skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Copilul cu părul roșu

 

Se spune ca intr-o vreme de demult, intr-un regat indepartat unde oamenii aveau pielea maslinie si parul negru ca taciunele se nascuse o profetie. Din adancul unei pesteri samani si vrajitori puternici care privisera in viitor si au vazut ceva misterios si minunat. Aceasta profetie spunea ca se va naste un copil cu parul de foc si pielea alba precum laptele, iar acest copil va fi nascut intelept cu cea mai mare intelepciune pe care poate s-o atinga omul in viata.
Legenda copilului cu parul de foc arata ca acesta va fi rege si va darui regatului cele mai drepte si mai bune legi facute vreodata, iar sub carmuirea lui nimeni nu va mai suferi de foame, oamenii vor fi mai buni, razboaiele vor inceta si cu totii de la cei bogati pana la cei saraci vor cunoaste adevarata fericire a unui trai fara grija zilei de maine si fara ca cineva sa se teama ca va fi nedreptatit.
Sute de ani l-au asteptat pe acest copil sa apara, iar cu fiecare nedreptate, cu fiecare razboi, cu fiecare nenorocire, oamenii priveau spre cer rugandu-se ca sa apara cel profetit.
Cand nimeni nu mai credea ca acest copil va mai veni vreodata, din mijlocul unei paduri, a coborat spre campie copilul cu parul rosu. Se nascuse si traise pana la frageda lui varsta de 10 anisori in mijlocul padurii, intr-o coliba mica, inconjurat de fiarele padurii. Erau doar el si mama lui singurele fiinte omenesti pe o intindere larga, iar atunci in care mama a parasit lumea aceasta, copilul a iesit din padure.
Cand l-au vazut, oamenii l-au inconjurat, au chiuit de bucurie, au inceput petreceri mari, intai in satul de la marginea padurii si apoi, pe masura ce baiatul se apropia de capitala, din ce in ce mai mult popor venea sa-l vada, sa-l atinga sa i se inchine si sa sarbatoreasca.
In final, a fost purtat de multime pana in fata tronului. Aici, regele l-a privit lung si i-a spus:
– Se presupune ca tu esti copilul din profetie. Asa sa fie oare?
– Profetiile se nasc din oameni, pentru oameni si cresc odata cu credintele lor.
– Da, inteleg, te ascunzi dupa cuvinte copile. Daca tu esti acela pe care il asteapta lumea, se presupune ca esti cel mai intelept om care a trait pe pamant.
Copilul il privea pe rege si nu scotea niciun cuvant, asa ca acesta continua:
– Ar trebui sa te fac mostenitorul meu, sa ai dreptul de a urca pe tron la moartea mea, sa-mi dezmostenesc propriul copil ca sa ajungi tu rege. Asta asteapta poporul de la mine. Totusi, eu cred ca esti un copil razgaiat si un mucos fara minte. Iti propun sa te intalnesti cu cel mai mare intelept al regatului si acesta sa-ti puna o intrebare. In cazul in care te dovedesti mai intelept decat el, vei conduce regatul chiar de astazi. Daca te dovedesti mai slab dacat inteleptul meu, atunci vei apare in fata multimii si vei spune ca tu esti alesul si toate puterile si intelepciunea ta i-ai daruit-o regelui si nu ai nicio pretentie la tron.
– Asa sa fie, spuse baiatul.
In scurt timp aparu si Marele Intelept care il privi cu uimire pe baiatul cu parul rosu si ochii verzi ai padurii. Chibzui o vreme si apoi puse intrebarea:
– Omul este un urias si toate minunile pe care le-a cladit el sunt marete si pline de valoare. Dovedeste-mi ca ma insel, spuse el lansandu-si provocarea.
Copilul il privi cu un zambet nevinovat si apoi vocea lui cristalina se auzi clara si puternica in sala cea mare:
– Regii si conducatorii lumii sunt niste fire de praf. Comorile de aur și pietre prețioase sunt cărămizi și pietricele care hranesc doar vanitatea omului. Cele mai frumoase imbracaminti ajung doar haine zdrențuite. Miliardele de lumi ale universului sunt doar semințe mici de fructe, oceanul este doar o picatura de roua ce se asterne pe un fir de iarba. Tot ceea ce predau profesorii sunt iluzii de magicieni cu care se joaca gandurile si mintea. Calea sfântă a celor iluminati este floarea din ochii omlui, dar care nu a strabatut-o inca. Rugaciunea si meditatia sunt stalpii lumii, dar astazi sunt desconsiderate si in curand, daca poporul nu are parte de un carmuitor intelept, vor fi uitate. Extazul noptii este un coșmar în timpul zilei. Judecata dreapta si judecata stramba sunt doar meandre ale mintii in dansul ei pe sarma. Cresterea si descresterea credintelor este efemera ca si trecerea anotimpurilor.
Omul este doar o furnica in imensitatea Universului, dar una care crede ca in jurul ei se invarte lumea, e maret doar in Ego-ul lui si crede ca Dumnezeu insusi nu are alta treaba decat sa-l serveasca pe el. Deci, Inteleptule, spune-mi acum unde este uriasul om?
Ascultand cuvintele copilului, regele si toata curtea ramasera fara cuvinte.

Poveste de: Razvan

Comentarii (3)
    1. Sfarsitul este evident, daca mai scriu inca o fraza inseamna sa ma repet.
      Sau poate preferam un final surprinzator cum ar fi:
      – Copile! intelepciunea ta se rezuma la jocuri de cuvinte si nu ai talcul vietii inscris in oseminte. Prea tanar esti sa chibzuiesti, sa aflii si sa stii cum roata vietii se-ntoarce nemiloasa… Nevrednic esti de tronul cel de aur si acum rogu-te fugi spre casa…

       

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Back To Top