În căutarea lui Dumnezeu

L-am căutat şi am scormonit după Dumnezeu de când mă ştiu, timp de mai multe vieţi, de la începutul existenţei. Odată, l-am văzut lângă o stea îndepărtată, aşa că m-am bucurat şi am dansat de unul singur pentru că, deşi era o mare distanţă, nu era imposibil de ajuns până acolo. Am călătorit vreme îndelungată şi, în cele din urmă, am ajuns la acea stea, dar Dumnezeu se mutase pe o alta. Lucrurile au decurs în felul acesta timp de secole…

Provocarea era atât de mare încât am sperat chiar şi atunci când mi se părea că am rămas fără speranţă…Trebuia să îl găsesc şi eram absorbit întru totul de această căutare. Însăşi căutarea era atât de îndoielnică, atât de misterioasă, atât de încântătoare, încât Dumnezeu devenise aproape o scuză, iar căutarea se transformase în ţelul mult urmărit.

Spre surpriza mea, într-o zi am ajuns la o casă de pe o stea foarte îndepărtată, care avea o mică tăbliţă în faţa ei, pe care scria „Aici locuieşte Dumnezeu.” Bucuria mea era fără de margini. În sfarsit, eram aproape de împlinirea visului meu. M-am grăbit către treptele casei, foarte multe trepte, care duceau înspre uşă. Pe măsură, însă, ce mă apropiam, pas cu pas, mi s-a strecurat o mare teamă în suflet. Chiar în momentul în care eram gata să bat la uşă, m-am simţit paralizat de o frică cum nu mai cunoscusem până atunci, nu o mai gândisem până atunci, nu o mai visasem până atunci. Frica mea era:

„Dacă această casă este cu adevărat a lui Dumnezeu, ce voi mai face după ce Îl voi întâlni ?”

Căutarea lui Dumnezeu devenise însăşi viaţa mea, iar a da ochii cu El ar fi echivalat cu o sinucidere. Şi, apoi, ce voi putea face împreună cu El? Lucrurile acestea nu îmi veniseră în minte până atunci. Trebuia să mă fi gândit la asta înainte de a-mi începe căutarea, adică să mă fi hotărât ce voi face când voi fi faţă în faţă cu Dumnezeu.

Mi-am luat uşurel încălţările în mâini şi, tiptil, în linişte, cu mişcări lente, am păşit înapoi, speriat ca nu cumva Dumnezeu să audă ceva, să deschisă uşa şi să îmi spună : „Unde te duci? Sunt aici, vino înăuntru!” După ce am coborât scara, am alergat cum n-am mai alergat vreodată în viaţa mea, şi, de atunci, continui să îl caut pe Dumnezeu, îndreptându-mă în toate direcţiile dar ocolind dinadins casa în care pare că locuieşte cu adevărat. Acum ştiu că acea casă trebuie să fie ocolită. Aşa că îmi continui căutarea, şi mă bucur din inima de călătorie, de neîncetatul meu pelerinaj.

De: Rabindranath Tagore