Hoțul sfânt
Un hot, strecurat intr-o noapte in casa unui Brahman, incepuse sa rascoleasca prin cele mai tainice unghere in speranta ca va gasi aur sau niste bani. Dintr-o data, a auzit sunetulor unor voci alarmate si si-a dat seama ca servitorii se indreptau spre camera in care se gasea. Nu mai avea nici o scapare! Si totusi… Fara sa mai stea mult pe ganduri, si-a scos degraba hainele, le-a aruncat in foc si a adunat din camin niste cenusa cu care si-a frecat pielea, astfel incat sa arate precum un „sadhu,” un calugar ascetic. Dupa aceea, s-a asezat in mijlocul camerei in pozitia lotus. Nu a trecut mult timp si servitorii au dat navala in camera, inarmati pana in dinti cu bate si cutite. Atunci cand l-au zarit, s-au inclinat cu totii, rostind: „Vai! Un sfant sadhu!”
Plini de respect, ei i-au atins picioarele, potrivit traditiei, si au iesit in graba sa il aduca pe stapanul casei. Brahmanul care locuia acolo i-a atins si el, cu umilint , picioarele si i-a cerut sa ramana cateva zile in casa lui. Hotul se straduia sa isi tina ochii inchisi, intrucat stia ca sfintii sadhu faceau intotdeuna lucru asta. Dupa ce a ramas singur in incapere, si-a ridicat cu prudenta pleoapele. „Si acum, ce voi face?” si-a spus el in gand. „Slava cerurilor ca m-au luat drept un om sfant.” Deodata, usa s-a deschis, iar Brahmanul si-a facut aparitia, aducand cu el o cununa de flori. Hotul si-a inchis pe data ochii, iar stapanul casei i-a asezat cununa in jurul gatului. Plin de piosenie, Brahmanul i-a atins din nou picioarele si i-a zis: „Iti multumesc de o mie de ori ca m-ai vizitat. Acum casa mea este binecuvantata.” „Vrei sa mai stai cateva zile?” „Ei bine, nu este chiar o idee proasta” si-a zis hotul, si a dat din cap afirmativ, fara a scoate vreun cuvant. Dupa o vreme a atipit, apoi s-a trezit, dar a ramasa in continuare amutit. La urma urmei, ce ar fi putut sa spuna? Tot ce stia era sa sparga incuietori si sa vanda bijuterii. Cu toate acestea, el si-a dat seama ca principala caracteristica a unui sfant era sa stea calm si sa taca chitic.
A doua zi, a cerut ceva de mancare si a continuat sa ramana in aceeasi pozitie timp de 3 saptamani. Oamenii ii aduceau flori si il cinsteau ca pe o fiinta divina. Dupa o vreme, hotul si-a zis : ” Hm, pana la urma nu este chiar atat de rau. Nu trebuie sa fac nimic, sa spun nimic, iar ei au impresia ca sunt cineva important.”
Cateva zile dupa aceea, a inceput sa simta cum se pogoara sfintenia asupra lui…
Odihnesc în surâsul mut al pleoapelor cazute,
Picate peste patimi și grijile țipate,
Lăsate spre pământ, cu grijă,
Să nu zdrobesc din grația divină..