Darul
Potrivit legendei, un tânăr rătăcit în deşert şi însetat din cale afară a dat peste un izvor cu o apă delicioasă, limpede ca un cristal. Apa era atât de dulce, încât şi-a umplut cu ea plosca din piele pentru a i-o aduce bătrânului înţelept căruia îi era învăţăcel. După o călătorie de 4 zile, tânărul a ajuns în sfârşit în faţa învăţătorului său şi i-a dăruit apa, lăudându-i din cale afară gustul minunat. Bătrânul a sorbit cu poftă din ploscă, a zâmbit încântat şi i-a mulţumit ucenicului său pentru dar. Apoi tânărul s-a îndreptat fericit către casa lui.
Ceva mai târziu, bătrânul înţelept i-a înmânat plosca unui alt învăţăcel, cerându-i să îşi spună părerea. Ucenicul a dat să guste din apă, dar a scuipat-o imediat, dezgustat. Se pare că apa devenise stătută din cauza învelişului de piele al ploscăi. Nedumerit, învăţăcelul şi-a întrebat maestrul:
-Învăţătorule, apa asta este groaznică! De ce te-ai prefăcut că îţi place?
Bătrânul i-a răspuns cu un surâs pe faţă:
-Tu ai gustat numai apa. Eu am gustat darul.
Autor: necunoscut
Comentarii (11)
Dă-i un răspuns lui marinela parvan Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Minunate si intelepte cuvinte..!! Darul…valoreaza mai mult ca…orice daca-i oferit cu drag.! Multumim..!!!
Hristos a inviat ,,,
adevarat ,,adevarat ,,, putinin,,,pricem darul pe care Bunul Dumnezeu ni-l face in fiecare moment ,,,
Multumesc pentru acest ,,,DAR ,,, care l-am primit astazi
Hristos a inviat,pe mine Dumnezeu ma batjocoreste de 51 de ani,consider ca le da prea multa putere unor nemernici,este un Monstru care isi spune Maestru,se numeste ramana maharishi,imi vorbeste in cap,denigrand pe toata lumea,se da drept Dumnezeu,IIsus Hristos,Budda,,si-mi face semne obscene,voi Alesii,fericitii,puteti sa-mi dati un sfat,mentionez ca am fost la biserica,Preotul m-a ,,dezlegat,,dar tiganul nu a plecat,va multumesc pentru eventualele sfaturi,Constanta
……..,,Orice cadou pe care viata il face pentru tine , daca nu e acceptat se poate intoarce impotriva ta ca un blestem..’’ asta a spus-o cineva sub lumina steleor in desert….Sub soarele arzator , printre nisipuri nesfarsite ….apa unui izvor , pare dulce si parfumata dar carata patru zile intr-un recipient , aceasi apa se poate ,,intoarce ‘’ impotriva ta…si sa te trimita direct in spital.
Uneori buna intentie ,daca nu e si contienta poate transforma bucuria intr-o durere profunda…
Incercati sa priviti toate evenimentele din viata voastra ca pe niste daruri …..chiar daca unele au gust de ,.,apa statuta’’…Timpul va dovedi ca nimic nu a fost intamplator.Depinde doar de voi sa intelegeti si sa apreciati la reala lui valoare darul minunat al intamplarii respective….
Sunt doar cateva ganduri care m-au ,,invadat’’ la citirea acesei povestioare cu talc…
Sa aveti o zi buna.
” Într-o bună dimineață, Dumnezeu și-a privit cei 12 copii … Unul câte unul, fiii au pășit pentru a-și primi darul divin:
Ție, Berbecule,
îți hărăzesc prima mea sămânță pe care o poți sădi cu onoare. Pentru fiecare sămânță care va rodi, încă un milion va rodi în mâna ta. ….
Pe tine, Taurule,
te înzestrez cu puterea de a preface sămânța în substanță…. Tu trebuie să împlinești tot ce a fost început, altfel semințele vor fi risipite în vânt. …
Ție, Geamănule,
îți sunt sortite întrebările fără răspuns, ca să poți arăta tuturor ceea ce vede și simte omul în jurul sau….
Pe tine, Racule,
te învestesc cu datoria de a-ți învăța semenii ce este emoția. …
Tu, Leule,
ai menirea să arăți întregii lumi, creația Mea plină de strălucire …
Ție, Fecioară,
îți este dat să cercetezi tot ceea ce omul a făurit în lumea pe care I-am dăruit-o…
Tu, Balanță,
ai misiunea de a-l ajuta pe om să fie conștient de îndatoririle sale față de ceilalți…
Tu, Scorpionule,
…Vei avea iscusința să pătrunzi mințile oamenilor, dar nu îți va fi permis să vorbești despre ceea ce înveți…
Săgetatorule,
tu ai misiunea de a-i face pe oameni sa râdă, căci atunci când înțeleg greșit Ideea Mea, devin posaci…
De la tine, Capricornule,
vreau străduința și sudoarea frunții, pentru că tu ai menirea de a-i învăța pe oameni să muncească.
Tu, Vărsătorule,
ești vizionarul omenirii, privirea ta deslușeste toate posibilitățile glorioase…
Tu, Pește,
… Îți cer să ridici pe umerii tăi toată suferința omului. Lacrimile tale sunt menite să fie lacrimile Mele. … tu exiști, ca să-i aduci omului compasiunea. … vei fi singurul dintre cei 12 copii ai Mei care Mă va înțelege. Iar puterea cuprinderii divine este pentru tine felul în care te vei apropia de oameni și vei răspândi credința!
Dumnezeu a spus:
„Fiecare dintre voi are o scânteie din Mine. Dar nu trebuie să luați partea drept întregul, să o nesocotiți ori să o identificați cu Creatorul. Toți 12 laolaltă sunteți Unul. Creatorul însă este mai mult decât atât.“
Bine ai revenit printre noi Vali…. nu stiu daca esti acelasi Vali, dar dupa stil de a comenta pare ca da. Sanatate , intelepciune si putere in fiecare zi iti doresc. Scrisul si comunicarea sunt buni prieteni indiferent de parerile celorlalti. Este un mod de a te pozitiona fata de tine si de a trai in realitate pastrandu-ti nealterat sufletul curat si frumos. Fata de comentariul tau ai dreptate. Apa proaspata are o valoare, apa statuta are alta in acceptiune de apa potabila sanatoasa. Darul este altceva si fiecare il priveste diferit, ceea ce este un dar azi pentru mine… nu are aceeasi valoare peste un timp pentru tine, cand devine alterat din multe puncte de vedere. Ceea ce mie imi place si apreciez, pentru altcineva nu are nici o valoare daca acel lucru nu il intelege decat prin prisma unui anumit gen de valoare. Ceea ce vine la timpul potrivit are o valoare, ceea ce vine prea tarziu sau …nu este acelasi lucru cu aceleasi efecte. De fiecare in parte tine modul cum isi pretuieste ceea ce are la timpul prezent si ceea ce cei apropiati pot face pentru el/ea. Si este minunat ca este asa… doar asa invatam ..la scoala vietii… in fiecare zi.
Multumesc pentru urari Luiza , nu stiu daca pot spune ca am revenit…am fost aici, prezent aproape tot timpul….numai ca niste evenimente – intamplari sau pertecut in viata mea….asta ocupandu-mi tot timpul.Recunosc ca povestirile de aici si comentariile voastre….au fost un suport moral ,fapt pentru care va multumesc .
In general vorbesc mai putin si incerc sa fac mai mult….pun faptele inaintea vorbelor si viata mi-a demonstrat ca e un concept sanatos….
Pentru ca tot a fost Pastele imi permit sa va spun si o istorioara cu talc
,,In seara de Inviere , biserica plina de lume vreo 2000 de crediciosi..Pe usa intra doi indivizi cu hanorace si glugi negre pe cap si cu cate un pistol automat pe umar….Se opresc in mijlocul biserici si spun cu voce tare in linistea care se lasase….,,Cine e dispus sa incaseze un glont in numele lui Iisus sa ramana pe loc ‘’….
Corul a fugit primul…dupa el diaconii si cei care mai serveau pe langa icoane…Enoriasi au fugit si ei….Au ramas in biserica doar un preot si vreo 20 de credinciosi care se priveau consternati….
,,Uite parinte …te-am scapat de ipocriti…acum poti tine o slujba cu adevaratii credinciosi’’….a spus unul din barbati cu gluga dupa care au plecat din biserica linistiti.
Sa aveti o zi buna.
@frei_herr
Dvs., din care grup ati fi facut parte?
Caci, daca din grupul care a dat bir cu fugitii, mai exista vreo posibiitate ca vreunul sa stie ce inseana sa mori pentru Cristos, in grupul ramas, sigur nu stia nici unul. Absolut sigur.
Cei care cred ca o astfel de moarte este pentru Cristos, nu sunt decat fanatici. Nicidecum ”adevarati credinciosi”
”Adevarata credinciosie” , implica intelegerea tainelor cultuiui pe care-l urmezi. Nu o astfel de moarte cere Cristos.
Prin urmare, cei care au dat bir cu fugitii, chiar daca au stiut sau nu, ca nu o astfel de moarte cere Cristos, au fost muuuult mai inteligenti decat cei care au ramas.
Iata cum vad eu talcul. Pe dos.
Inestimabile, cu parere de rau … n-ai intzeles nimic din spusele mele. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca Hristos nu ‘cere’ nici o moarte, nimanui…
Domnule Vali unii dintre noi stim ca ai fost greu incercat si era si este firesc sa ai un timp cu tine sa te adaptezi. In privinta povestiri …personal, in aceste vremuri in care este un razboi in apropiere ….indiferent de motiv sau motivatie…. prezenta cuiva cu gluga si armament intr-o biserica in care ti se propune incasarea unui glont…….e din multe puncte de vedere o aberatie comportamentala. Cei ce au ramas erau intepeniti de frica incapabili sa faca o miscare…..se intampla pe o situatie de soc in care pur si simplu creierul pare intepenit si imaginile se vad, percep ca fiind in reluare, neputand a se lua o decizie- se intampla mai ales cand omul era prins in cu totul alta activitate, de relaxare, detasare sau de rugaciune. Cu scuze, eu personal nu am inteles aceasta pilda ca fiind de credinta si nici prea placuta, acum cand avem oricum destule probleme zilnice si fara a avea in momente de liniste nebuni inarmatii dispusi sa ucida in numele uneia sau altei credinte. Firesc, fiecare isi apara viata care este tot o dovada de credinta si chiar de luciditate. Iti doresc liniste in suflet, realizari si bucurii in fiecare zi impreuna cu cei dragi care au mare nevoie de tine.
@Vali: Foarte frumoasa si interesanta povestioara ta; si, mai ales, teribil de pilduitoare… Dincolo de duritatea si incredibilul situatziei, scena cruda din finalul povestirii este de multe ori chiar sub realitatea de zi cu zi a ipocriziei naturii noastre umane duale: divina da’ si teribil de … darwina!… Situatzia este nu atit de proasta pentru ca cei doi au ‘devoalat’ printr-un act barbar in esentza faptul ca doar 1% dintre noi sint CU ADEVARAT creshtini, ci este infinit mai tragica pentru ca printre cei 99% care au dat bir cu fugitzii ca sa-si scape propria piele sint de cele mai multe ori chiar … preotzii! Adica pastorii turmei… Si asta a devenit posibil pentru ca valorile noastre morale o tot iau la vale de 2000 de ani in ciuda sacrificiului LUI. Iar asta pentru ca in timp cele doua notziuni, ‘harul’ si ‘darul’, au devenit din ce in ce mai indepartate una de alta… Multzumesc mult pentru povestea ta!… Probabil ca o astfel de ‘rezolvare’ a … ipocriziei credintzei noastre ar separa mult mai bine apele: am sti in mod real care sint cei care sint oameni adevaratzi si isi conduc viatza dupa preceptele morale eterne ale binelui, iubirii si sacrificiului de sine pentru ceilaltzi, si care sint cei care vor doar sa … ‘binemerite’ – fie si macar imagologic – de pe urma imposturii lor!… Multa sanatate.