skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Oglinzile

 

Într-o bună zi, satana descoperi un nou mod de a se distra. Inventă astfel o oglindă magică a cărei caracteristică era aceea de a face să se vadă meschin și zbârcit tot ceea ce era bun și frumos, în vreme ce făcea să se vadă mai mare și mai clar tot ceea ce era rău și urât.
Diavolul își ducea îngrozitoarea oglindă peste tot unde mergea. Și toți cei care se uitau în ea se cutremurau: orice lucru apărea deformat și monstruos. Cel viclean se distra pe cinste cu oglinda aceea a sa: cu cât erau lucrurile mai respingătoare, cu atât îi plăceau lui mai tare.
Într-o zi, oglinda îi arată niște lucruri atât de plăcute vederii sale, încât el izbucni într-un râs dezlănțuit; oglinda îi scăpă din mâini și se sparse în mii și mii de cioburi. Un vânt puternic și rău făcu să zboare cioburile acelei oglinzi în lumea largă. Unele dintre acestea, cele care erau mai mărunte încă decât firele de nisip, intrară în ochii multor oameni. Aceștia începură să le vadă toate pe dos: nu băgau de seamă decât ceea ce era urât și vedeau peste tot numai și numai răutăți. Din alte cioburi se făcură lentile pentru ochelari. Aceia care purtau acești ochelari nu mai vedeau nimic din ce e drept, și nu mai puteau judeca lucrurile cu măsură.
Cine oare dintre noi poate spune că nu a întâlnit niciodată astfel de persoane?
Unele cioburi ale oglinzii erau așa de mari, încât fură folosite pe post de geamuri. Amărâții care ajunseră să aibă astfel de ferestre, uitându-se prin ele, nu vedeau decât vecini antipatici, care își petreceau timpul punând la cale răutăți.
Atunci, când Dumnezeu își dădu seama de cele întâmplate, se întristă. Se hotărâ să le vină oamenilor în ajutor. El zise:
-Îl voi trimite în lume pe Fiul meu. El este chipul Meu, oglinda Mea. În El se reflectă bunătatea, dreptatea și iubirea Mea. În El se reflectă chipul omului, așa cum l-am proiectat și l-am vrut Eu. Și Iisus veni să fie o oglindă pentru oameni. Aceia care priveau la El redescopereau bunătatea și frumusețea și învățau să le deosebească de egoism și minciună, de nedreptate și dispreț.
Cei bolnavi regăseau în El curajul de a trăi, cei disperați redescopereau nădejdea. El îi mângâia pe cei întristați și îi ajuta pe oameni să învingă frica morții. Mulți oameni iubeau această oglindă a lui Dumnezeu și îl urmară pe Iisus. Se simțeau înflăcărați de El. Alții fierbeau de mânie: hotărâră să spargă această oglindă a lui Dumnezeu. Iisus fu astfel ucis. Dar, în curând, se iscă un alt vânt puternic, al Duhului Sfânt de astă dată. El ridică de la pământ milioanele de cioburi ale oglinzii lui Dumnezeu și le împrăștie în lumea întreagă.

Aceia în ai căror ochi intră, fie și cea mai micuță așchie din această oglindă, încep să vadă lumea și oamenii așa cum îi vedea Iisus: în ochii lor se reflectă, înainte de toate, lucrurile bune și frumoase, dreptatea și generozitatea, bucuria și speranța.

Comentarii (3)
  1. Ce frumos…abordarea este motivantă pentru cei deschisi spre omenire, spre iubirea necondiționată, adica deschiși către Divinitate.

     
  2. Îmi place sǎ cred cǎ atunci când scrii, aşezi o bucatǎ din sufletul tǎu pe coala de hârtie. La fel, de mult îmi place sǎ cred cǎ atunci când scrii, vezi în spatele literelor o lume aparte, foarte dragǎ ţie care se deruleazǎ cu rapiditate. Nu-ţi rǎmâne decât sǎ te apuci de treabǎ. Sǎ presari din lumea vǎzutǎ, sǎ aduni crâmpeiele de suflet şi la final ai cartea visatǎ, care va fi cititǎ de ochi ce sunt dornici de ,,luminǎ’’

    O astfel de carte am citit de curând, cartea scriitorului Rǎzvan Şerbu ,,Trepte spre cer’’. M-a atras titlul ei. Acel ,,cer’’ este de fapt frumosul absolut la care tindem fiecare . Iar treptele sunt paşii noştri din aceastǎ viaţǎ. Paşi pe care am vrea sǎ-i îndreptǎm doar spre frumos.Atunci când am avut în faţǎ cartea am citit la întâmplare câteva poveşti filosofice pline de învǎţǎminte. Reţin cǎ prima poveste cititǎ a fost: ,, Savana prieteniei’’. Doi duşmani de moarte, o impalǎ şi un ghepard ajung datoritǎ pericolelor din lumea lor sǎ se ajute unul pe celǎlalt, la distanţe de timp şi in situaţii diferite. Straniu pentru noi oamenii şi de neînţeles! Dupǎ un timp, mai precis într-o searǎ am lecturat o altǎ poveste care m-a cucerit pe deplin,, Tǎcerea care ucide’’. Da, tǎcerea izolatului de pe o insulǎ pustie care ucide sufletul lui minunat şi dornic de frumos. Am incercat sǎ mǎ pun în locul scriitorului şi sǎ mǎ gândesc: oare l-a ce s-a gândit în momentul în care a compus povestea? Imposibil sǎ-mi rǎspund! Aşa a vǎzut el, doar el putea creiona o astfel de poveste deoarece nimeni nu avea accept la imaginile ce prindeau contur în mintea si-n sufletul lui. Mi-am permis sǎ cred cǎ fiecare din noi trǎim pe o ,,insulǎ’’. Cǎ alǎturi ne sunt gândurile şi sufletul şi cǎ încercǎm sǎ nu fim doborâţi de o tǎcere care ne poate ucide, deşi culmea suntem înconjuraţi de oameni. Acest volum l-am asezat aproape de ,,mine’’ si incerc in momente de respir sa descopar o alta poveste, un alt final si un alt fel de a-mi bucura existenţa.

    sursa:http://confluente.ro/

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Back To Top