unui om.
    A ramas in sufletul copilului nu pentru ca de-a lungul timpului nu ar mai fi putut fi si alti dascali buni ci pentru ca a fost acolo exact in momentul de cumpana al vietii lui.
    In viata ni se acorda aceste sanse, de a descoperi ca suntem mai mult si putem face mai mult unii pentru altii.Depinde doar de noi daca suntem deschisi sa primim darul vietii.A noastra impreuna cu ceilalti , nu separat de ceilalti.
    Daca ne invatam lectiile bine, daca ne pasa, putem ajunge la capat de drum plini de iubire si impliniri.

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Back To Top