skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro
Rechinul Dresat

Rechinul dresat

 

În timpul unui experiment, un biolog marin a plasat un rechin într-un acvariu uriaș. Apoi a eliberat în acvariu mai mulți peștișori. Așa cum era de așteptat, rechinul a înotat până la peștișori, pe care i-a atacat și i-a mâncat.
Biologul a introdus apoi în acvariu un perete transparent de fibră de sticlă, formând astfel două încăperi separate în cadrul acestuia. I-a dat drumul rechinului într-una dintre încăperi și a introdus un alt set de peștișori în cealaltă parte a acvariului. Rechinul a atacat din nou, dar de această dată s-a lovit de peretele de fibra de sticlă. A încercat în zadar să pătrundă pe partea cealaltă timp de câteva minute. Între timp peștișorii înotau nevătămați. După o oră de încercări multiple, rechinul a renunțat să mai încerce.
Experimentul a fost repetat de aproximativ 10 ori în următoarele săptămâni. De fiecare dată, rechinul devenea tot mai puțin agresiv și făcea tot mai puține încercări să atace peștii. Asta până când într-un final a obosit să se mai lovească de peretele transparent și a renunțat să mai atace.
Atunci biologul marin a îndepărtat peretele de sticlă, iar rechinul n-a mai atacat deloc. Acesta a fost condiționat să creadă că există un obstacol între el și pești, așa că acum peștișorii înotau liberi fără să fie atacați.
Mulți dintre noi renunțăm atunci când întâmpinăm dificultăți sau obstacole. La fel ca rechinul, credem că dacă nu am reușit ce ne-am propus nu vom putea reuși niciodată. Continuăm să fim convinși că există acel perete între locul în care suntem și locul în care vrem să ajungem. Când de fapt peretele există doar în mintea noastră.

Sursa: caietulcuarticole.blogspot.ro

Comentarii (5)
  1. Razvane, din pacate (sau poate din fericire) experimentul descris de tine n-are absolut nici o legatura cu dresajul!
    Si asta pt. ca in termeni psihologici, sau macar de behaviorism animal, ‘experimentul’ nu e altceva decit demonstratia faptului ca si cele mai atavice instince biologice pot fi reformulate, reconditionate printr-un ‘antrenament’ adecvat care, in cazul animalelor salbatice, nu va putea fi insa sustinut la infinit.
    Ceea ce nu ne spune experimentul e ce s-ar fi intimplat daca dupa ce a capatat noile ‘deprinderi’ rechinul chiar nu s-ar mai fi repezit niciodata la pestisori? Chiar si daca vreme de zile sau saptamini intregi ar fi fost tinut … infometat, fara sa i se dea absolut nimic de mincare?
    Sint absolut convins ca in mod sigur, atunci cind … barosul foamei ar fi ‘ciocanit’ din ce in ce mai intens in hipotalamusul sau, ‘prietenia’ experimentala s-ar fi spulberat intr-o clipita!
    Asa ca e bine sa fim incredintati si sa ne obisnuim o data pt. totdeauna cu ideea ca (sorry) cu Mama Natura nu se ‘pune’ nimeni!
    Niciodata…

    Revenind la ideea topicului, pot depune marturie ca in viata am avut parte de cele mai bune si utile experiente si sfaturi nu de la parinti (oameni extraordinari prin bunavointa si dragostea cu care m-au lasat sa patrund si sa gust propria experienta de viata), nu de la scoala sau facultate, nu de la familie, prieteni sau colegi, nu de la job-urile pe unde am lucrat si nici macar de la societate in ansamblul ei ci, surprinzator si aproape socant, chiar de la unii dintre oamenii care n-au avut prea multa educatie formala sau informala in viata lor!
    Iar cele mai puternice si trainice experiente si deprinderi le-am dobindit in urma frecventelor ‘contacte’ cu bunicul matern, adica chiar cu … tata mare!
    Om ale carui cunostinte scolare s-au oprit – nu din voia lui – doar la nivelul ciclului primar…

    Bref, omul de a carui intuitie si inteligenta abstracta am fost fascinat toata viata, imi spunea adesea cu f. mare convingere ca el – desi era un crestin fervent si … habotnic cum rar gasesti chiar si printre slujitorii cu patalama ai Dmnului! – e total incredintat ca … Dracu’ nu exista deloc!
    Iar ceea ce ne motiveaza si ne indeamna in gindurile si faptele noastre nu e Dumnezeu, atunci cind e vorba despre cele ‘bune’, si nici macar dracul, atunci cind e vorba de cele ‘rele’.
    Instinctul si logica lui ii spuneau ca atunci cind actionam impotriva normelor sociale, deci facem fapte prezumate a fi rele, noi de fapt nu sintem ‘indemnati’ de nimeni, ci sintem pur si simplu … singuri, ‘goi’ de singuri, cu noi insine.
    Doar noi cu mintea noastra, nimeni altcineva neinterpunindu-se intre noi si deciziile ce stau la baza faptelor noastre!
    Sintem intr-un fel de vid al constiintei noastre, intr-un – Ooops! – gol emotionalo-cognitiv cum ar fi spus el…
    Si, Dumnezule Mare, n-am reusit sa aflu niciodata de unde un taran atit de simplu si cartezian ca el avea habar ce inseamna termenii astia si nici modul cum de ajunsese la reprezentarea lingvistica sau cea mental determinista a acestora, de vreme ce nu pusese mina vreodata in viata lui pe vreo carte de filozofie sau de psihologie!…

    Tata mare afirma de fapt ca atunci cind omul iese din fruntariile paradigmelor sociale (nu astea erau vorbele lui) nu face altceva decit sa dea … friu liber nevoii lui primitive/primordiale/ancestrale incumbate adinc in hipotalamusul sau (‘traducerea’ mea!) de a se opune ingradirilor de orice fel si de a da curs … imboldului natural de a … cerceta/incerca/forta limitele personale (fizice si senzoriale) cit si pe cele de relationare cu ceilalti indivizi din specia sa!
    Si tot el spunea ca lucrul asta inseamna fie … prostie crasa fie, in extrem de rare cazuri,…

    …GENIALITATE.

    Si tot el continua sustinind ca abia astea sint … adevaratele da’ necunoscutele cai ale Domnului!…

    Marturisesc – plin de un vesnic respect pt. omul asta – ca nici macar un filozof profesionist, laureat poate al unui inexistent Premiu Nobel pt. filozofie, n-ar fi putut sa explice mai simplu si mai uman…

    …INEXISTENTA DIAVOLULUI DIN NOI !!!

    Va puteti oare imagina ca omul asta – care se ‘lua la trinta’ la el la tara cu cei mai mari filozofi ai lumii! – era atit de increndintat de existenta lui Dumnezeu incit nu numai ca urma toate obiceiurile si pravilele bisericesti cu sfintenie da’ chiar isi facea, inainte si dupa orice actiune, de 3 ori semnul crucii si rostea in gind tot de atitea ori celebra Rugaciune a lui Iisus, in chiar forma sa restrinsa, monahala, … „Doamne IIsuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!” ?!?!?…
    Chiar si cind mergea si iesea … de la buda!
    Iar asta mie mi s-a parut a fi cea mai curata/sincera/elevata/aspirationala/inaltata si de cea mai buna calitate forma de … habotnicie ce poate exista in Universul nostru!…

    Revenind la subiectul topicului, cred ca ceea ce spunea bunicul meu – cu f. multi ani inainte ca sa se fi inventat … „open mind”-ul si „out of the box”-ul americanesc de mult mai tirziu – era de fapt constatarea faptului ca iesirea din cadrul experiential social ‘unanim’ batut in cuie era acceptata fara rezerve, fara ofuscari, fara opozitie si ‘judececata’ si fara scandalizari doar pt. doua tipologii umane:

    …prostului satului si inteleptului aceleasi comunitati!

    Si, din modul cum se dadeau la o parte de pe ulita principala a satului si se lipeau plini de respect oamenii de gardurile caselor (inclusiv invatatorul, doctorul, primarul si chiar preotul satului!), am tras concluzia ca bunicul meu nu era in … postura celui dintii…

    Asa ca, Razvane, nu numai vesnicia s-a nascut la tara, ci chiar si alungarea din capetele si sufletele noastre aaaaa … ‘RECHINULUI’ !

    N.B. Se pare insa (sper din tot sufletul sa ma insel) ca in contemporaneitatea imediat actuala asa ceva e cu desavirsire imposibil astazi, fie si numai pt. simplul motiv ca nicaieri, niciunde, nu se mai ‘fabrica’…

    …astfel de bunici!

     
    1. Astfel de bunici se produc si astazi, fabrica nu s-a inchis si ma indoiesc ca se va inchide vreodata. Spre exemplu, daca ai nepoti, vei intelege ceea ce doresc a spune. :) (He, he, eu nu am nepoti… inca.)
      Pe de alta parte, in povestea rechinului, putem presupune ca acesta era hranit corespunzator, intrucat se afla in captivitate. Oricum, se stie clar ca foamea reprezinta un stimul folosit adeseori in dresaj. Pe de alta parte, natura si in cazul nostru animalul salbatic, nu poate fi decat imblanzita/imblanzit si nu poate fi stapanita.
      In privinta Dracului, Satanei, Diavolului sunt perfect de acord cu bunicul tau asa cum consider si gresita parerea ca suntem toti pacatosi, ne nastem pacatosi, impuri si plini de pacate.
      O zi minunata!

       
      1. Ei si tu acuma, mai Razvane, zau asa!…
        Aia de gindesc si vorbesc la modul asta sint ferm convins (sic!) ca sint niste indivizi extrem de inteligenti, rafinati, elevati si fini cunoscatori ai conditiei general umane.
        Si cu siguranta ca ei se refera doar la … POTENTIALITATEA faptului ca oricare dintre noi putem fi oricind in cursul vietii noastre pacatosi, impuri si plini de cine mai stie ce tare si deficiente genetice si caracteriale, nuuu?!?
        Mai ales ca genetica chiar se pare ca le si da ‘dreptate’ in sensul asta…
        Sic again!…

         
      2. Da, Razvane, am nepoti, merci frumos de ‘increderea’ aratata pt. … bunicul din mine!
        Din pacate insa in ziua de azi … nici nepotii nu mai sint ce-au fost odata.
        Nu de alta, da’ astia din ziua de azi nu se mai obosesc sa se duca, cale cine stie de citi km, doar ca sa afle date si informatii care oricum nu se gasesc pe net!
        Ca ce-i mai minuant si mai minunat decit sa fii la un ‘click’ distanta de uimitoarea enciclopedie universala … Wikipedia?!?
        Plus placerea de a … search-ui in confortul propriei case?

        Si sa nu uitam totusi ca bunicii nu au … motoare de cautare!
        Si nici nu poti sa-i … ‘delete’-ezi cind ai tu chef!

        E-adevarat insa ca nici un calculator din lumea de astazi sau cea viitoare nu-ti va putea oferi emotia, placerea si interesul … unui feed-back al unui om care poarta in el o experientza de viatza cit Universul!
        Si e mare pacat pt. ca cel mai important lucru e faptul ca bunicii – si nu parintii – sint singurele fiintze vii de pe Pamint care mai au inca capacitatea si intelepciunea necesara ca sa ridice in permanentza sau sa lase jos la vreme tocmai…

        …’peretele’ ala dintre pestisori si rechin!

         
  2. Parerea mea sincera este ca experimentul a fost prea costisitor fata de rezultatul obtinut.Daca se facea cu un alt rapitor,de exemplu o stuca,rezultatele erau identice. Interesanta ar fi fost comportarea unui delfin.
    Comantariile lui Tata Mare m-au facut sa-mi dau seama desebirea fundamentala intre dragoste SIMTITA in toata fiinta si dragostea declarata.Toata considaratia lui Tata Mare pentru ca este in stare de asfel de trairi.
    O noapte linistita.

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Back To Top