skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Cavalerul și câinele vagabond

 

Un bătrân dar temut cavaler se întorcea pe calul său dintr-o bătălie ce costase viața multora dintre prietenii lui. Era acoperit de glorie dar istovit.
La o cotitură a drumului întâlni un câine vagabond, arțăgos și rău, care ataca cu colții, lătrând. Calul istovit de teribila bătălie ce se chinuia să facă față acestor numeroase atacuri!
Viteazul cavaler opri calul și-l rugă politicos pe câine să se îndepărteze, dar în zadar, câinele deveni și mai arțăgos.
Odată trecut de porțile orașului, cavalerul nostru începu să strige: „Atenție, câine turbat!”
La care locuitorii ieșiră cu toții înarmați cu ciomege și furci și uciseră câinele!

Atenție cum îți folosești vorbele. Cuvântul este adesea mai ucigător decât fapta!

Autor necunoscut

Comentarii (6)
  1. Vai cum v-am simtit lipsa! Imbratisari. Articolul dumneavoastra, tema in sine, mi-a adus aminte de spusele lui Hrisostom Filipescu : „Poți dărâma un perete, arde o carte, zgâria o marmură, însă nu prea poți șterge urma unui cuvânt din inima cuiva, căci cuvintele pe care le rostim ajung mult mai departe decât putem ajunge noi…
    Există cuvinte care lovesc mai mult decât bătaia și mulți sunt aceia care înjunghie cu limba mai mult decât cu pumnalul. Cuvântul potrivit poate fi eficient, însă nici un cuvânt nu a fost vreodată la fel de eficient ca o pauză de tăcere la momentul potrivit..”
    O duminica binecuvantata tuturor!

     
  2. Un caine fie el si vagabond simte cand cineva strain se apropie de un teritoriu pe care il apara si care pentru el reprezinta casa sau casa stapanului care il adaposteste si hraneste. Cu siguranta cineva din cetate aducea ceva de mancare cainelui, care astfel isi manifesta credinta. Cavalerul avea alt miros si alta infatisare decat a cetatenilor cunoscuti din cetate si mai ales, fiind obosit si ranit. Cainele nu recunostea glasul si in felul sau dat alarma cautand sa il opreasca. Dar … marele si neinfricatul cavaler…. a inteles din universul sau ca toti care i opun sunt dusmani… si oamenii de bine din cetate …vazand Marele Cavaler…. fara sa tina cont ca poate cunosteau cainele, care poate in alte imprejurari i-a aparat sau avertizat… au navalit cu ciomegi si furci sa il ucida….. atatia oameni insetati de moarte pe un singur caine…. au dobandit victoria lor de a ucide un caine daca nu un dusman pe campul de lupta…. fiecare cu victoria lui persoanala… aratand cat de viteji sunt in fata cavalerului. Concluzia de sfarsit este ca ….nu doar cuvantul ucide ci modul cum este spus si manipulat pentru a ucide …. uneori cu mana altuia. Dar tot instigare la crima este…..indiferent de motiv…. daca se produc consecintele. Ciudat este ca … repede mai sarim sa fim pe placul unora care il consideram dintr-un motiv sau altul superior noua dar, de la care nu avem nici o stare mai buna si dam cu piatra sau cu vorba ucigand pe cineva, care credem ca ne este inferior, dar ne este loial aparandu-ne uneori chiar de noi. Cainele nu minte si nu este impresionat de bani sau aspectul opulent .. el simte sufletul si gandurile si la acelea se manifesta. Uneori animalele ne salveaza viata cand noi suntem atat de repede dispusi sa le-o luam si exemplele sunt mii. Se intampla de multe ori ca animalele sa aiba comportamente benefice umane si oamenii comportamente animalice atroce …. dar e si asta o forma de evolutie si de intelegere a ceea ce suntem prin ceea ce facem.

     
  3. M-am rezumat, in ultimul timp, sa citesc , sa ma delectez cu povestile si celelalte materiale postate pe “File de Lumina”, dar si a urmari, cu atentie va asigur, comentariile facute. Am avut aceasta stare de tacere , deoarece in multe dintre comentariile dvs. ma regasesc. In seara asta am considerat ca trebuie sa fac un scurt comentariu….si asta pentru ca , stimata noastra prietena Luiza, a postat ( iarasi…) un text in nota sa specifica. Inteleg ca iubeste, poate, animalutele, dar a confunda reactia unui caine , in idea ca-si apara arealul sau ,cu rautatea, e o mare diferenta. Sa stiti, stimata doamna, ca acest animal, cainele, are un grad destul de ridicat de inteligenta si mai ales , sta in caracterul sau, in special la cei domesticiti, sa nu sara la alte persone decat daca sunt provocati….Ce ma surprinde in comentariul doamnei Luiza este chiar faptul cand afirma ca el, cainele :”…. nu minte si nu este impresionat de bani sau aspectul opulent .. el simte sufletul si gandurile si la acelea se manifesta”Pai cum a simtit el ca acel cavaler ar avea un suflet rau, ca ar avea ganduri dusmanoase???? Cavalerul mergea linistit, obosit, ba chiar s-a adresat cainelui cu un ton calm, politicos ( daca se poate spune asa…)! Deci…?
    Orice animal , ca si oamenii, au anumite limite si moduri de comportare, care pot duce la reactii necontrolate si chiar dusmanoase! Revenind la tema acestei povestioare , tema ce ar fi trebuit sa fie si in comentariul stimatei Luiza, este cunoscut, din pacate, faptul ca o vorba , un cuvant poate face mai mult rau decat poate chiar o arma de lupta. O rana facuta de o arma , mai poate fi vindecata, dar pentru o vorba rea aruncata , cu greu mai poti sa-i atenuezi efectul. Daca va aduceti aminte, cu ceva timp in urma , pe „Filele …” noastre , am discutat despre barfa, calomnia si efecte avute…
    Pentru azi…numai atat! NAMASTE!!!! ‘:Worry:’

     
  4. Consider ca un CUVANT (sau mai multe cuvinte) exprimat (e ) de cineva iti poate (pot) dauna ” grav sanatatii ” sau te poate (pot) determina sa procedezi intr-un anumit mod , doar daca TU II (LE) DAI ACEASTA PUTERE . Va imbratisez

     
  5. Draga domn Gabriel H, eu am comentat asa cum am simtit eu textul si mesajul…. categoric poate fi si altfel… pe aceeasi tema se pot face mai multe variante de comentarii din prisma fiecarui personaj cu bune si mai putin bune, depinde in „papucii” cui ne pozitionam sau pe cine simpatizam si in baza lor, ce concluzii proprii putem trage… dar variantele sunt…de aceeia apreciez toate comentariile pentru ca sunt diferite si uneori eu nu m-as fi gandit la acea abordare si mai am ceva de invatat. Cat timp este doar comentariu argumentatat nu atac la persoana … e… intradevar … spiritualitate… nu conteaza daca avem sau nu dreptate sau cine este cel mai aproape de adevar…… este adevarul pe care fiecare dintre noi si-il asuma ca parere. In fond toata viata invatam cum sa comunicam, din ceea ce credem ca stim, dar inca invatam. Deci suntem tineri si asa vom ramane.

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top