Arestandu-l pe Buddha de piatra

Demult de tot în vechea Japonie, un negustor ambulant ce căra în spate treizeci de rulouri de bumbac a făcut un popas din cauza căldurii de peste zi sub un adăpost de pe marginea drumului unde se afla și o statuie mare de piatră a lui Buddha. Acolo a adormit și când s-a sculat mărfurile îi dispăruseră. S-a dus în cel mai apropiat sat și a raportat cazul poliției.

Un judecător de instrucție numit Ooka a preluat cazul și a început ancheta. După primul interogatoriu cu păgubitul judecătorul a concluzionat “Buddha acela de piatră trebuie că a furat mărfurile! Toți ne așteptăm ca el să aibă grijă de bunăstarea oamenilor, dar iată că nu și-a îndeplinit datoria sa sfântă. Duceți-vă și arestati-l! “

Poliția s-a dus și l-a arestat pe Buddha de piatră și l-a cărat până în sala de judecată. Cu această ocazie o gloată zgomotoasă de oameni însoțea alaiul cu statuia, căci se dusese vestea în lung și în lat de decizia judecătorului, și erau toți curioși să vadă ce sentință avea judecătorul să dea.

Când Ooka a apărut în sala de judecată a apostrofat audiența cea gălăgioasă:

“Cu ce drept apăreți voi în sala mea de judecată râzând și făcând mult zgomot și dând dovadă de lipsă de respect? Ați dovedit dispreț față de această curte și ca atare deveniți și voi inculpați și deci pasibili de amendă și închisoare!“

Audiența cea zgomotoasă s-a grăbit să-și ceară scuze.

“Sunt obligat să vă dau oricum o amendă “ spuse judecătorul, “ dar o voi anula dacă fiecare din voi îmi aduce un rulou de bumbac în maxim 3 zile. Am pus poliția să vă ia numele la toti și dacă cineva nu face ce v-am cerut va fi urmărit, arestat și aruncat în închisoare!”.

În 3 zile toți au adus câte un rulou de bumbac ca să scape de închisoare, iar judecătorul l-a pus pe negustorul păgubit să se uite cu atenție la ele. Negustorul a identificat unul din rulori ca fiind cu siguranță al lui și astfel hoțul a fost prins cu ușurință. Negustorul și-a primit înapoi mărfurile, iar celelalte rulori au fost înapoiate oamenilor.

Buddha și-a făcut datoria.

Multumiri cititorului nostru Claudiu
pentru aceasta povestire trimisa in vederea publicarii