skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

De ce unii nu avem o singură vocație

 

Ce vrei să fii când te faci mare? Dacă nu ești sigur că vrei să faci doar un lucru pentru tot restul vieții, află că nu ești singurul. În acest discurs edificator, scriitoarea și artista Emilie Wapnick descrie tipul de oameni pe care ea îi numește „multipotențialiști”, cei care au o multitudine de interese și slujbe de-a lungul vieții. Ești și tu printre ei?

Ridicați mâna dacă ați fost întrebați vreodată „Ce vrei să fii când o să crești mare?”
Dacă ar trebui să ghiciți, câți ani aveați când ați fost întrebați asta? Puteți arăta pe degete. Trei. Cinci. Trei. Cinci. Cinci. Ok. Acum ridicați mâna dacă întrebarea „Ce vrei să fii când o să crești mare?” v-a provocat vreodată neliniște.
Oricât de puțin.
Eu n-am putut niciodată să răspund la întrebarea „Ce vrei să fii când o să crești mare?”
Problema nu era că nu aveam nicio pasiune, ci că aveam prea multe. În liceu îmi plăceau engleza, matematica, artele, am creat site-uri și am cântat la chitară într-o trupă punk numită „Frustrated Telephone Operator”. Poate ați auzit de noi.
Asta a continuat după liceu, iar la un moment dat am observat un obicei la mine: când începea să mă intereseze un domeniu mă afundam în el cu totul și deveneam destul de bună la orice ar fi fost, iar apoi atingeam un punct în care începeam să mă plictisesc. De obicei încercam să persist oricum, pentru că deja investisem mult timp și energie și uneori bani în acel domeniu. Dar în final acest sentiment de plictiseală, acest sentiment de „Bine, mă descurc, nu mă mai motivează” devenea prea puternic. Și trebuia să renunț.
Dar apoi deveneam interesată în altceva, ceva cu totul diferit și mă afundam în acel domeniu total pasionată, spunându-mi „Da! mi-am găsit chemarea!”. Și iar ajungeam în punctul în care mă plictiseam. Și până la urmă renunțam. Dar apoi descopeream ceva nou și total diferit și mă afundam acolo.
Acest obicei mi-a provocat multă neliniște din două motive. Primul a fost că nu eram sigură cum urma să transform toate astea într-o carieră. Credeam că în final va trebui să aleg un lucru, să-mi reneg toate celelalte pasiuni, și să mă resemnez în a fi plictisită. Celălalt motiv care mi-a cauzat neliniște a fost puțin mai personal. Mi-era teamă că e ceva în neregulă cu asta, că e ceva în neregulă cu mine, pentru că nu puteam rămâne la un lucru. Mă îngrijoram că mi-e teamă de angajamente sau că sunt dezorganizată sau că mă sabotez singură, de teama propriului succes.
Dacă vă regăsiți în povestea mea și în aceste sentimente aș vrea să vă puneți întrebarea pe care aș fi vrut să mi-o pun atunci. Întrebați-vă unde ați învățat să atribuiți sensul de greșit sau anormal în a face mai multe lucruri. Vă spun eu unde ați învățat asta: ați învățat din cultură.
Am fost întrebați prima dată „Ce vrei să fii când o să crești mare?” cam pe la cinci ani. Adevărul e că nimănui nu-i pasă ce răspunzi la vârsta aia.
E considerată o întrebare inofensivă pusă copiilor pentru a obține răspunsuri amuzante precum „vreau să fiu astronaut” sau „vreau să fiu o balerină” sau „vreau să fiu pirat”. Adăugați costumul de Halloween aici.
Dar această întrebare ne e adresată iar și iar pe măsură ce creștem, în diverse forme: de exemplu liceenii pot fi întrebați ce facultate vor să aleagă. Iar la un moment dat, „Ce vrei să fii când o să crești mare?” se transformă din exercițiul simpatic de odinioară în motiv de insomnie. De ce?
Această întrebare inspiră copiii să viseze la ce ar putea fi, dar nu-i inspiră să viseze la tot ce ar putea fi. De fapt, face exact opusul, pentru că atunci când cineva te întreabă ce vrei să devii, nu poți răspunde 20 de lucruri diferite, deși adulții bine intenționați ar chicoti spunând: „Ce drăguț, dar nu poți fi un fabricant de viori și psiholog. Trebuie să alegi.”
Acesta e dr. Bob Childs…
E lutier și psihoterapeut. Iar aceasta e Amy Ng, editor devenit grafician, antreprenor, profesor și director de creație. Dar majoritatea copiilor nu aud despre oameni ca ei. Tot ce aud e că vor trebui să aleagă. Dar e mai mult de atât. Ideea unei vieți cu un scop îngust e ținută la mare preț în cultura noastră. E ideea destinului sau a chemării unice, ideea că toți avem un lucru măreț pe care suntem meniți să-l facem pe pământ și trebuie să-ți dai seama care e acel lucru și să-i dedici viața.
Dar dacă nu ești născut astfel? Dacă sunt multe domenii diferite de care ești curios și multe lucruri pe vrei să le faci? Nu e loc pentru cineva ca tine în acest context. Și s-ar putea să te simți singur. S-ar putea să simți că nu ai un scop. Și s-ar putea să simți că e ceva în neregulă cu tine. Nu e nimic în neregulă cu tine. Ești e un multipotențialist.
Un multipotențialist e cineva cu multe interese și preocupări creative. E greu de pronunțat. Poate ajută să-l împărțiți în trei: multi-, potențial, -ist. Puteți folosi și alți termeni care implică aceeași idee, precum „polimat”, ca în Renaștere. De fapt în Renaștere se considera ideal să fii priceput în mai multe discipline. Barbara Sher ne numește „scannere”. Folosiți orice termen vă place sau inventați altceva. Aș zice că e emblematic ca în comunitatea noastră să nu cădem de acord asupra unei singure identități.
E ușor să-ți vezi multipotențialitatea ca o limitare sau o problemă pe care trebuie s-o depășești. Dar am învățat, vorbind cu oamenii și scriind despre aceste idei pe site-ul meu, că fiind așa, ai niște atuuri fantastice. Iată trei super-puteri ale multipotențialiștilor.
1: Sintetizarea ideilor, prin care combini două sau mai multe domenii și creezi ceva nou la intersecție. Sha Hwang și Rachel Binx s-au inspirat din interesele lor în cartografie, vizualizare de date, călătorit, matematică și design, când au fondat Meshu. Firma Meshu creează bijuterii la comandă inspirate din geografie. Sha și Rachel au avut acestă idee unică tocmai datorită amestecului eclectic de calități și experiențe. Inovația are loc la intersecții. De acolo vin noile idei. Multipotențialiștii, cu toate cunoștințele lor, pot accesa multe puncte de intersecție.
A doua super-putere multipotențialistă e învățarea rapidă. Noi, multipotențialiștii, când devenim interesați de ceva, intrăm cu capul înainte. Cercetăm tot ce prindem despre domeniu. Suntem obișnuiți să fim începători pentru că am fost începători de atâtea ori în trecut. Asta înseamnă că nu ne e frică să încercăm lucruri noi și să ieșim din zona de confort. Pe lângă asta, multe calități sunt transferabile în alte discipline și aducem tot ce am învățat în noul domeniul de interes, așa că rareori începem de la zero.
Nora Dunn e călătoare cu normă întreagă și scriitoare liber-profesionistă. Ca tânără pianistă și-a cizelat incredibil potențialul de memorie musculară. Acum e cea mai rapidă dactilografă din câte știe.
Înainte de a fi scriitoare, Nora era contabilă. A trebuit să învețe mecanica fină a vânzărilor când și-a început munca, iar asta o ajută acum să le scrie propuneri irezistibile editorilor. Rareori e o pierdere de timp să urmezi ceva de care ești atras, chiar dacă ajungi să renunți. S-ar putea să folosești cunoștințele într-un domeniu total diferit, într-un mod pe care nu l-ai fi anticipat.
A treia putere multipotențialistă e adaptabilitatea, adică aptitudinea de a te transforma în orice e nevoie într-o situație dată. Abe Cajudo e uneori director video, uneori web designer, uneori consultant Kickstarter, uneori profesor și uneori, se pare, e James Bond.
E valoros pentru că face treabă bună. E și mai valoros pentru că își poate asuma diverse roluri în funcție de nevoile clienților. Revista „Fast Company” a găsit că adaptabilitatea e cea mai importantă însușire de dezvoltat pentru a prospera în secolul 21. Lumea economică se schimbă atât de repede și de imprevizibil încât indivizii și organizațiile pot pivota pentru a corespunde cerințelor pieței care urmează să prospere.
Sintetizare de idei, învățare rapidă și adaptabilitate. Trei talente pe care multipotențialiștii le au din plin, trei talente pe care le-ar putea pierde dacă sunt forțați să-și îngusteze orizontul. Ca societate avem un motiv întemeiat să-i încurajăm multipotențialiștii să fie ei înșiși. Avem probleme multidimensionale și complexe în lume și avem nevoie de persoane creative cu abordări originale să le dea de cap.
Să spunem că prin natura ta ești un specialist. Te-ai născut știind că vrei să fii neurochirurg pediatru. Nu te îngrijora, nici cu tine nu e nimic în neregulă.
Cele mai bune echipe sunt compuse dintr-un specialist și un multipotențialist împreună. Specialistul poate intra în amănunte și poate implementa idei, în timp ce multipotențialistul aduce o perspectivă mai largă proiectului. E un parteneriat frumos. Toți ar trebui să ne construim vieți și cariere potrivite cu natura fiecăruia. Din păcate multipotențialiștii sunt încurajați să semene cât mai mult cu specialiștii.
Acestea fiind spuse, dacă e un lucru cu care să rămâneți din acest discurs, sper că e acesta: acceptă-te așa cum ești, oricum ai fi. Dacă ești un specialist, atunci, foarte bine, specializează-te. Acolo vei da ce-i mai bun din tine. Dar pentru multipotențialiștii din sală, inclusiv cei care abia acum ați înțeles, în ultimele 12 minute, că sunteți așa, vouă vă spun: acceptați-vă multiplele pasiuni. Urmați-vă curiozitatea până-n pânzele albe. Explorați suprapunerile. Acceptarea sinelui ne dăruiește o viață mai fericită, mai autentică. Și poate cel mai important: multipotențialiști, lumea are nevoie de noi!
Mulțumesc. le pote schimba semnificativ cursul vieţii. Mulţumesc!

Comentarii (4)
  1. ,, Lumea are nevoie de noi ! ,, :)
    Suntem :
    -completi -te
    -unici-e
    -extraordinari-e
    -excelenti-e
    -splendizi-te
    – formidabili-e
    -nemaipomeniti-e
    -desavarsiti-e
    -fantastici-e …. :)
    ………………………….
    Multumesc , multumesc , multumesc ! :)
    Mi-a placut foarte mult ,, tema ,, de astazi ! .. Stiam cum sunt dar …nu cunosteam acest termen , nou : ,,„multipotențialiști”…. Mi se pare ,, de milioane ,, ! :)
    ………………………………….
    Fiecare avem o flacără în inimă ce arde pentru ceva anume. Scopul nostru în viaţă este să găsim flacăra şi să o menţinem aprinsă.- Mary Lou Retton
    ………………………………….
    :) Gandul zilei de sambata 16 ianuarie 2016
    „La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Și pământul era netocmit și gol, întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor.” Ce semnificație au aceste prime fraze din Facerea? Așa cum o indică cuvintele „netocmit”, „gol”, „întuneric”, „adânc”, universul dinaintea creației era un spațiu neorganizat și întunecat. Deasupra acestui haos plutea însă spiritul Domnului. Apa reprezintă materia cosmică originară pe care spiritul Domnului, focul primordial, a penetrat-o pentru a o fertiliza. Contrar unor păreri generale, nu elementul pământ este cel care exprimă și manifestă cel mai bine proprietățile și calitățile materiei: este apa, cu receptivitatea, adaptabilitatea, maleabilitatea sa.
    Apa este așadar simbolul materiei primare ce a primit germenii fertilizatori ai spiritului. Fecundând materia, spiritul lucrează asupra ei, și pe măsură ce apar noi creații, el îi descoperă puterile, ei ajung să se cunoască. Așadar, dacă mă întrebați de ce a creat Dumnezeu universul, eu vă voi răspunde: …pentru a se cunoaște. Cabala învață că Dumnezeu vrea să se cunoască prin reflectarea sa, iar ea reprezintă tocmai această idee a unei întinderi de apă în care se reflectă chipul său.”
    Omraam Mikhaël Aïvanhov
    …………………..
    Va doresc , in continuare , o sambata frumoasa, cu multa , multa , energie si veselie! :)

     
  2. :)
    Timpul este limitat, nu ţi-l pierde trăind viaţa altcuiva.
    Nu te lăsa prins în teoriile altora.
    Nu lăsa opiniile zgomotoase ale altora să-ţi acopere VOCEA INTERIOARĂ
    Şi cel mai important, ai curajul să-ţi urmezi inima şi intuiţia.
    Într-un fel, cele două ştiu ce vrei să devii.
    Toate celelalte sunt pe planul secund.
    Steve Jobs

     
  3. Mulțumesc mult pentru acest material valoros, care aduce într-o perspectivă nouă și valoroasă gândul pe care îl redau mai jos.
    La urma urmei, suntem ființe unice și multidimensionale sau chiar multidimensional de unice!
    Bucurie, inspirație și împlinire în tot ceea ce facem să avem!

    Gândul zilei de 2 ianuarie 2016
    Vocația – un angajament luat în fața lumii divine

    „Încarnarea unui suflet este un proces de coborâre în materie pe durata căruia el uită ce a trăit în înalt. De aceea, sosind pe pământ, sufletul nu mai conștientizează îndeajuns angajamentele luate în fața lumii divine, înainte de coborâre. Totuși, anii trec. Pe măsura scurgerii timpului, el se simte străbătut de anumite senzații, de anumite gânduri și aspirații, la început de o manieră trecătoare, apoi din ce în ce mai precisă. Aceasta se exprimă printr-o tendință de a căuta o anumită activitate, a lua în vedere o anumită profesie. Este ceea ce numim vocație.
    Cei care trăiesc astfel senzația chemării, pentru a îndeplini o sarcină sau a se achita de o îndatorire, nu trebuie să ezite. Ei nu-și vor spune, poate în mod explicit, că au de îndeplinit o misiune ce au acceptat-o în prealabil; dar, o putere ce îi depășește face în așa fel încât aceasta să fie unica cale unde ei se simt în largul lor. Oricare ar fi greutățile ce le vor întâmpina în calea lor, ei nu trebuie să-și schimbe însă orientarea.”

    Omraam Mikhaël Aïvanhov
    http://www.prosveta.com/thought-of-the-day.phtml

     
  4. Da, interesanta conferinta caci este in contradictie directa, cum spunea si prezentatoarea, cu mitul vocatiei unice si inguste, al „specialistului de nisa” care este promovat de educatia umana curenta. Acum 50 ani si mai bine cultura generala a individului era considerata primordiala, obtinuta dintr-un liceu serios, din lecturile particulare, ascultat muzica clasica, admirat pictura, etc; abia la facultate te specializai in ceva, de acolo ieseai specialist … Cultura generala iti dadea o perspectiva in viata, un nivel superior de orientare, cunoscand istoria de exemplu identificai usor tipare repetitive in evenimente si stiai la ce sa te astepti in viitor, si exemplele pot continua. In acest fel individul era greu manipulabil de guverne, in schimb in acele vremuri mai represive mult mai usor se putea folosi forta de coercitie contra celor desteptati dar cu gura mare, si ca atare te trezeai de azi pe maine in puscarie sau la spart piatra in ocna, atat in Romania dar practic oriunde in lume inclusiv SUA … de Rusia nu mai discut, acolo era sport national sa te pupi in bot cu ursii prin Siberia in vreun gulag dupa ce doar ieri erai mare intelectual in vreo academie :).
    Din anii 70-80’ sa zicem, o data cu avansul unei oarecare democratii, a inceput sa devina mai greu pentru guverne sa bage tam-nesam si fara judecata la ocna opozitia din strada, si ca atare s-a trecut la o alte metoda si anume 1) scaderea catastrofala a nivelului de cultura generala din scoala pe de o parte, si 2) introducerea in societate a mitului “specialistului de nisa” ca sablon de succes in viata. In acest mod s-au obtinut absolventi si chiar indivizi total abulici dpdv social si civic, ce cred orice le spune un guvern caci sunt total lipsiti de orice referinta interna, chiar daca unii sunt inteligenti si buni in nisa lor de specializare.
    Mitul acesta al specialistului de nisa a fost introdus chiar de SUA in trecut, preluat in vreo 10 ani apoi si de Vestul Europei si apoi preluat si de educatia romaneasca pe principiul binecunoscut al slugii care face fara sa gandeasca ce ii spune stapanul … Ca atare scoala scoate generatii dupa generatii de absolventi fara busola interioara, agatati la disperare de o hartie pe care scrie diploma, incapabili atat de adaptare profesionala cat si depedenti complet de un guvern si conducere politica corupta prin definitie … In rest, noi sa fim sanatosi! :)

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top