Iarba fiarelor
Dacă la începuturi oamenii credeau cu adevărat în existența unei plante care să desfacă ușile, lanțurile și orice încuietoare, ulterior, aceștia s-au aplecat mai mult asupra simbolisticii din spatele unui asemenea mit. La modul spiritual, iarba fiarelor ne descătușează orizonturile și ne eliberează de lanțurile lumii materiale. După cum vom vedea în continuare, această iarbă magică, păzită de un arici oferă omului și alte minunate puteri. Astfel, el poate înțelege limba animalelor, ceea ce din puntul de vedere al strămoșilor noștri reprezenta doar o îndepartare a unei bariere, a unei opreliști cea care îi împiedica pe oameni să aibă acces la cuvintele „necuvântătoarelor”.
Plinius cel Bătrân amintea, de o proprietate esenţială a ierbii fiarelor: anume, aceea de a descuia orice poartă din lume. Încă din acele vremuri orice hoţ sau tâlhar își dorea să fie în posesia miraculoasei plante, în acest sens niciun efort nefiind prea mare.
În spaţiul german, în Evul Mediu, credinţa aceasta era atât de înrădăcinată încât, în închisori, se luau măsuri speciale spre a se împiedica fuga răufăcătorilor; aşa, de pildă, vrăjitorii bănuiţi că posedau iarba fiarelor erau atârnaţi într-un fel de leagăn, astfel încât ca să nu poată atinge podeaua sau uşile.
Legenda spunea că cei care găseau iarba fiarelor își tăiau pielea în palma dreaptă, cel mai adesea în dreptul degetului mic, aici punând firul de iarbă, aşteptând ca locul să se vindece şi apoi, ca prin minune, niciun lacăt sau încuietoare nu le mai rezista. Totuși, cei care voiau să-şi protejeze lacătele îl ungeau cu usturoi sfinţit, pentru a opri răufăcătorii care erau în posesia ierbii fiarelor.
Totodată, iarba fiarelor îl apăra pe om de acţiunea fierului și a armelor făcute din fier. În mod miraculos și oarecum diferit de celelalte proprietăți ale sale, miraculoasa iarbă aducea bogăție și bani mulți. Ea dădea posibilitatea posesorului să înţeleagă limba animalelor şi a plantelor.
Se pare că această legendă vine din Orientul Apropiat, unde apare în poveștile privitoare la regele Solomon. Aceasta a fost preluată de greci, fiind amintită de sofistul Elian şi apoi de romani. Civilizaţia europeană, clădită pe temelii greco-romane, a perpetuat acest mit, atestat documentar încă din veacul al XIII-lea, până spre epoca modernă.
Potrivit lui Jean Chevalier, planta, în genere, „simbolizează energia solară condensată şi manifestată, (ea) captând forţa focului din măruntaiele pământului şi primind energia solară”. Având toate aceste puteri, plantele capătă proprietăţi extraordinare; de altfel, Mircea Eliade le asocia direct cu Arborele Vieţii. Există, aşadar, o legătură simbolică între soare, foc, fier şi plante.
Ariciul, care este conform credinţelor populare adevăratul creator al lumii este o divinitate telurică stăpână a tainelor bogăţiilor pământului. Se credea că ghimpii ariciului simbolizau razele soarelui și în Asia centrală fiind socotit inventatorul focului.
În calitatea sa de făuritor al creaţiei, ariciul păzea cu străşnicie iarba fiarelor, plantă magică cu puterea vieţii şi a morţii, cea care asigura chiar harul de a pătrunde prin „uşile raiului“. Animal înţelept, de esenţă solară, ariciul nu putea să nu aibă legătură cu lumea plantelor, Dumnezeu însuşi binecuvântându-l să poată deschide orice încuietoare, bineînţeles, cu ajutorul ierbii fiarelor.
Iarba fiarelor ar deschide orizontul cunoaşterii noastre spre începuturile lumii, începuturi legate, conform mentalităţii arhaice, de înţeleapta zeiţă-arici.
Comentarii (11)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Buna ziua
In locul natal, leagan al copilariei mele , era o podgorie de vita devie.Se invecina cu o padure fascinanta plina cu totate soiurile de arbori , amestecati parca de cineva in joaca…
Padurea si via erau populate de vietati salbatice.Trebuia doar sa ai rabdare si putin curaj si aveai parte de niste experiente de neuitat…
Intre aceste doua habitate era o liziera de Roscove – arbustii aceia cu tepi mari si fructe in teci brumate de culoarea toamnei si racoarea diminetilor de Octombrie.La baza arbustilor se depusesera straturi de frunze si acolo era ,,raiul Aricilor’’…Copiii fiind nu-i deranjam prea mult dar ne placea sa-i urmarim…Erau zeci de culcusuri de Arici….
Povestea cu Iarba fiarelor am auzit-o de copil , era un nene mai sugubat si ceva neam cu mine , despre care lumea spunea ,,e dat naibi, are iarba fiarelor’’.Probabil ca se pricepea destul de bine sa deschida incuietorile de la vremea aceea ,fapt confirmat si de faptul ca il cam cauta Militia din cand in cand si de cate drumuri facuse pe la Tribunal….
Cand l-am prins si noi copiii mai cu chef de vorba ,el si-a dat drumul la gura si cu vocea lui taraganata si ragusita de tutun , mai in gluma mai in serios ne-a spus o istorioara pe care o stiam dar a carui sfarsit nu il mai stia nimeni…
,,Ma copii , eu iarba asta a fiarelor , o am de la mosul meu.Cand era el mai tanar prin 35’ aici sa ,,pricopsit’’ primul cuib de Arici.E..si mosul meu a tot urmarit-o pana cand aricioaca’ a facut doi pui….mici,mici ca niste gheme …Atunci mosul a prins un moment cand puii erau singuri ,ia luat si ia pus intr-o cusca pregatita de el din vreme.Cusca a pus-o pe o carpa mare alba…acolo in apopierea culcusului…si a asteptat.Aricii amandoi au tot dat roata custii dupa care au plecat amandoi.Nu dupa mult timp au revenit din directia padurii , fiecare cu cate un fir de iarba…Mosu’ nu a vazut ce au facut ,dar usa custii sa deschis si Aricioaica’ a intrat la pui.Bucuros mosu a mutat cusca cu tot cu arici si ia instalat inapoi in culcusul lor si a luat de pe carpa aceea ce mai ramasese din cele doua fire de iarba.
Cand facea el facea toate acestea…a observat in pic surprins ca….Ariciul fara sa se sfiasca il privea.Nici cand a mutat cusca si cand a luat carpa el nu sa ferit si nu sa pitit deloc…Mosu a dat sa il sperie si a intins mana spre el ,dar acesta fara teama sa ridicat pe labutele din spate sfidator’’…( Aceasta parte a povestii nu o mai stiam….si ce a mai urmat )
Ajuns acasa mosul a pus cele doua firisoare de iarba in o cutie de lemn.A tras o dusca ,cum era obiceiul …sa asezat pe pat obosit , si nu sa mai sculat niciodata. Avea sase fete si un baiat ,dupa doua zile de zacut fara sa inteleaga nimeni ce are , el a povestit baiatului toata ,,tarasenia’’ si ii tot repeta ca ,,Ariciu’ ala ma deochiat’’…A treia noapte a decedat si el ( nenea povestitorul ) se jura ca au gasit in casa ,dimineata un Arici pe care l-au data afara facut ghem…
,,Bine si acum spune-ne daca tu ai Iarba Fiarelor ‘’– am strigat noi infiorati de poveste si de grozavia care se infiripase in sufletele noastre de copiii….
,,He..he..he…asta e alta poveste’’ a raspuns sugubatul….Se pare ca o data cu iarba fiarelor el gasise si iarba lu’Bachus.. Cu aceasi usurinta cu care deschidea usile facea sa dispara si vedrele de vin dau tuica….Sa stins si el destul de tanar la 45-48 de ani…nici el nu stia exact cati ani are, luand cu el misterul multor alte povesti din vechime auzite sau traite de el….
O zi buna va doresc.
Foarte frumoasa povestea
Multumesc pentru ea.
Foarte putini sint cei care stiu ca mai exista inca o iarba a fiarelor, una originara, veche de mai multe mii de ani, de dincolo chiar de fruntariile crestinismului, una nascuta din nevoia omului de intelege/’desface’ toate tainele care-l leaga pe Om de chiar Universul care l-a creat, printr-o legatura duala si profund biunivoca intre Legile Mari ale Universului si legile cele mici ale omului.
Iar aceasta uluitoare legatura – si chemare in acelasi timp la auto-definire – vine din timpuri imemoriale si isi are originea indepartata undeva in nordul Muntilor Hindu Kush si la sud de Muntii Pamirului de unde pe riul Bartang ajunge in stravechea Bactria/Bakhtrish si coboara pe apele Amu-Daryei/Oxus-ul antic ca mai apoi sa traverseze pe spatele camilelor cruntul Desert Karakum pina la Marea Caspica de unde, pe crestele valurilor, sa ajunga pina pe teritoriul viitorului Regat Atropaktan, parte din Azerbaijanul de astazi…
Si de acolo, peste secole si milenii, peste Marea Neagra, peste Thracia de Rasarit, Vechea Elada si poate chiar prin Scytia Minor, Zoroastrismul a intrat in constiinta civilizatiilor europene ca fiind una dintre religiile primordiale ale Umanitatii…
Iar nu demult genialului Nietzche i-a fost chiar la indemina sa conceptualizeze Übermensch-ul sau pe preceptele lui Zarathustra care au avut la baza existenta si faptele mitologicei fiinte supreme Ahura Mazda, Zeul/Dumnezeul Intelepciunii…
Si mai de curind poetii au cautat pina si o iarba a fiarelor care sa desfaca…
…baierele inimii!
Iata ce scrie unul dintre acestia, chiar roman de-al nostru:
„Iarbă a fiarelor, poezie.
Deschide-mi inima ei.
Noaptea înaltă şi albăstrie
Şi-a făcut din luceferi cercei.
Iarbă a fiarelor, rupe zăvoarele
Dintre dragostea veche şi dragostea nouă,
Zorile îmi vor aduce soarele
Şi lanurilor mele coapte rouă.
Adună, iarbă a fiarelor, adună,
Banii de aur din adâncu-mi coclit.
Amiaza se ridică şi sună
Talgerul cerului învechit.
Ciută de munte, cu paşii tăi,
Iarba fiarelor vreau s-o ajung.
Dincolo de pădurea-n văpăi
Amurgul se prăvale prelung.
Iarbă a fiarelor, aruncă peste
Cuvintele mele pulbere aurie.
Mlaştinilor, ca-ntr-o veche poveste,
Vântul miros de cimbru le-adie.
Urc printre stânci, spre piscuri, mai sus,
Iarba fiarelor scânteie, scânteie.
Iată: noaptea albastră şi-a pus
Pe umeri vulpea Căii Lactee.”
Zaharia Stancu – Iarba fiarelor
…genialului Nietzsche…
Nietsche habar n-am cine a fost!…
https://en.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche
Wooooow!…
Adinc ‘tare’, zau asa…
Se inteleg mai greu in ziua de azi … auto-ironiile, huh?!?
Si, in fond, de ce sa ne obosim intelectual ca sa mai facem comentarii ontopic de vreme ce s-a inventat … a-toate-‘izbavitorul’ copy/paste, nu-i asa?!?…
P.S. Citeodata o singura litera face diferenta intre agonie si extaz, intre eroare si ignoranta, intre prostia crasa si inteligenta medie, intre caracter siii … lipsa acestuia!
https://en.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche
O fi cel din prima pagina, de pe banda mai inchisa. Sunt mai multi acolo
Apoi… eu nu garantez, dar s-ar putea.
O zi frumoasa!
Ce frumos! O plimbare prin taramuri stravechi pline de parfumul magic al unei credinte devenita minoritara, odata cu aparitia musulmanilor in Iranul de azi.
Multumesc Vali, multumesc Tata Mare , pentru aceste comentarii atat de frumoase.Unul m-i-a adus aminte de copilarie, celalalt de frumusetea cautarii cunoasterii noastre ca fiinte umane in necuprinsul timpului .
Sarut mina, Carmen.
Cu multumiri ca ai citit si cu bucurie ca ti-a placut!
In fond curiozitatea si perpetua cautare a identitatii noastre ca oameni e poate chiar menirea noastra cea mai importanta ca fiinte biologice ascensionale…
Citandu-l pe Dumas tatal cu al lui „Cherchez la femme!” am putea spune ca adevaratul motto al omului ar putea fi … Cherchez la recherche!
Si parafrazindu-l si pe Proust cu al sau „À la recherche du temps perdu”, am putea adauga si … À la recherche du recherche inconnu – In cautarea cautarii necunoscute, ca si paradigma a chintesentei conditiei umane in Univers!
Si, slava Domnului si Mamei Natura, ni s-a dat din plin sa tot cercetam!
Si chiar si deplinul liber arbitru ca sa putem sa ne-alegem singuri si scopurile acestei vesnice cautari…
Ramine de vazut daca, vorba lui Nietzsche, ne vom inalta alaturi de Fauritori – folosindu-ne cu responsabilitate … ‘iarba fiarelor’/creierul – sau ne vom ‘ridica’ din nou doar … in copaci!