skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Nucul din parcare

 

Dimineață a suflat spre mine un vânt de primăvară, l-am simțit cu frunzele cu ramurile, l-am simțit în toată ființa mea. E prima senzație pe care o trăiesc. Acum știu că am suflet, pot simți și mă pot bucura de aerul primăvăratic.

Nu știu de ce până acum am fost amorțit, dar acum simt viața, seva curge în mine cu putere, frunzele îmi sunt puternice chiar dacă sunt încă mic. Voi crește și eu mare, voi avea flori și fructe, voi arunca semințe în toate zările, voi cunoaște extazul. Ce viață minunată voi avea…

– Ah, Ah! Ah! Ce se întâmplă? Mă doare!

Un copil mi-a rupt din frunze. Încă nu a venit timpul să le aștern în straturi pe  pământ, încă n-a venit toamna…

Viața nu e chiar atât de simplă precum credeam. Va trebui să mă organizez mai bine, să extrag mai multe substanțe nutritive din pământ, le voi trimite la frunzele rămase pentru mai multă putere. Frunzele pierdute trebuie înlocuite. Totul este drămuit până la ultima picătură. Va trebui mereu să am suficientă putere să înlocuiesc ceea ce pierd, apoi, mă voi afla față în față cu iarna. Frunzele nu mă vor mai ajuta. Voi dormi și mă voi pregăti pentru un nou an, iar un nou cerc va îngroșa tulpina mea.

– Nucule, nucușorule te joci cu mine? E vocea unui copil care mereu mă face să mă bucur.

Când trece pe lângă mine, se sprijină să-și încheie micuții pantofiori. În fiecare zi este la fel. Oare ce picioare năzdrăvane are, de nu reușesc să stea cuminți încălțate? Dacă aș avea și eu asemenea rădăcini, aș fi acum în zbor spre Lună și nu aș susține și acum acum Pământul. Mi-au spus străbunii că e nevoie de noi. „Copacii trebuie să prindă cu rădăcinile lor puternice Pământul, altfel vom intra în Haos.” Pe vremea lui Erran, primul copac, Pământul călătorea fără țintă în Haos. Atunci, Erran a cunoscut-o pe Arra, zeița cu brațe de foc. S-au iubit atât de mult încât îmbrățișarea lor dăinuie și astăzi. Arra zeița, era copacul magic cu rădăcinile pe Soare, iar Erran avea întreg Pământul ca temelie. Îmbrățișarea lor ne ține și astăzi aproape de lumina și de Soare. Chiar dacă Erran nu mai este, milioanele de copii i-au luat locul, păduri întregi s-au născut și cu rădăcinile lor puternice țin Pământul să nu fie înghițit de Haos, de frig și neant.

Acum am învățat și eu să prind pământul. Pe zi ce trece sunt mai puternic și pot din ce în ce mai mult pământ să adun între rădăcinile mele.

Cu dragoste nesfârșită privesc zilnic acel copil care vine și câteodată îmi mai spune cu vocea lui cristalină „Nucușorule, te joci cu mine?”. M-aș juca, dar nu știu cum, nu mă pot mișca, nu pot fugi pentru că… trebuie să țin pământul. Asta este cea mai sacră îndatorire a noastră. Nu știu de ce, dar în fiecare an suntem din ce în ce mai puțini și eu simt asta. Mesajele din adâncuri sunt clare. Trebuie să fim mai puternici ca oricând, pentru că am rămas atât de rari. Erran nu mai este. El era cel care putea de unul singur să suțină totul, noi nu avem forța lui.

Aș dansa și eu, aș alerga cu el, i-aș arăta secretele păsărilor, ale vântului, secrectul îmbrățișării zeiței Arra, l-aș învăța cum să asculte mesajele din adâncuri, cele venite de la alți copaci îndepărtați, unii chiar dincolo de marea cea mare. I-aș arăta cum este să trăiești singur dar în comunitate cu cei cu care ai un țel comun. Ufff… dar el nu mă înțelege, nu are rădăcini și nu-i pot trimite niciun mesaj. Dar îl iubesc atât de mult. Când îi văd zâmbetul simt că vine primăvara iar capul lui bălai, când răsare în depărtare, îmi ridică crengile până la cer. Atunci vin păsările printre frunze să cânte ele muzica sufletului meu.

Timpul a trecut și răbdarea mea a fost pusă la încercare atunci când copilașul a dispărut. Oare unde o fi Andrei? Așa îl cheamă pe micuț. Multe zile l-am așteptat și niciun pufuleț bălai n-a mai trecut pe lângă mine. Dar într-o zi mi-a venit o idee… uff… cum de nu mă gândisem la ea până acum. Să-l caut în pământ, prin rădăcinile mele să trimit un mesaj la ceilalți arbori și copaci. Dacă-l vede vreunul dintre ai mei să-mi spună măcar că este bine, sănatos, apoi voi fi liniștit și fericit. Seara am trimis mesajul. Atunci pământul e mai reavăn și strigătul meu străbate distanțe mai lungi. N-a durat mult și un palmier de pe malul mării mi-a răspuns. Copilul se jucase toată ziua la umbra lui. Andrei era cu părinții în vacanță. Am răsuflat ușurat. Le-am mulțumit sufletelor lui Erran și Arrei pentru asta.

Băiatul a revenit pe străzile orașului după câteva zile. Cred că simțise îngrijorarea mea pentru că mi-a luat în brațe firava mea tulpină și mi-a șoptit drăgăstos. „Știi de ce te iubesc atât de mult nucușorule? – Pentru că te-a plantat tata.” Atât a spus, dar m-a impresionat profund. Frăția noastră a arborilor și copacilor de pretutindeni cu oamenii trăiește azi prin mine și acest copil, la fel cu mulți alții dinaintea mea și a lui.

Odată cu trecerea timpului am constatat că tot mai mulți oameni mă îndrăgeau. A mai venit o fetiță prietenă cu ștrengarul de Andrei care mă mângâia mereu. Îmi spunea că sunt copacul ei magic. Apoi părinții celor doi copii veneau să mă ude în zilele călduroase de vară. Asfaltul sub care mi se întindeau rădăcinile era adeseori fierbinte, încins ca un cuptor și apa pe care o primeam era precum acel vânt răcoros de primăvară care mă făcea să cresc.

De bucurie, în acel an am dat și primul rod, câteva nuci mititele, o promisiune pentru viitor. Din vorbele oamenilor am aflat cum se numește casa mea, este lângă Complexul Matei Ambrozie, pe str. Odobesti la nr. 4, lângă un bloc cu 4 nivele, acolo este casa mea. Parcă nu mai am răbdare, vreau să cresc mare, precum Erran era odată. Îmi doresc să fac umbră pe toată perioada verii îmbrățișând-o pe Arra. O să le dau prietenilor mei, și în special lui Andrei, răcoarea în zilele caniculare ale verii, apoi, în ocombrie să le ofer nucile mele gustoase și bune pentru prăjiturile care-i plac atât de mult. O să creștem împreună.

Micuțul copilaș bălai trece în fiecare zi pe lângă mine, nucul de care se simte legat. Dar, a venit și ziua în care m-am îmbolnăvit. În acea zi nici prietenul meu bălai n-a mai venit. Probabil că iar a plecat în vacanță, cu părinții, a trecut deja un an și este vară din nou…

Mi-e greu, sunt atât de obosit, degeaba vin ceilalți să mă mângâie și se întreabă de ce îmi cad frunzele. Acum rădăcinile mele nu mai găsesc hrană și în loc de apă au primit foc. Nu toți oamenii îmi sunt prieteni. Unul dintre ei mi-a turnat otravă la rădăcină. Să rezist nu mai pot. Frații mei de pretutindeni vor trebui să ducă singuri mai departe moștenirea lui Erran, vor trebui să țină singuri Pământul să nu alunece în Haos. Zeiță Arra… primește-mă în brațele tale înflăcărate, așa cum i-ai primit și pe strămoșii mei. Simt cum alunec, cu mă duc… și văd un zâmbet mare pe chipul soarelui de vară, seamănă cu un chip cunoscut al unui fecior bălai…

A doua zi, doi ochișori plini de lacrimi priveau o Skoda Fabia nouă, roșie. Se lăsă în genunchi lângă mașina ce stătea în locul nucului iubit și începu să îngâne ușurel printre hohotele de plâns:

„…Nucule, nucușorule… te joci cu mine?”

Autor: Răzvan

P.S. Acel nuc a existat în realitate până acum câteva zile. Mulțumim cititoarei care ne-a relatat faptele ce stau la baza aceste povestiri.

Comentarii (30)
  1. Da. Si in fata blocului meu a fost taiat astazi, un tei frumos, sanatos, parfumat, cu varsta peste 40 de ani, ca sa se faca o „ghena ecologica de gunoi”.
    Asta stim sa facem: gunoi; din orice viu, sanatos, adevarat, curat,… doar gunoi

     
    1. Imi spun si eu of-ul,aici ca nu am unde in alta parte…acum cateva zile am plans si eu,pentru ca un burtos cu drujba a „toaletat” copacii din spatele blocului-stau langa piata Minis.I-a taiat ,i-a schilodit fara mila,a lasat in urma lui doar niste bete triste fara o frunza…am strigat la el,l-am rugat sa nu-i taie…erau lastari de copacei tineri,vorbeam cu ei de cate ori mergeam la piata.Ce facem? Ce putem sa facem pentru a putea pastra copacii care ne ofera umbra si racoare vara si oxigenul nostru cel de toate zilele?

       
      1. La umbra nucului batrin

        La umbra nucului batran,
        Pe banca invechita
        Tu ma rugai sa mai raman,
        Sa te mangai, iubita!
        Si-n noptzile cu cer senin,
        La albe policandre,
        Iti mangaiam obrazul fin
        Si bratzul cu mixandre…

        Pan’adormeai, te desfatam
        In shoapte de iubire;
        Romantza draga ti-o cantam
        Nebun de fericire
        Din trandafirii-mbobocitzi
        Iti impleteam cununa,
        Iar din narcizii infloritzi,
        Albe bratzari la mana…

        Acum as vrea sa mai raman,
        Dar banca-i putrezita,
        Iar frunza nucului batran
        De vanturi risipita…
        Si, tot chemandu-te-n zadar,
        Durerea ce ma curma
        Ti-aduce-n plansul meu amar
        Romantza de pe urma…
        (Alexandru Dinescu)

        :Pleasure:

         
  2. Multumesc mult, Razvan! Chiar e o poveste minunata, care m-a emotionant pana la lacrimi…Imi aduce aminte de tristetea pe care am simtit-o cand am vizitat parcul Drumul Taberei, redeschis de curand. Alta data o oaza de verdeata, cu copaci mari si frumosi, la umbra carora te puteai odihni si racori in zilele calduroase. Am fost ani de-a randul in parcul ala si imi era drag. Dupa cativa ani in care a fost inchis, oamenii din zona fiind privati de singurul parc unde se puteau plimba, a fost redeschis de curand. Am descoperit cu stupoare cat de multi copaci au fost taiati, practic au fost rasi mai mult de jumatate…e plin de betoane si locuri amenajate aiurea, fara cap si coada, totul facut de mantuiala…in mijloc tronand un pod oribil…mi-au dat lacrimile vazand un filmulet de pe youtube si amintindu-mi astfel si mai bine cum era parcul inainte…orice cuvinte sunt de prisos. Puteti vedea si dumneavoastra diferenta…(poate din imagini nu e atat de evidenta, mai ales pentru persoanele care nu cunosc parcul, dar e suficient cat sa va puteti face o idee).
    Parcul inainte
    https://www.youtube.com/watch?v=ZMTPIZ274W0
    Parcul acum…
    https://www.youtube.com/watch?v=-VhVhW9Ii88

     
    1. Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă

      Simt nostalgia cum în piept mă-apasă
      Iar gândul cum mă poartă spre părinţi,
      În casa noastră se-mpletesc dorinţi…
      Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă…

      Văd frunza verde, umbra lui cea deasă
      Cu crengile-i bătrâne şi cuminţi
      Copii flămânzi şi grijulii părinţi,
      Stând laolaltă peste vremi, acasă.

      Ca un străjer la casa părintească,
      Eu tot bătrân îl ştiu precum a fost
      Sub poala lui, copiii aveau să crească,

      Fiind leagăn, ca şi dulce-adăpost,
      Cu prima vorbă spusă, românească,
      Şi unde mama ne-a învăţat un rost…
      (Petre Gigea-Gorun)
      :Tears:

       
    1. Nucul

      Acelaşi loc iubit umbreşti
      Şi-un colţ de cer întreg cuprinzi,
      Nuc falnic, strajă din poveşti,
      Deasupra casei părinteşti
      Aceleaşi crengi întinzi…

      De veacuri fruntea nu ţi-o temi,
      Ţii piept când vin furtuni năval
      O, de-ai putea să mai rechemi
      La poala ta şi-acele vremi
      De trai patriarhal!

      Acel şirag de mândre veri
      De cari mi-aduc aminte-abia
      Asemeni unor dragi păreri
      Ce-au legănat în mângâieri
      Copilăria mea…

      O, de-ai putea să mai aduni
      Alaiul de copii vioi
      Ce-n horă se-nvârteau nebuni
      Şi toamna făureau cununi
      Din veştedele-ţi foi!

      Dar unde-s brudnicii copii
      Şi unde-s râsetele lor?…
      Potecile-au rămas pustii
      Şi-i năpădit de bălării
      Pustiul din pridvor…

      De mult s-au risipit şi-acei
      Bătrâni ce-n umbră ţi-au stătut
      La sfaturi cu părinţii mei,
      Şi frunza ce-o călcară ei
      Ţărână s-a făcut!

      Străjer măreţ, mai ţi-aminteşti?…
      Tu singur, încă neînfrânt,
      De-amar de ani adăposteşti
      Ruina casei părinteşti
      Pe care azi o cânt!
      Brudnic nevârstic, necopt la minte.
      (St. O. Iosif)
      :Pondering:

       
  3. Multumesc mult, am plans din nou. Dar cel putin mi-am tinut promisiunea, atat cat am putut face, sa nu piara nestiut acest pomisor. Sa auda si altii trista lui poveste. Ramurile lui uscate, cu cateva nuci micute in varf, mai sunt si acum aruncate pe spatiul verde alaturat. O acuzare muta. N-a fost sa fie, pentru unii o viata nu valoreaza mare lucru. Viitorul putea fi mai frumos, doua-trei banci sub pomul falnic care ar fi devenit, o mica si racoroasa oaza de liniste si pace. Imi pare tare rau.
    Povestea adevarata, scrisa cu atata talent si sensibilitate nu poate lasa indiferent pe nimeni. E povestea adevarata a unei drame petrecute sub ochii nostri, a cata oare ? Victima nevinovata nu a avut nicio sansa, ocupa un loc pe care si l-a revendicat un om fara suflet. Desi locul fusese marcat pe trotuar, ingradit cu bordura, iar nucii sunt chipurile protejati de lege. Dar pentru unii legea este facultativa, ba chiar isi fac propria lege, in functie de interese.
    Mi-am amintit apoi de un film prezentat in urma cu ani pe Discovery, despre constructia unei case in Suedia. Pentru ca erau cativa brazi mari in imediata apropiere a locului constructiei, acestia au fost infasurati cu franghii, legati ca niste mumii vegetale, pana la terminarea casei, apoi au fost eliberati. Si ce frumos aratau, asa inalti si falnici langa noua casa ! Daca se petrecea la noi, mai intai ar fi fost defrisat complet locul, taiati chiar si pomii situati departe de constructie. S-au distrus la noi paduri intregi, ce mai conteaza un pom ?
    Multumesc inca o data, pentru intelegere.

     
    1. Nucul…

      Tot mai ceri putzin-ramasei
      Inimi sa mai simta mult ?
      Nucule din dosul casei,
      Tot al meu si-aici si-aiurea :
      Ziua-n vant iti vad doinirea,
      Noaptea ti-o ascult.

      Umbra te-nvelea rotunda
      Masa cea de nu-stiu-cand
      Si-amandoi pe banca scunda,
      Eu robind suflarea-n gura,
      Si, cu acu-n cusatura,
      Mama-mea cantand.

      Jale tu, din leganata
      Doina, ce de-amar omori !
      Dar tu stii ca niciodata
      Nu cantam, urmandu-i cantul,
      Numai, nuce, tu si vantul
      O-nsotzeai arareori.

      Si-urmarind fugara-mi minte,
      Ma-nvatzai, prieten bun,
      Cum s-adun in gand cuvinte
      Si-mi cantai spre-a-mi da carare
      Si vedeam ca ies cantare
      Vorbele ce-adun.

      Ca si-atunci, mai coase mama,
      Coase si suspina rar,
      Dar cand da-ndarat marama
      Dezvalindu-si campul fruntzii,
      Parul ei e alb ca muntzii
      Iernii lui ghenar !

      A murit pe lunca macul,
      A murit si-i mult de-atunci.
      Razvratit se mira acul
      Maini trudite-acum ca vede
      El e tot copil, si crede
      Ca-i tot vara-n lunci.

      Plange-acum cantand sub tine,
      Nucule, pe cel ce-i dus
      Nu mai vine, o nu mai vine !
      Si-si ingroapa-n palme fatza :
      Cat de trista-i sting ei viatza
      Neguri din apus…
      (George cosbuc)
      :Sad:

       
  4. Gabriela, tiza mea, si voi dragi colegi ai “Filelor de Lumina, va anunt cu durere ca si pe aleea mea s-a comis o crima ! Si culmea tot pentru o ”groapa ecologica!?”. Un NUC falnic, plin de nuci frumoase, mari, sanatoase nu si-a mai gasit locul in viziunea “marilor ecologisti” ai gunoiului. Acum cativa ani, in spatele blocului , s-a amenajat o parcare. Un lucru bun, necesar, dar facut cu mare dezinteres. In mijlocul terenului era , tot, un nuc. S-a vrut pastrarea lui si i-au lasat un spatiu de un metru patrat, iar in jurul lui s-a sapat pentru fundatie, pe langa el s-a trasat un sant de vreo 3 metri pentru iluminatul parcarii, …..si radacinile au fost taiate in mare parte, de a reusit sa reziste numai 2 ani, ca apoi sa moara exact ca nucul din trista noastra poveste redata de Razvan. Doamne ce mizerie , ce idée… sa distrugi in sensul ecologic , numai in cateva ore, ceea ce a construit natura in zeci de ani. Frumoasa si trista povestea daruita azi de Razvan, plina de talc, de semnale!!! Dar vor fi auzite de cineva, vor fi luate in seama? Azi , daca te uiti pe intreaga planeta , te ingrozesti de crimele ce se fac, incontinuu, pe seama Mamei TERRA!!!
    Si mai ales …nu uitati ce se intampla in frumoasa noastra tara !!!! Defrisari in masa, deversari de materiale toxice, exploatarea minereurilor rare folosind otravuri ( cianuri) , instrainarea tuturor bogatiilor naturale. Citeam comentariul de mai sus cu parcul Drumu Taberei, dar Herastraul, Titan-IOR, si cate altele nu au si ele acelasi tratament? Comercialul, goanna dupa profituri, banul…banul scos cu nerusinare si in mod criminal fata de natura, va domni , inca , din pacate in lumea noastra!!!

     
    1. SUB NUCUL DE LA POARTĂ
      .
      Privesc spre cer, stoluri de păsări trec în zbor,
      calc iarba crudă şi mă-ncearcă fiori de bucurie
      taina unui gând mă poartă în anotimpul cu dor,
      iar sub tâmplele-albite, găsesc doar nostalgie.
      .
      Rătăcesc sub coroana nucului-o minune verde,
      printre frunzele copacului gându-şi face cărare,
      amintirea-nfloreşte şi inima nebună mai crede,
      că foşnetul frunzelor va purta doru-n depărtare.
      .
      E-aşa frumos acest decor ce mângâie privirea,
      iar sub miracolul verde pluteşte nemărginirea,
      oază, umbrela sub care amintirile vor fi scrise,
      clipe dragi dăltuite-n destin, sfinte manuscrise.
      .
      Zăresc un crâmpei de cer prin coroana nucului,
      iarăşi mă prinde mirarea de scurgerea timpului,
      visurile nu au garanţie dar nu se ştie niciodată,
      când vom fi-n doi sub nucul falnic de la poartă.
      (Maria-Ileana Tanase)
      :Pleasure:

       
  5. De la inceput cer scuze ca revin cu cateva cuvinte. E o interventie in afara subiectului in sine. De fapt e o intrebare retorica, daca vreti…!
    Citeam comentariile, foarte interesante si la obiect, dar m-am uitat si la cifrele ce apreciaza comentariile. Ma intreb , oare de ce apar aprecieri negative? Sigur, e dreptul fiecaruia, dar avand in vedere tema zilei si mai ales continutul aprecierilor nu pot sa spun ca raman cu un mare semn de intrebare fata de cei care au dat cu „minus”??????Si nu e prima data !!!???

    ‘:Sad:’ ‘:Tears:’

     
    1. …… Draga Gabriel , nu e vorba de ” cei ” este vorba de un ” cel ” …. Acest individ
      simpatic „lucreaza” de pe mai multe conturi …. Cel putin 3 … Distractia sa cea mai mare
      este sa dea dislike uri la … exact cine are el chef …. Asta e placerea sa … Mai profita si de
      faptul ca cei mai multi dintre cei ce citesc aceste comentarii nu se deranjeaza sa le
      aprecieze pe cele care intradevar le plac …. Adica , intr un fel , tendinta ( cel putin in
      ultimul timp ) nu mai este de a aprecia ceea ce cu adevarat iti place …. ci … de a critica
      si de ati arata dezacordul vis a vis de ce nu iti place …. E pacat ca se intampla asa … Dar …
      …… asta e …. Eu consider ca fiecare putem avea opinii vis a vis de o tema , un subiect …
      …. Ele pot fi diferite deoarece totul poate fi privit din perspective diferite …. Dar … se pare
      ca nu toti inteleg asta ….
      ….. Draga Gabriel … te rog arunca o privire pe primele comentarii de la tema ” Pozitiv si
      Negativ ” …. Cu siguranta vei putea observa ceva foarte interesant acolo …. Cum poti oare sa
      potopesti cu dislike uri comentariile pozitive si optimiste si care chiar nu jigneau pe nimeni ale unei
      persoane care scria pentru prima data pe acest site ? … Cum poti face asta ? … Dar , vezi tu , toti
      s au facut ca ploua …. Nimeni nu sa gandit sa ia pozitie … Nimeni …. Iar aceasta persoana care a
      scris acolo pentru prima data a primit toate acele dislike uri doar pentru faptul ca a indraznit ca
      prin comentariul ei sa ma aprecieze pe mine ….. Deci ?! …. Ce as mai putea adauga ? …. No comment !!! …
      …… Trage domnia ta concluziile ….
      ….. In momentul cand vei citi acest comentariu …. dedesubt vor fi cel putin 3 dislike uri ….
      ….. Tot respectul domnule Gabriel …. Sanatate multa dumneavoastra si familiei ….

       
      1. Ma obișnuisem, ca și ceilalți fideli ai Filelor, să găsesc comentariile tale pline de molipsitoare bucurie la mai toate articolele. Faptul ca există acum (de ceva vreme) cineva care nu e de acord cu tine si, poate, chiar îti combate punctul de vedere uneori, nu ar trebui să te determine sa nu mai scrii. E dreptul fiecăruia să se exprime si trebuie sa recunoști ca este un erudit, iar comentariile lui au „miez” , chiar dacă sunt malitzioase câteodată. Știi vorba lui Răzvan: „dacă prin ceea ce scriu si postez, bucur măcar un suflet, atunci merită efortul.” Nu ne lipsi deci de lumina pe care o împrăștii cu atâta generozitate, ești mai înțelept decât atât.
        O miiinunata zi îti doresc, dragul meu voios si luminos!

         
        1. ….. Draga Violeta , iti multumesc pentru cuvintele tale frumoase …
          … Voi reveni intr o zi … Exista un timp pentru toate …. Iti doresc din tot
          sufletul mult , mult Bine … multa Bucurie … si … multa Sanatate ! ….

           
      2. …… Draga prietene ” datator ” de dislike uri … ma dezamagesti … Numai doua ?! …
        … Oricum … Iti doresc mult succes cu micile tale placeri zilnice ….
        P. S . – Am observat ca totusi te ai gandit ca acele dislike uri de la ” Negativ si
        Pozitiv ” nu erau de ajuns si ai avut grija sa mai dai un rand …. Ce dragut ! …
        ….. Multa , multa sanatate iti doresc ….

         
        1. Hmmm… nu te lecuiesti… vei ajunge, draga Dane, să-i multumesti din suflet, fiindcă, așa cum privesc eu lucrurile, el este acum un bijutier iscusit ce te „slefuieste” … te ajută enorm, drept pentru care eu ii multumesc frumos… te-ai gândit la asta?
          Vă-mbratisez pe-amândoi (parcă sunteți doi baietei, ce au găsit pistoalele cu apă dosite de bunica-n pod… hi, hi, hi!!!)

           
          1. …. Draga Violeta , exista desigur multi oameni in viata mea carora ar trebui
            sa le multumesc pentru ceea ce sunt … si bineinteles sa i multumesc lui Dumnezeu
            ca i a adus in viata mea… Si chiar o fac atunci cand am ocazia …
            …. Dar sunt si persoane pentru care ar merita sa i multumesc lui
            Dumnezeu ca exista pentru ca prin ele pot sa vad ” cum nu ar trebui sa fiu ” ….
            …. Din pacate persoana in cauza nu intra in prima categorie … Ci in a doua …
            ….. Exista o diferenta enorma intre Inteligent …si … Intelept … O diferenta uriasa ! …
            …. Oamenii nu cresc , nu evolueaza prin critica … Ei cresc atunci cand primesc
            Incurajare , cand primesc Apreciere , cand primesc Incredere ….
            …. Eu cred ca afirmatiile tale sunt … doar punctul tau de vedere … Si ti l respect …
            …. Eu am propriile mele pareri ! …
            ….. Iti doresc numai Bine ! ….

             
            1. Uuufff…Danee!!!
              Te-a supărat nitel ce-am zis, dar Timpul, dragul de el, îti va arăta c-am știut ce spun… opinia mea, desigur… Bunul nostru prieten te oglindește și, prin mărinimia, inteligenta si întelepciunea sa, o face chiar intentionat (am eu o bănuială)… dacă tu nu ai contine ceea ce el iti arată, nu ai reactiona… Dar destul cu asta… deja mă simt ca tovarășa învățătoare, care încearcă să împace baieteii de care vorbeam mai devreme… nu e cazul.
              Atât îti mai spun: am citit undeva, ca „in viată nu avem nici prieteni, nici dușmani, ci doar învățători… ” Mie mi-a plăcut mult, chiar dacă nu la prima citire.
              O îmbrătisare si-un zâmbet luminos îti dăruiesc!

               
  6. Fiindcă nu am mai comentat de ceva vreme, iar azi a erupt Salvatorul din mine, voi folosi prilejul pentru a multumi atât lui Răzvan (povestea ta, ca si toate celelalte-abia aștept următoarea carte- este … mmm. .. fermecată), cat si tuturor celor ce binevoiesc a scrie Aici.
    Într-adevăr e trist ce se întâmplă
    cu Omul care a uitat ca e Om tocmai prin legătura sa cuu… tot ce e viu… dar eu cred cu tărie că lucrurile s :Be-Mine: e vor schimba… pe măsură ce omul va re-deveni OM.
    Va-mbratisez cu drag! :Heart:

     
    1. Nucul
      .
      Spune-mi frunza mea de nuc
      Încotro să o apuc?
      Spune tu, frunză de nuc
      Lângă cine să mă duc?
      .
      Spune, frunză, dacă ştii
      Cine mă va ocroti ?
      Frunză amăruie, spune
      Cine-mi spune vorbe bune ?
      .
      Spune frunză, nu mai plânge,
      Ramura când mi se frânge ?
      Cântă-mi frunză, nu cădea,
      Unde-o fi speranţa mea ?
      .
      Cine să-mi întindă-o mână
      La sfârşit de săptămână ?
      Vorbe bune cin’ să-mi zică
      Dacă-n noapte-mi este frică ?
      .
      Cine să m-ajute-n ceaţă
      În răcori de diminteaţă ?
      Glasul cine să-mi audă
      Prin furtuna rea, zăludă ?
      .
      Frunza plânge în tăcere,
      Nucul pică de durere.
      Totu-i vis, totu-i părere…
      (Munteanu Vlase Elena)
      :Sad:

       
  7. ….. A presupune este una dintre cele mai mari greseli pe care le poti face …
    …. Te rog eu , draga Violeta , nu mai face presupuneri … Ce sa iti spun eu
    acum ? … Gresesti in toate afirmatiile pe care le ai facut … Acum ce pot sa fac ? …
    … Trebuia sa ti o spun … A gresi e omeneste … Si oricine se poate insela …
    …. Esti un om bun si te respect … dar … lucrurile nu stau asa cum tu presupui …
    …. Nu vreau sa mai polimizam … Nu e sanatos … Iti doresc in continuare
    mult , mult Bine …. si … multa , multa Sanatate ! ….

     
  8. Salut Dane! In interventia mea am crezut ca trezesc la viata acel „negativist”, dar se pare ca am trezit micimea si rautacismul din sufletul sau. Trebuie sa ai o mare ciuda si o ambitie …….(!!!) ca sa urmaresti o tema, de fapt niste comentarii, numai pentru a arata cu degetul in jos.
    Mare e Gradina ta Doamne! Ramai acolo nene …cu degetul in jos! Sti ca poti fi descoperit?! Dar pentru ce acest efort!!!
    Un cald salut celor buni, frumosi si cu inima deschisa!
    ‘:Roses-are-red:’

     
    1. ….. Draga domnule Gabriel vedeti ce patiti daca aveti curajul de a mi impartasi
      punctul de vedere ? … Cam asta se intampla … Eu totusi sper ca ve ti trece cu vederea
      aceste aspecte … Pentru unii singura placere care ii aduce la extaz este sa arunce cu
      noroi in altii … Asta le creaza extazul … In acest fel au impresia ca se pun in valoare … Deh …
      …. Fiecare cu placerile sale … Probabil ca asta e singura treaba la care ei sunt cu
      adevarat buni … Eu cred in continuare in puterea Binelui , a Frumosului , a Bucuriei , a Iubirii …
      …. Cred in toate aceste valori … si … merg inainte …. Sper sa fim cat mai multi pe acest drum …
      P . S . – … Amicul s a gandit ca dislike urile de la Negativ si Pozitiv nu erau destule … asa
      ca a mai tras o rafala de dislike uri pe acolo … Deh … Ce sa i faci ?! … Asta e …
      …. Aaaaa … Si …. pentru ca nu era destul … mi a cautat si alte comentarii
      mai din urma pe care le a ” inrosit ” … Deci , cam asa functioneaza
      lucrurile pe la unii indivizi … Sa le dea Bunul Dumnezeu Sanatate
      …. si …. Minte !!! …. O zi minunata tuturor ! ….

       
  9. …… Draga domnule Gabriel … Ma bucur ca ati inteles tot ce era de inteles …
    …. De altfel ce am spus chiar s a confirmat … E minunat cand cineva este alaturi
    de tine si iti impartaseste opiniile … Referitor la ” … cei buni , frumosi si cu inima deschisa … ”
    cred ca ei ar trebui sa fie mult mai uniti , mai solidari … Sa se sprijine unii pe altii mai mult …
    … Sa se aprecieze mai mult … Eu asa cred … Si sa actioneze ca o forta … o forta a Optimismului ,
    a Pozitivismului … O forta a Bucuriei , a Entuziasmului …. Haideti sa ne apreciem intre
    noi mai mult ! … Haideti sa ne incurajam mai mult ! … Haideti sa remarcam mai mult tot ceea
    ce e frumos si bun in Tot si in Toate ! … Haideti sa facem asta ! …. O noapte minunata ! ….

     
  10. Razvan, povestea ta m-a impresionat profund pt ca si eu iubesc copacii
    si le cer de multe ori ajutorul… in special castanii
    aveam 3 castani in parcul Cismigiu pe care ii iubeam mult
    si cu care vorbeam zilnic. Intr-o zi am observat ca unul dintre ei
    era culcat la pamant , fusese taiat nu stiu din ce motive
    era falnic si primitor… am simtit un fulger in inima si am plans
    asa cum te doare plecarea unui parinte….ma doare orice taiere nejustificata
    a copacilor…iti multumesc pt aducerea aminte… am lacrimat

     
    1. Cel putin intr-una din sutele de incarnari ne-am manifestat si intr-un copac care este o forma de viata ce trebuia neaparat experimentata.
      De aici ni se trage si afinitatea pentru un anumit tip de copac.
      Poate ca partea aceea din maretul suflet al nostru care a ales sa experimenteze incarnata in acel copac a hotarat ca suta aceea sau doua de ani sunt de ajuns si a fost ajutata de un alt suflet, in acest caz al vreunui functionar(!), sa-si intrerupa experienta.
      Sau daca a vrut neaparat sa experimenteze suferinta curmarii acesteia e de asemenea imaginabil! Ca element de comparatie amintesc ca in trupuri de animale am experimentat si mai des. Pietre, plante, animale, om; nimic nu ne-a scapat!
      Experientele pe care un suflet le poate dobandi intr-un astfel de plan „terestru” sunt incomensurabile!
      Miile de ani terestri pe care i-am investit sunt o farama din inimaginabila varsta a sufletelor noastre.
      Revenind la copaci, se poate cauta literatura de specialitate; imi amintesc ca am citit detalii despre diferitele afectiuni, stari si necesitati energetice de moment, corespunzatoare diferitelor tipuri de copaci si mai ales modul cum se pot folosi!
      Cunosc si eu pe cineva care mi-a aratat mai demult cum gaseste chacrele copacilor! Le vedea de fapt, dar mi-a aratat cum se face folosind chacrele palmelor care sunt activate la multi chiar daca nu isi dau seama.
      Daca simtim ceva anume la un copac, ne putem lasa calauziti de instinct si ne apropia de el si-l ruga sa ne ajute!
      In forma curatirii energetice, o „donatie” ca sa ne „incarcam” cand suntem slabiti, la vindecare sau pur si simplu a-l iubi cum spui! la care trebuie de stiut ca are loc un schimb energetic. Si copacul poate avea deficiente energetice pe care sa si le acopere!
      Ramanem doar atata timp cat ne simtim bine si nu uitam sa-i multumim!
      Dupa ce am gasit partea care ne atrage cel mai mult ne lipim de el cu spatele, mai precis cu salele la care tinem palma stanga intre sale si copac ca „poarta” de contact in timp ce palma dreapta o asezam pe chacra inimii noastre!
      Cum prin ochi consumam cea mai mare parte a energiei fine, ii inchidem ca la meditatii si daca vreun trecator va zambi „intelegator”, lasati-l sa fie treaba lui!
      Pe copacii bolnavii ii putem ajuta sa se vindece, pomii din gradina dupa ce ne simti energia vor produce fructele cu caracteristicile proprii necesitatilor noastre si ne vor proteja energetic!
      Paleta de posibilitati e enorma!
      Copii au fiecare copacul lor preferat!
      Se stabileste o „relatie” energetica intre ei care dainuie multa vreme!
      Si durerea pierderii lui e de asemenea pe masura cum se vede!

       
    2. Nucul
      .
      Nucul cel batran si gri
      E demult lasat pe-o parte
      Parca ar sti ca va muri
      Se lasa cuprins de moarte.

      Iarna grea, deloc nu la crutzat
      Starpindu-i aripile-ncrenganate
      Si pe loc l-a transformat
      Intr-un condamnat la moarte.

      Nucule nu te duce, nu pleca
      -Plange biata randunica-
      Vine vara tzi-oi canta,
      Nu te duce, nu pleca…

      Cum sa nu ma duc iubita mea
      Daca iarna nu ma vrea,
      Vina vara mi-oi canta
      Dar la toamna vei pleca!

      N-oi pleca nucul meu drag
      Am sa stau la tine-n crac
      Si-am sa cant cu drag, cu drag
      Pana vine vara iar.

      Nu potzi sta fire plapanda
      Vine iarna te mananca,
      Si-o sa rupa din faptura ta
      Cum a rupt din vlaga mea

      Si mi-a smuls cite-o bucata
      Vlaga noptzilor inflacarata,
      M-a lasat slab si uscatziv,
      Ca un prost si rau betziv.

      Iara tu dragutza mea,
      Du-te, du-te, nu mai sta
      Nu lasa sa vina iarna
      Sa te prinda roata haita.

      Vara trece ca un vant
      Te trezeshti singura-n camp
      Si cu iarna pe carare
      Vei plati cu multa jale.

      Nu s-a dus biata faptura
      A ramas in batatura.
      Si-a cantat o vara intreaga
      Nucului batut de soarta.

      Si-ntr-o zi, asa deodata,
      Dinspre nordu’ indepartat
      Se ivi o ceatza deasa
      Cu cer negru si opac

      Si in loc de soli sosise
      Geruri negre si aprinse
      Care ucideau in calea lor
      Tot cei viu si mishcator.

      -Nucule, frig imi e si am sa mor
      Si mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor
      De soarele nemuritor
      Mi-e dor, mi-e dor dar am sa mor

      Si faptura ei plapanda
      Se intinse insangeranda,
      Pe-un crac al batranului nuc
      Si pleca spre cer plangand.

      Dar tzi-am spus faptura draga
      Pleaca, pleaca nu mai sta,
      Nu m-ai ascultat, o, draga
      Si-ai plecat ‘naintea mea
      Dar curand, curand te voi urma !
      (B. Petriceicu Hasdeu)
      :Cry-Out:

       
  11. multumesc Nicu pt completarea ta
    este pretioasa si am s-o iau in considerare
    chiar asa fac cum spui tu …ma lipesc de copac cu spatele
    avand mana stanga lipita de el si mana dreapta pe plexul solar
    sau il imbratisez…cum simt atunci
    multumesc inca odata

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top