Omul adormit și focul

Pe malul unui pârâu, la marginea unui sat mai mare, era o casă din lemn veche de sute de ani. Acolo trăia un bătrân gospodar a cărui deosebită plăcere era somnul la orele amiezii. Toată viața lui își păstrase acest mic obicei.

Într-o zi, atunci când era căldura mai mare, s-a stârnit din senin o furtună puternică. Un fulger nărăvaș și-a croit cale printre nori exact până la casa gospodarului. Acoperișul de paie a luat foc, iar ploaia scurtă nu a avut puterea să oprească incendiul.

Fumul se ridica și acoperea văzduhul, intra în casele oamenilor și îi îndemna la acțiune. Cu mic cu mare au pus mâna pe găleți și au dat fuga la casa gospodarului. Oricât se chinuiau, focul nu dădea semne că poate fi oprit.

Câțiva mai tineri și mai curajoși au decis să salveze tot ce poate fi salvat din casă. Cu prețul vieții au intrat și dădeau din mână în mână bunurile gospodarului. Nu mică le-a fost mirarea să-l găsească pe acesta dormind adânc în patul cel mare. Au încercat să-l scoată pe fereastră dar nu au reușit. Apoi, au vrut să-l ducă până la ușă, dar respirau deja cu greu, iar gospodarul era destul de dolofan. Puterile i-au lăsat curând și au trebuit să iasă afară, ca să se consulte, să vadă cum îl scot pe om din casă.

Focul înaintase destul de rapid, în ciuda găleților de apă aruncate. Mai aveau doar câteva minute până când ajungea la încăperea în care dormea omul. Câteva babe, auzind povestea salvatorilor, au început să bocească strigând în gura mare numele viitorului defunct. Cu toții se uitau unii la alții și nu știau ce să facă. Până la urmă s-au hotărât să încerce încă o dată să-l scoată pe ușă. Așa cum au intrat, așa au și ieșit. Pur și simplu nu aveau suficientă putere să-l ducă toată distanța în brațe, mai ales că fumul le luase vederea, și, în curând, le va lua și suflarea.

În aceste clipe disperate, un străin ce nu părea din parte locului, le-a spus că va încerca și el să-l salveze pe sărmanul gospodar. Orătăniile alergau disperate prin toată curtea, caii mușcau zăbala și trăgu să plece de lângă vâlvâtaie cât mai repede, babele țipau a jale, bărbații își pierduseră speranța. Nimeni nu i s-a opus străinului ce a intrat singur în casa în flăcări.

După doar câteva clipe, chiar înainte ca tavanul să se prăbușească, străinul a ieșit din casă sprijinindu-l pe gospodarul care privea năuc în propria bătătură.

Cu toții au sărit să-i ajute și l-au așezat pe proprietarul casei pe o băncuță. Acesta tușea și nu putea vorbi din cauza fumului pe care-l înghițise. Atunci au venit la străin și l-au descusut ca să afle cum a reușit el, un singur om, acolo unde patru dăduseră greș.

– L-am trezit. A spus străinul râzând.
Apoi a plecat și i-a lăsat pe toți uimiți.

Doar copiii și cei adormiți au nevoie de îngrijire.
Câți oameni sunt astăzi adormiți în lume? Nu te chinui să-i târăști la lumină, mai bine trezește-i.

Autor: Răzvan